LORENZETTI c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
LORENZETTI c. ITALIE (CtEDO, 2015)
SECȚIA A PATRU-A
DECIZIE
Cerere n
o
24876/07
Luca LORENZETTI
împotriva Italiei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a patru-a), ședință pe 7 iulie 2015 într-o cameră compusă din:
Päivi Hirvelä,
președintele,
Guido Raimondi,
Ledi Bianku,
Nona Tsotsoria,
Paul Mahoney,
Faris Vehabović,
Yonko Grozev,
judecători,
și de Françoise Elens-Passos,
grefier de secție
,
Văzând cererea mai sus menționată introdusă pe 6 iunie 2007,
Văzând observațiile depuse de guvernul pârât și cele prezentate în replică de reclamant,
După deliberare, pronunță următoarea decizie
:
FAPTE
1.
Reclamantul, dl. Luca Lorenzetti, este cetățean italian născut în 1964 și rezident la Syracuse. El a fost reprezentat în fața Curții de d-na
e
E.P.
Reale, avocat la Syracuse.
2.
Guvernul italian («
Guvernul
») a fost reprezentat de agentul acestuia, d-na
me
E. Spatafora, și de co-agentul acestuia, dl. G.M. Pellegrini.
A.
Circumstanțele cauzei
3.
Faptele cauzei, după cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
4.
Reclamantul este judecător care la data faptelor era asignat tribunalului de Modica (Ragusa).
1.
Procedura penală împotriva reclamantului
5.
Pe 7 aprilie 2003, președintele tribunalului de Modica, dl. C., a adus o modificare la tabelele (
tabelle
) privind compunerea secțiilor tribunalului.
6
.
Printr-o notă din 16 aprilie 2003, reclamantul a semnalat Consilului judecătoresc lângă curtea de apel de Catania că, contrar a ceea ce era prevăzut de o circulară, decizia dl. C. nu-i fusese comunicată pentru observații. El a cerut în consecință transmiterea dosarului la Consilul Superior al Magistraturii (în continuare, «
CSM
»).
7.
Printr-o notă din 29 aprilie 2003, adresată președintelui curții de apel de Catania, dl. C. a indicat că afirmațiile reclamantului fuseseră calomnioase și a cerut ca acesta să fie supus unei proceduri disciplinare.
8.
După ce l-a auzit pe reclamant și pe dl. C., Consilul judecătoresc lângă curtea de apel de Catania a validat modificarea tabelelor. El a observat că această modificare nu avea nici o incidență asupra lucrului reclamantului, care deci nu avea interes să o conteste. Nota reclamantului și replici al dl. C. au fost apoi transmise CSM.
9
.
Pe 15 octombrie 2003, CSM, ședință în sesiune plenară, a validat modificarea tabelelor dorită de dl. C. (în continuare, această procedură de validare este indicată ca «
procedura administrativă
» sau «
procedura în fața sesiunii plenare a CSM
»).
10
.
O investigație judiciară pentru calomnie a fost deschisă împotriva reclamantului. Pe 13
noiembrie 2003, acesta din urmă a fost interogat. Pe 18 martie 2004, procuratura din Messina a cerut încetarea urmăririi penal a acuzațiilor împotriva reclamantului. El a observat că nu exista dovada că interesat era conștient că acuza persoane nevinovate. Era foarte probabil că reclamantul nu-și dăduse seama că procedura urmată de dl. C. era cea a unei modificări urgente a tabelelor, pentru care consultarea preventivă a tuturor magistraților în serviciu în tribunalul în cauză nu era obligatorie.
11.
Printr-o ordonanță din 31 martie 2004, al cărui text a fost depus la cancelarie în aceeași zi, judecătorul investigațiilor preliminare din Messina a încheiat urmărirea penală a acuzațiilor aduse împotriva reclamantului.
2.
Procedura disciplinară împotriva reclamantului
12
.
Între timp, pe 14 aprilie 2003, reclamantul semnalase CSM nereguli pretins comise de o altă judecătoare a tribunalului de Modica, d-na
me
A. Potrivit spuselor reclamantului, aceasta din urmă pronunțase o sentință într-o cauză asignată reclamantului și exercita profesia de avocat în biroul judecătoresc unde fusese numită judecătoare onorar.
