- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 noiembrie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Ciocodeică împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 18 noiembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 27413/09 Maria CIOCODEICA împotriva României depusă la 30 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Maria Ciocodeica, este un național român care s-a născut în 1969 și trăiește în Timișoara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Acțiunea inițiată împotriva societății private C.G.H.T. în conformitate cu dispozițiile Codului muncii În 2005 reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva angajatorului său, societatea privată C.G.H.T. („societatea”), care urmărește să obțină anularea deciziei din 17 octombrie 2013 de respingere a acesteia și să fie acordată diverse drepturi salariale.
La 29 aprilie 2004, Curtea județului Timiș a respins acțiunea ei ca fiind nefondată. Reclamantul a interzis. Într-o hotărâre finală din 29 septembrie 2004 („hotărârea”), Curtea de Apel Timișoara a permis apelul. Acesta a ordonat anularea deciziei de concediere și a considerat societatea responsabilă pentru a plăti prejudiciu material reclamantului sub forma tuturor drepturilor sale la salariu începând cu 17 octombrie 2003 până la pronunțarea hotărârii finale, actualizată și legată de indice. Instanța internă a acordat, de asemenea, reclamantului costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii de executare. La 15 noiembrie 2004, Curtea județului Timiș a validat hotărârea („învestire cu formulă executorie” ), în conformitate cu art. 374 din Codul de Procedură Civilă Română („CCP”).
Reclamantul a inițiat procedura de executare la 21 ianuarie 2005, solicitând biroul judecătorilor M.S.R. & S.A.I. („Filiferul”) pentru a executa hotărârea. La 26 ianuarie 2005, judecătorul a emis un anunț de plată ( „somație” ) și a servit-o pe companie. Potrivit raportului judecătorului din 11 februarie 2005, judecătorul și avocatul reclamantului au vizitat sediul companiei. Deoarece reprezentantul legal al companiei nu a fost prezent, judecătorul a acordat companiei încă cinci zile în care să pună în aplicare hotărârea finală a propriului acord. Cu toate acestea, societatea a refuzat să își îndeplinească obligațiile și, în plus, a depus o plângere care urmărește anularea procedurii de executare.
În așteptarea procedurii respective și la cererea companiei, la 24 februarie 2005, Curtea de district Timișoara a ordonat suspendarea procedurii de executare până la o hotărâre finală; suspendarea a fost efectuată sub rezerva plății unui depozit de 4 000 000 de lei români („ROL”). În răspuns, la 16 mai 2005, reclamantul a introdus o procedură urgentă care vroia să se ridice suspendarea încurcată, susținând că această chestiune este urgentă din cauza nevoia de a obține drepturi salariale care să îi permită să se asigure pentru ea și pentru copilul ei. Într-o hotărâre din 18 mai 2005, Curtea de district Timișoara a respins cererea reclamantului, susținând că nu a dovedit existența unor daune iminente.
La 2 iunie 2005, Curtea de district Timișoara a permis plângerea societății împotriva procedurii de executare. Curtea a susținut că cerințele procedurale nu au fost respectate în mod corespunzător, în măsura în care judecătorul nu a slujit societății cu o copie a hotărârii executoare. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii instanței. La 6 octombrie 2005, Curtea de District Timiș a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondată. Hotărârea de primă instanță a devenit astfel finală. 10. Societatea a depus o altă cerere de a obține anularea ordinului de reținere („anularea măurii de poprire” La 21 aprilie 2005, Curtea de district Timișoara a permis cererea, în măsura în care ordinul de reținere a fost eliberat în urma suspendării procedurii de executare ordonată de instanță (a se vedea punctul 7 de mai sus).
11. Între timp, la 29 iunie 2005, judecătorul a emis un alt anunț de plată. La 4 iulie 2005, a fost postat, împreună cu hotărârea executivă, la intrarea principală a companiei. Alte proceduri introduse de reclamant care urmărește să fie executate (a) Acțiunea depusă de reclamant pentru a accelera procedura de executare 12. La 5 mai 2005, reclamantul a depus o plângere în fața Curții de District Timișoara care urmărește obținerea unei hotărâri în vederea executării imediate a hotărârii. Într-o hotărâre din 18 august 2005 Tribunalul de District Timișoara a permis plângerea reclamantului și a ordonat societății să plătească o amendă coercitivă de 500 000 ROL pe zi, până la îndeplinirea obligațiilor sale.