13.
Pe 24 iunie 2003, dl. C. informă președintele curții de apel de Catania că potrivit rezultatelor unei investigații interne, comportamentul d-nei
me
A. fusese corect. Dl. C. estimă că conduita reclamantului se pretau a fi evaluată din punct de vedere disciplinar.
14.
Pe 19
septembrie 2003, Procurorul General lângă Curtea de Casație deschise acțiune disciplinară împotriva reclamantului.
15.
Pe 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat că-i era reproșat să fi formulat acuzații fără temei împotriva dl. C. și d-nei
me
A., să fi proferit fraze amenințătoare împotriva unui grefier, dl. G., care i ceruse achitarea unei sume pentru a face fotocopii și să fi solicitat intervenția carabinierilor pentru a rezolva diferendul cu dl. G.
16
.
Prin decizie din 16 septembrie 2005, al cărui text a fost depus la cancelarie pe 8 februarie 2006, secția disciplinară a CSM a impus reclamantului sancțiunea disciplinară a unui blam (
censura
).
17
.
Secția disciplinară a observat că pe 12 aprilie 2003, reclamantul ținuse comportament amenințător împotriva dl. G. și apelase carabinierii pentru a rezolva un diferend banal privind interpretarea unei circulare administrative. În plus, acuza pe dl. C. și pe d-na
me
A. de comportamente neregulate fără a efectua verificări anterioare necesare, și utilizase ton excesiv și polemic. Prin urmare, încălcă datoria sa de bună conduită și colaborare cu colegii. Secția disciplinară a observat în final că în perioada asignării sale la tribunalul de Modica, reclamantul dăduse dovadă de laboriositate și angajament profesional. Prin urmare, în ciuda gravității conduitei sale din punct de vedere disciplinar, sancțiunea de impus putea fi un simplu blam.
18.
Reclamantul s-a pourvoit în casație.
19.
Printr-o hotărâre din 30 noiembrie 2006, al cărui text a fost depus la cancelarie pe 20 decembrie 2006, secțiile civile reunite ale Curții de Casație, estimând că secția disciplinară a CSM motivase logic și corect toți punctele controversate, deboutere reclamantul de la parvul său.
20.
Curtea de Casație nu împărtășea teza reclamantului, potrivit căreia membrii secției disciplinare ar fi trebuit să se abțină din motiv că deja se pronunțaseră asupra chestiunilor obiect al procedurii disciplinare atunci când ședinseră în sesiunea plenară a CSM care validase modificarea tabelelor dorită de dl. C. (paragraful
9 de mai
‑
sus). Ea notă că nici o incompatibilitate nu se verificase în caz, ținând seama «
de natura judiciară, și nu administrativă a secției [disciplinare], și de compunerea sa conform criteriilor fixate direct de lege
». În caz, validarea modificării tabelelor vizase doar organizarea lucrului judecătoresc (
finalità meramente organizzatorie
).
21.
Curtea de Casație aminti de asemenea că nu era competentă pentru reexaminare faptele, ci pur și simplu pentru a asigura că decizia atacată era motivată logic și adecvat. Era datoria judecătorului de fond de a evalua gravitatea conduitei reclamantului și fixe masura sancțiunii disciplinare de impus.
B.
Dreptul intern relevant
22.
Conform articolului 18 al decretului legislativ n
o
511 din 31 mai 1946, așa cum era în vigoare la data faptelor, magistratul care « încalcă datoria sa sau are, în exercitarea funcțiunilor sale sau în afara acestora, comportament care-l face indignu de încredere și considerare în care trebuie să se bucure, sau care dăunează prestigiul ordinei judiciare » face obiectul sancțiuni disciplinare (vezi de asemenea expunerea dreptului intern relevant în
Maestri c.
Italia
, n
o
39748/98, §§ 18-19, CEDO 2004-I).
23.
Funcțiile CSM și compunerea secției sale disciplinare sunt descrise în
Di Giovanni c. Italia
,
n
o
51160/06, §§ 19 și 21-26, 9
iulie 2013.
GRIEF
24.
Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsă de independență și imparțialitate a secției disciplinare a CSM și a Curții de Casație.
PE DREPT
25.