Un recurs de către societate împotriva acestei decizii a fost permis pe 16 decembrie 2005 de către Curtea județului Timiș. Afirmă că amendă coercitivă avea caracterul unei pedepsări civile care vizează asigurarea respectării unei obligații personale care nu ar putea fi executate altfel, în conformitate cu art. 580 CCP. Cu toate acestea, datoria societății ar putea fi executată cu ajutorul unui judecător; de aceea reclamația reclamantului a fost nefondată. (b) Plaga depusă de reclamant la Ministerul Justiției 13. La 12 iulie 2005, reclamantul s-a plâns la Ministrul Justiției cu privire la rezultatul hotărârii din 2 iunie 2005 (a se vedea punctul 9 de mai sus). Plaga a fost depusă în temeiul prevederilor Legii nr. 303/2004, definind cadrul pentru responsabilitatea disciplinară și penală a judecătorilor și a autorităților specifice abilitat să inițieze astfel de proceduri.
La 24 august 2005, reclamația reclamantului a fost transmisă Curții de Apel Timișoara. La 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a remarcat că procedurile impușite au fost încheiate printr-o hotărâre finală și, prin urmare, nu sunt supuse recursului. Procedura penală depusă de reclamant 14. În 2005 reclamantul s-a plâns la diferite autorități de stat că reprezentanții societății nu au pus în aplicare hotărârea. Ea s-a bazat pe articolele 277, 278 și 280 din Codul Muncii și pe art. 83 din Legea nr. 168/1999. 15. La 5 decembrie 2006 a fost inițiată o anchetă penală împotriva M.D., administratorul societății, pentru refuzul de a aplica hotărârea. La 4 februarie 2008, biroul procurorului de la Curtea de District Timișoara a hotărât să înceteze procedurile împotriva M.D.
și i-a amendat 1000 de lei români („RON”). Procurorul care a investigat cazul a constatat că actele comise de M.D. nu au putut fi clasificate ca o infracțiune. O plângere depusă de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă la 8 aprilie 2008 de procurorul superior al biroului procurorului la Curtea de District Timișoara. La 2 iunie 2008, atât reclamantul, cât și M.D. au apelat împotriva hotărârilor procurorilor în fața Curții de District Timișoara. Curtea a respins ambele apeluri la 17 octombrie 2008. Rezultatul a afirmat că recursul reclamantului a fost depus în afara termenului. În ceea ce privește recursul M.D. a reiterat că, chiar dacă el nu a pus în aplicare hotărârea, acțiunile sale nu pot fi clasificate ca o infracțiune și, prin urmare, amendă administrativă a fost corectă.
Într-o hotărâre finală din 28 ianuarie 2009, Curtea județului Timiș a respins apelurile privind punctele de drept depuse de reclamant și M.D. Legea internă relevantă 16. Se găsesc fragmente relevante din legislația internă privind executarea hotărârilor finale, și anume versiunile noi și vechi ale Codului de Procedură Civilă din România.
Fundația Hostel pentru Studenți din Biserica Reformată și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07,§§ 38-40, 7 ianuarie 2014). 17. Partele relevante ale Codului Muncii, în vigoare la momentul material, se citesc după cum urmează: art. 277 „Incapacitatea de a impune o hotărâre finală privind plata drepturilor salariale în termen de 15 zile de la data în care partea interesată a solicitat angajatorului său să-l execute constituie o infracțiune pedepsită cu un termen de închisoare de trei până la șase luni sau cu o amendă.” 18. Partea relevantă a Legii nr. 168/1999 privind soluționarea disputelor de muncă, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, se citește după cum urmează: art. 83 „Incapacitatea de a executa o hotărâre finală privind plata drepturilor salariale în termen de 15 zile de la data în care partea interesată a solicitat societății să o execute constituie o infracțiune pedepsită cu un termen de închisoare de trei până la șase luni sau cu o amendă.” 19. Partea relevantă din noul cod civil se citește după cum urmează: art. 1357 „(1) Oricine care cauzează leziuni asupra altui ca urmare a unei acte ilegale comise neglijent este responsabilă pentru repararea acesteia.
(2) Persoana care cauzează leziuni este responsabilă [în orice caz] pentru neglijență foarte ușoară (culpa levisima „cea mai ușoară culpă” ) . 20. Partele relevante din Legea nr. 188/2000 care reglementează activitățile judecătorilor citite după cum urmează: art. 56 „(1) În cazul în care părțile exprimă dorința de a continua cu procedura de executare, trebuie să se furnizeze motive pentru orice refuz de către judecător pentru îndeplinirea sarcinilor sale, astfel cum se descrie la art. 7 lit. (b)-(i), cel târziu cinci zile de la data refuzului. (2) În cazul unui refuz nejustificat de a îndeplini sarcinile descrise în alin. (1), partea interesată poate depune o plângere în termen de cinci zile de la momentul în care a fost informat de refuz, în fața instanței cu competență asupra zonei în care se află biroul judecătorului.