Reclamantul consideră că secția disciplinară a CSM și Curtea de Casație nu fuseseră tribunale independente și imparțiale în sensul articolului 6 § 1 din Convenție.
În pasajele sale relevante, această dispoziție se citește după cum urmează
:
«
Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie auzit (...) de un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturi și obligații de caracter civil (...).
»
26.
Guvernul se opune tezei reclamantului.
A.
Argumente ale părților
1.
Reclamantul
27
.
Reclamantul observă că CSM este compus din membri de drept (printre care Primul Președinte al Curții de Casație și Procurorul General lângă Curtea de Casație) și din membri aleși de Parlament și de magistrați. Listele pentru această alegere reflectau curenți politici ai Asociației Naționale a Magistraților.
28
.
În cerere, reclamantul afirmase în plus că judecătorii secției disciplinare fuseseră aleși pe propunere a Comitetului de prezidență, unde ședinseră Primul Președinte al Curții de Casație și Procurorul General lângă Curtea de Casație. Cu toate acestea, în observații în replică, reclamantul corectase această afirmație, și acceptase că membrii secției disciplinare fuseseră aleși dintre membrii CSM (vezi lămuririle date în această privință de Guvern – §37 de mai
‑
sus). Reclamantul subliniază cu toate acestea că Procurorul General lângă Curtea de Casație, subiect titular al acțiuni disciplinare împotriva magistraților, avea dreptul de vot la aceste alegeri. Potrivit opinie reclamantului, această circumstanță dăuna, pe sine, la imparțialitate și independență a secției disciplinare, deoarece cel care putea deschide acțiune disciplinară nu trebuia să contribuie la alegere judecătorii chemați să examineze temeinicia acesteia.
29.
De altfel, pe 15 octombrie 2003, sesiunea plenară a CSM, din care făceau parte de asemenea membrii secției disciplinare, validase modificarea tabelelor dorită de dl. C. (§9 de mai sus). Potrivit spuselor reclamantului, toți membrii secției disciplinare ședinseră deci deja pe chestiuni care erau obiectul reproadelor disciplinare aduse lui.
30.
În această privință, reclamantul observă că unu din aceste reproapte privea criticile pe care le formulase despre tabelele incriminate. El se plânsese anume de faptul că modificări dorite de dl. C. nu-i fuseseră comunicate anterior, care, potrivit lui, nu era conform procedurii legale. Potrivit opinie reclamantului, cele două proceduri (cea în fața sesiuni plenare și cea în fața secției disciplinare) se refereau la același întrebare fundamentală, și anume dacă mințise sau nu despre comunicare anterior.
31
.
Privitor la poziția d-nei
me
A, reclamantul observă că CSM transmise dosarul dl. C., președintele tribunalului de Modica, și deci autoritate competentă pentru deschidere eventual acțiuni disciplinare împotriva acestei judecătoare onorare. Dacă o asemenea acțiune este deschisă, ea trebuie examinată de Consilul judecătoresc regional, care, la rândul lui, putea decide deferă chestiune CSM. Reclamantul, cu toate acestea, nu dispune informații privind continuare proceduri. El se rezumă la observat că M.C., care avea prejudecată și dușmanie împotriva lui, era tatăl soțului d-nei
me
A. Reclamantul consideră că condamnare lui pentru denunț conduita d-nei
me
A. fost influențată de acești factori.
32
.
De altfel, Curtea de Casație nu ar fi un organ de deplină jurisdicție, deoarece nu era competentă reexaminare nici stabilirea faptelor nici proporționalitate sancțiuni impuse. De altfel, era supusă decizii CSM, în raport cu care s-ar afla poziție subordinare ierarhic și lipsă de independență.
33
.
În sfârșit, în cerere reclamantul afirmase că judecător Curții de Casație era «
în relații de afinitate
» cu judecător tribunalului de Modica care ar fi efectuat investigații la cerere dl. C. Cu toate acestea, în observații în replică, reclamantul indicase că, neaând informații mai precise în această privință, nu dorea să insiste asupra acestui punct.
2.
Guvernul
34.
Guvernul consideră că neliniștile reclamantului se bazează pe două elemente eronate, și anume
: – că faptele examinate de CSM în cadrul procedurii administrative au fost aceleași ca și cele care au fost obiectul procedurii disciplinare
; și – că membrii secției disciplinare deja exprimaseră opinie lor referitoare la faptele la baza reproadelor împotriva reclamantului.
35
.
Guvernul susține în special că în cadrul procedurii administrative, sesiunea plenară a CSM fusese chemată doar a valida tabele privind organigramă tribunalului de Modica, și aceasta pe baza judecăți natură tehnică privind conformitate lor la o «
circulară privind formarea tabelelor birourilor judiciare
». Sesiunea plenară deci nu efectuat nici o evaluare calități profesionale judecători sau comportamentul lor. În schimb, în curs proceduri disciplinare, secție CSM trebuia stabilit dacă conduita reclamantului vis-a-vis grefeul, alt judecător și președintele tribunalului constituia infracțiuni disciplinare. Reclamantul nu-i fu reproșat contestare modificare tabelele litigioase, ci ținut conduită profesional ne-corecte vis-a-vis dl. C. Secția disciplinară trebuia evalua conduita reclamantului, pe când sesiunea plenară trebuia considera valabilitate act administrativ (modificare tabelele). Era deci judecării pe chestiuni și fapte complet diferite. Sesiunea plenară nu exprimat nici opinie pe circumstanțe factice care au fost obiectul procedurii disciplinare, și secția disciplinară nu examinat chestiune validitate modificare tabelele.
36.
Guvernul observă de asemenea că reclamantul menționează «
relații de afinitate
» între judecător tribunalului de Modica și judecător Curții de Casație fără a preciza nici nume acestuia din urmă nici natura acestor relații. Ca titlu surabundant, Guvernul observă că această pretinsă relație de afinitate nu putea să-i prejudedieze imparțialitate secției disciplinare CSM, că Curtea de Casație era compusă nouă judecători și că reclamantul nu introdusese recurs în recuzare.
37
.
Guvernul observă că Curtea afirmase deja că secția disciplinară a CSM era un «
tribunal independent și imparțial
» în sensul articolului 6 § 1 din Convenție în cauza
Di Giovanni
, mai sus citat. De altfel, conform articolului 4 al legii n
o
195 din 24 martie 1958, secția disciplinară este compusă vicepreședintele CSM și cinci alți oameni aleși de CMS dintre membrii săi. Pentru a evita orice interferență între acuzare și decizie temeinicia infracțiuni disciplinare, Procurorul General lângă Curtea de Casație nu putea fi membru secției disciplinare. În măsura în care reclamantul se plânge de Procurorul General lângă Curtea de Casație avea dreptul vot la alegeri membri secției disciplinare (paragraful
28 de mai sus), Guvernul observă că procurorul era doar unu din 27
persoane având dreptul vot și că lista candidați fost stabilit de lege.
38
.
De altfel, Guvernul observă că nimic nu dovedește că sesiunea plenară CSM considerase denunț reclamantului privind conduita d-nei
me
A. (§12 de mai sus). Această denunț fost examinată doar de comisia VIII
eme
a CSM, care transmise dosarul președintele tribunalului de Modica, autoritate competentă eventual acțiuni disciplinare împotriva judecători onorare.
B.
Aprecierea Curții
39.
Curtea observă imediat că art. 6 se găsește aplicabil într-o ramură civilă procedurii disciplinare în cauză (
Di Giovanni
, mai sus citat, §§
35
‑
39). Ea observă de surcroît că reclamantul renunțase grievul său bazat pe eventual «
relații de afinitate
» între judecător tribunalului de Modica și judecător Curții de Casație (§33 de mai sus). Prin urmare, nu era chemată pronunță pe acest punct. De altfel, în măsura în care reclamantul susține Curtea de Casație era supusă decizii CSM (§32 de mai sus), Curtea estimă că circumstanța nu putea descoperi nici aparență încălcare articolului 6 § 1 din Convenție. Într-adevăr, în sistem judiciar italian, toți judecători era supuși putere disciplinară CSM. Independență și imparțialitate acestora nu ar fi putut să o afecteze.
40.
Prin urmare, singura chestiune care rămânea rezolvă era aceea cum secția disciplinară CSM care impusese blam reclamantul putea trece drept «
tribunal independent și imparțial
» în sensul articolului 6 § 1.