(3) Toate părțile sunt convocate pentru a auzi reclamația. (4) Hotărârea instanței este supusă unui singur recurs (5). Garantul este obligat să respecte hotărârea finală ...” art. 60 „(1) Acțiunile judecătorilor sunt supuse, în conformitate cu legea, unei reexaminări judiciare în fața instanțelor.
(2) Activitatea profesională a judecătorilor este supusă supravegherii profesionale în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.” art. 61 „Partirile cu un interes sau care au suferit un prejudiciu ca urmare a procedurii de executare pot depune o plângere în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă.” art. 62 „(1) Supravegherea profesională este efectuată de Ministerul Justiției, prin intermediul inspectorilor generali și de Uniunea Națională a Bailiffs prin intermediul consiliului său ...” Documentele relevante ale Consiliului Europei 21. În Rezoluția 1787(2011) adoptată la 26 ianuarie 2011, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a remarcat existența în continuare în mai multe state a unor probleme structurale majore care cauzează un număr mare de constatări repetitive ale încălcărilor Convenției și reprezintă un pericol grav pentru statul de drept în statele în cauză.
Adunarea a enumerat printre aceste deficiențe unele deficiențe majore ale organizației și procedurilor judiciare din România, inclusiv neexecuția cronică a deciziilor judiciare interne în general (a se vedea punctul 7.6 din Rezoluție). COMPLAINTE 22. Reclamantul se plâng, în conformitate cu art. 6 din Convenție (acces la o instanță) și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (disfrutarea păcibilă a bunurilor) că statul nu a ajutat-o în mod eficace în aplicarea hotărârii finale de acordare a drepturilor salariale. Reclamantul se plânge, în fond, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu a avut un remediu eficace la dispoziția ei prin care să obțină executarea hotărârii finale rendue în favoarea ei.
Hotărârea internă finală dictată în favoarea reclamantului a fost executată pe deplin și în timp util, conform articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Legea națională oferă un mecanism eficace capabil de a ajuta reclamantului să pună în aplicare hotărârea internă finală împotriva unui debitor privat, conform articolului 13 din Convenție? Guvernul este invitat să indice soluțiile interne eficace disponibile în acest sens și să furnizeze Curții jurisprudența relevantă în această chestiune. În plus, ar trebui furnizate detalii specifice în ceea ce privește punerea în aplicare eficace a cadrului de asigurare a răspunderii civile care acoperă activitățile profesionale ale judecătorilor.
II. Întrebări către statul reclamant Având în vedere numărul de hotărâri referitoare la încălcarea articolului 6 și/sau la art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecuției hotărârilor interne finale împotriva debitorilor privați și a numărului de cazuri pe care le așteaptă Curtea cu privire la aspecte similare, ar putea fi considerat că există o problemă sistemică și/sau practică incompatibilă cu convenția? Dacă da, guvernul român prevede vreo măsură generală pentru abordarea acestei probleme?
Communicated on 18 November 2014
THIRD SECTION
Application no. 27413/09 Maria CIOCODEICA against Romania lodged on 30 April 2009
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Ms Maria Ciocodeica, is a Romanian national who was born in 1969 and lives in Timișoara. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The action brought against the private company C.G.H.T. under the provisions of the Labour Code
In 2005 the applicant lodged a civil action against her employer, the private company C.G.H.T. (“the company”), seeking to obtain the annulment of the decision of 17 October 2013 dismissing her, and to be awarded various salary entitlements. On 29 April 2004 the Timiș County Court rejected her action as ill ‑ founded. The applicant appealed. In a final judgment of 29 September 2004 (“the judgment”), the Timișoara Court of Appeal allowed her appeal. It ordered the annulment of the dismissal decision and held the company liable to pay the applicant pecuniary damages in the form of all her salary entitlements from 17 October 2003 until the pronouncement of the final judgment, updated and index-linked. The domestic court also awarded the applicant the costs and expenses incurred in the proceedings. 2. The enforcement proceedings
On 15 November 2004 the Timiș County Court validated the judgment ( “învestire cu formulă executorie” ), pursuant to Article 374 of the Romanian Code of Civil Procedure (“the CCP”).