41.
Reclamantul răspunde negativ afirmând, mai întâi, că liste pentru alegere membri CSM reflectau curenți politici Asociației Naționale Magistraților și că Procurorul General lângă Curtea de Casație, subiect titular acțiune disciplinară magistrații, avea dreptul vot alegeri membri secției disciplinare (paragrafele 27-28 de mai sus).
42.
Curtea amintește că în hotărârea
Di Giovanni
(mai sus citat, §§
51-59), estimase că secția disciplinară CSM era un «
organ judiciar deplină jurisdicție
» stabilit lege. Ea spusese în plus: a) că faptul simplu membrii secției disciplinare aparțineau corpului judiciar dăuna principiul independență
; b) că dreptul intern prezenta garanții suficiente privind independență membrii secției disciplinare exercitare funcțiuni lor
; c)
că aparținere eventual unor curenți ideologici existând în corpul judiciar nu putea fi confundată o formă dependență ierarhic
; d) că, prin urmare, teamă reclamanta în cauza
Di Giovanni
derivând sistem numire membri secției disciplinare nu era obiectiv justificat.
43.
Curtea nu zice nici un motiv pentru a se abate de la aceste constatări. Ea observă de surcroît că în cauza
Di Giovanni
,
nu se pronunțase special asupra chestiune dreptul vot Procurorul General lângă Curtea de Casație alegeri membri secției disciplinare. Ea estimă cu toate acestea că circumstanța nu putea afecta independență acestei secții, ținând seama în special faptul, reliefat dreapta Guvern (§37 de mai sus), că Procurorul General era doar unu din 27 alegători judecători secției și că lista candidați fost stabilit lege.
44.
Curtea ajunge deci concluzie că secția disciplinară CSM era un «
tribunal independent
». Privitor chestiune cum era de asemenea imparțial, principii generale privind criterii permitting apreciere imparțialitate tribunal sunt expuse, printre altele, în următoarele hotărâri :
Kyprianou c. Cipru
[GC], n
o
73797/01, §§
118-121, CEDO 2005-XIII
;
Lindon, Otchakovsky-Laurens și July c.
Franța
[GC], n
os
21279/02 și 36448/02, §§ 75-77, CEDO 2007-IV
;
Micallef c. Malta
[GC], n
o
17056/06, §§ 93-99, CEDO 2009
; și
Marguš c.
Croația
[GC], n
o
4455/10, § 84, CEDO 2014.
Curtea amintește în special că pentru pronunț existență, într-o cauză dată, motiv legitim redoute judecător defaut imparțialitate, optică acuzat intră linie de cont dar nu joacă rol decisiv. Element determinant constă știi aprehensiuni interesat pot trece drept obiectiv justificat (vezi, printre multe altele,
Hauschildt c. Danemarca
, 24 mai 1989, § 48, seria
A nr
o
154, și
Ferrantelli și Santangelo c. Italia
, 7 august 1996, § 58,
Culegere hotărâri și decizii
1996-III).
45.
În cauza de față, Curtea nu observat nici element susceptibil dovedi parțialitate sau pune la îndoială imparțialitate subiectivă judecători secției disciplinare. Deci se va plasa teren imparțialitate obiectivă acestora.
46.
În caz, temeri reclamantul se bazează, esențial, pe circumstanța judecători secției disciplinare CSM ar fi avut cunoștință faptele cauzei în cadrul altor proceduri, privind în special criticile și acuzații interesat aducea împotriva dl. C., președintele tribunalului de Modica, și d-nei
me
A., judecătoare onorar lângă același tribunal.
47.
Cu privire d-nei
me
A., Curtea observă nimic în dosar nu indică secția disciplinară fost sesizată chestiune cum acuzații reclamantul conduita acestei judecătoare era adevărat. Într-adevăr, cum indicat Guvern, denunț reclamantul fost examinată comisia VIII
eme
CSM, care transmise președintele tribunalului de Modica, autoritate competentă eventual acțiuni disciplinare judecători onorare (§38 de mai
‑
sus). Reclamantul nu contesta aceasta de altfel (§31 de mai
‑
sus). Aduceri dovedă lui o partinire privind se dovedesc deci lipsit de temei.