The applicant started enforcement proceedings on 21 January 2005, requesting the bailiffs’ office M.S.R. & S.A.I. (“the bailiff”) to enforce the judgment.
On 26 January 2005 the bailiff issued a notice of payment ( “somație” ) and served it on the company. According to the bailiff’s report of 11 February 2005, the bailiff and the applicant’s lawyer visited the company’s premises. As the company’s legal representative was not present, the bailiff granted the company a further five days in which to enforce the final judgment of their own accord.
However, the company refused to fulfill its obligations. Moreover, it lodged a complaint seeking to have the enforcement proceedings annulled. Pending those proceedings and at the company’s request, on 24 February 2005 the Timișoara District Court ordered the suspension of the enforcement proceedings until a final judgment was given; the suspension was made subject to payment of a deposit of 4,000,000 Romanian lei (“ROL”).
In response, on 16 May 2005 the applicant brought urgent proceedings seeking to have the impugned suspension lifted. She argued that the matter was urgent because of the need for her to obtain the salary entitlements that would allow her to provide for herself and her infant. In a judgment of 18 May 2005 the Timișoara District Court dismissed the applicant’s request, holding that she had not proved the existence of any imminent damage.
On 2 June 2005 the Timișoara District Court allowed the company’s complaint against the enforcement proceedings. The court held that the procedural requirements had not been thoroughly complied with in so far as the bailiff had failed to serve the company with a copy of the enforceable judgment. The applicant lodged an appeal on points of law against the court’s judgment. On 6 October 2005 the Timiș District Court dismissed the applicant’s appeal on points of law as ungrounded. The first-instance judgment thus became final.
The company lodged another request seeking to obtain the annulment of the restraint order ( “anularea măsurii de poprire” ) issued by the bailiff in respect of its bank accounts. On 21 April 2005 the Timișoara District Court allowed the request, in so far as the restraint order had been issued subsequent to the suspension of the enforcement proceedings ordered by the court (see paragraph 7 above).
In the meantime, on 29 June 2005, the bailiff issued another notice of payment. On 4 July 2005 it was posted, together with the enforceable judgment, at the company’s main entrance. 3. Other proceedings brought by the applicant seeking to have the judgment enforced (a) Action lodged by the applicant in order to speed up the enforcement proceedings
On 5 May 2005 the applicant lodged a complaint before the Timișoara District Court seekingto obtain a court order for immediate enforcement of the judgment. In a decision of 18 August 2005 the Timișoara District Court allowed the applicant’s complaint and ordered the company to pay a coercive fine of ROL 500,000 per day until it fulfilled its obligations. An appeal by the company against that decision was allowed on 16 December 2005 by the Timiș County Court. It held that the coercive fine had the nature of a civil penalty aimed at securing the enforcement of a personal obligation which could not be otherwise executed, as provided for by Article 580 CCP. However, the company’s debt could be enforced with the assistance of a bailiff; therefore the applicant’s complaint was ill-founded. (b) Complaint lodged by the applicant with the Ministry of Justice
On 12 July 2005 the applicant complained to the Minister of Justice about the outcome of the judgment of 2 June 2005 (see paragraph 9 above). The complaint was lodged under the provisions of Law no. 303/2004, defining the framework for judges’ disciplinary and criminal responsibility and the specific authorities empowered to initiate such proceedings. On 24 August 2005 the applicant’s complaint was forwarded to the Timișoara Court of Appeal. On 5 September 2005 the Timișoara Court of Appeal noted that the impugned proceedings had been terminated by a judgment that was final and therefore not subject to appeal. 4. Criminal proceedings lodged by the applicant
In 2005 the applicant complained to different State authorities that the company’s representatives had failed to enforce the judgment. She relied on Articles 277, 278 and 280 of the Labour Code and Article 83 of Law no. 168/1999.
On 5 December 2006 a criminal investigation was initiated against M.D., the company’s administrator, for refusal to enforce the judgment. On 4 February 2008 the prosecutor’s office at the Timișoara District Court decided to discontinue the proceedings against M.D. and fined him 1,000 Romanian lei (“RON”). The prosecutor investigating the case found that the acts committed by M.D. could not be classified as an offence. A complaint lodged by the applicant against that decision was dismissed on 8 April 2008 by the senior prosecutor of the prosecutor’s office at the Timișoara District Court. On 2 June 2008 both the applicant and M.D. appealed against the prosecutors’ decisions before the Timișoara District Court. The court dismissed both appeals on 17 October 2008. It held that the applicant’s appeal had been lodged outside the time-limit. With regard to M.D.’s appeal it reiterated that, even though he had not enforced the judgment, his actions could not be classified as an offence and, therefore, the administrative fine had been fair. In a final judgment of 28 January 2009 the Timiș County Court dismissed the appeals on points of law lodged by the applicant and M.D. B. Relevant domestic law
Relevant excerpts from the domestic law on the execution of final judgments, namely the new and old versions of the Romanian Code of Civil Procedure, are to be found in the case of Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania (nos. 2699/03 and 43597/07,§§ 38-40, 7 January 2014).
The relevant parts of the Labour Code, as in force at the material time, read as follows: Article 277 “Failure to enforce a final judgment concerning the payment of salary entitlements within fifteen days from the date when the interested party requested his or her employer to enforce it shall constitute an offence punishable by a term of imprisonment of three to six months or by a fine.”
The relevant part of Law no. 168/1999 regarding the resolution of labour disputes, as in force at the relevant time, read as follows: Article 83 “Failure to enforce a final judgment concerning the payment of salary entitlements within fifteen days from the date when the interested party requested the company to enforce it shall constitute an offence punishable by a term of imprisonment of three to six months or by a fine.”
The relevant parts of the new Civil Code read as follows: Article 1357 “(1) Anyone who causes damage to another as a result of an unlawful deed committed negligently shall be liable to make reparation for it. (2) The person who causes the damage shall be liable [in any event] for very slight negligence ( culpa levissima – “cea mai ușoară culpă” ).”
The relevant parts of Law no. 188/2000 regulating the activities of bailiffs read as follows: Article 56 “(1) If the parties express a wish to continue with the enforcement proceedings, reasons must be given for any refusal by the bailiff to perform his or her duties as described under Article 7 (b) to (i), not later than five days from the date of the refusal. (2) In the event of an unjustified refusal to perform the duties described under paragraph (1), the interested party may lodge a complaint within five days from the time he or she was made aware of the refusal, before the court with jurisdiction over the area in which the bailiff’s office is located. (3) All parties shall be summoned for the hearing of the complaint. (4) The court’s judgment is subject to a single appeal. (5) The bailiff shall be bound to comply with the final judgment ...” Article 60 “(1) Bailiffs’ actions shall be subject, in accordance with the law, to judicial review before the courts. (2) Bailiffs’ professional activity shall be the subject of professional supervision in accordance with the provisions of this law.” Article 61 “Parties with an interest in or having suffered harm as a result of enforcement proceedings may lodge a complaint in accordance with the provisions of the Code of Civil Procedure.” Article 62 “(1) The professional supervision shall be carried out by the Ministry of Justice, through the general inspectors, and by the National Union of Bailiffs through its Board ...” C. Relevant Council of Europe documents
In Resolution 1787(2011) adopted on 26 January 2011, the Parliamentary Assembly of the Council of Europe noted the continuing existence in several States of major structural problems which were causing large numbers of repetitive findings of violations of the Convention and represented a serious danger to the rule of law in the States concerned. The Assembly listed among those deficiencies some major shortcomings in judicial organisation and procedures in Romania, including the chronic non-enforcement of domestic judicial decisions in general (see paragraph 7.6 of the Resolution). COMPLAINTS
The applicant complains under Article 6 of the Convention (access to a court) and Article 1 of Protocol No. 1 (peaceful enjoyment of possessions) that the State failed to effectively assist her in enforcing the final judgment awarding her salary entitlements. The applicant complains in substance under Article 13 of the Convention that she did not have an effective remedy at her disposal by which to obtain the enforcement of the final judgment rendered in her favour. I. QUESTIONs TO THE PARTIES 1. Was the final domestic judgment rendered in the applicant’s favour enforced fully and in due time, as required by Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? 2. Does the national law offer an effective mechanism capable of assisting the applicant in enforcing the final domestic judgment against a private debtor, as required by Article 13 of the Convention? The Government are invited to indicate the available effective domestic remedies in the regard, and also to provide the Court with relevant case-law on this issue. In addition, specific details should be provided as regards the effective implementation of the civil liability insurance framework covering bailiffs’ professional activities. II. Questions to the Respondent State 1. Having regard to the number of judgments concerning a violation of Article 6 and/or Article 1 of Protocol No. 1 as a result of the non ‑ enforcement of final domestic judgments against private debtors, and the number of cases pending before the Court concerning similar issues, could it be considered that there is a systemic problem and/or practice incompatible with the Convention? 2. If so, do the Romanian Government envisage any general measures to address this problem?