48.
Privitor criticile reclamantul formulase împotriva dl. C., Curtea observă acelea priveau proceduri urmată pentru modifica tabelele judiciare tribunalul de Modica (§6 de mai sus). Or, pe 15 octombrie 2003, sesiunea plenară CSM validase modificări incriminate (§9 de mai sus). După, pe 16 septembrie 2005, secția disciplinară, care toți membrii ședinseră în sesiune plenară, impusese blam reclamantul pentru, printre altele, acuzat dl. C. comportamente neregulate fără efectua verificări anterioare necesare și utilizat ton excesiv și polemic (paragrafele 16-17 de mai sus). Reclamantul deduce din aceasta proceduri administrativă și disciplinară priveau același întrebare fundamentală, și anume cum mințit sau nu despre comunicare anterior.
49.
Curtea nu putea subscrie acestei teze. Ea amintește magistrații pot legitim apare cum făceau dovadă partinire privind decizie reda pe fond cum chestiuni aveau succesor a trata fuseseră analoge, sau cel puțin cum distanță între aceste chestiuni fost minusculă (vezi, în special,
Fazli Aslaner c.
Turcia
, n
o
36073/04, § 32, 4 martie 2014, cu alte referințe).
50.
Cu toate acestea, nu fost cazul în caz. Într-adevăr, reclamantul nu dementit afirmație Guvern cum sesiunea plenară CSM fost chemată doar verifica cum modificare tabelele dorită dl. C. îndeplinea criterii indicate o «
circulară privind formarea tabelele birourilor judiciare
» (paragraful
35 de mai-sus). Ochii Curții, era vorba control natură tehnică privind valabilitate formală act administrativ. Nimic dovedește că la această ocazie, sesiunea plenară se aplecate chestiuni cum reclamantul fost, sau nu, anterior informat despre proiect modificare și cum reacția lui vis-a-vis eventual defect comunicare fost corespunzător. În această privință, Curtea se rezumă observat cum, cum indicat procuratura din Messina, în cadrul proceduri modificare urgentă tabelele urmată dl. C., consultare preventivă magistrații tribunalului în cauză nu era obligatorie (§10 de mai sus).
51.
În aceste circumstanțe, Curtea estimă chestiune examinată secția disciplinară, și anume cum reacția reclamantul față comportamentul dl. C. era conform principii etică profesională judecător, era diferită raport la cea tranșată sesiunea plenară CSM. Prin urmare, nu putea concluziona existență, judecători secției disciplinare, partinire privind decizie reda pe fond.
52.
În sfârșit, în măsura reclamantul alege inimicitate sa vis
‑
la
‑
vis dl.
C. influențase vicisitudini sale disciplinare (paragraful
31 de mai
‑
sus), Curtea amintește spus judecători trebuie liberi orice presiune care putea exercitată colegii lor sau cei care, cum președintele tribunal sau unu din secții sale, au responsabilități administrative sectorul justiției (vezi, în special,
Parlov-Tkalčić c. Croația
, n
o
24810/06, § 86, 22
decembrie 2009). Cu toate acestea, în caz nimic permite gândi, virtutea calitate sa președintele tribunalului de Modica, dl. C. era în măsură influența orice fel judecători secției disciplinare (vezi,
mutatis mutandis
și
a fortiori
,
Parlov-Tkalčić
, mai sus citat, §§
87-95, unde Curtea concluzionat judecători tribunalul Comitat care examinase apel reclamantul era suficient independenți raport cu președintele aceleași tribunal).
53.
Ochii Curții, rezultă din ansamblul circumstanțelor expuse mai sus îndoielile reclamantul privind independență și imparțialitate Curții de Casație și secției disciplinare CSM nu sauturi trece drept obiectiv justificat. Prin urmare, nici aparență încălcare articolului 6 § 1 din Convenție nu sauturi fi descoperi în caz.
54.
Prin urmare, acest grief este manifest neîntemeiat și trebuie respins aplicare articolului 35 §§ 3
a) și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, la unanimitate,
Declară
cerere inadmisibilă.
Întocmit în limba franceză apoi comunicat în scris pe 30 iulie 2015.
Françoise Elens-Passos
Päivi Hirvelä
Grefier
Președintele