MITUL AND COTOFAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA

Comunicat la 18 noiembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 33446/11 Valeriu MITUL și Iurie COTOFAN împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 19 aprilie 2011 DECLARAREA FACTELOR Dl Valeriu Mîțul (prima reclamantă) și dl Iurie Coțofan (a doua reclamantă) sunt resortisanții moldoveni care au fost născuți în 1961 și trăiesc în Dubăsari și, respectiv, Cocieri. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. Postica și dna N. Hriplivîi, avocați care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost în momentul relevant primarului Corjova, un sat situat pe malul stâng al râului Nistru. Moldova și autoproclamat „Republica Moldova de Transnistria” („MRT”) controlul disputelor asupra acelui sat.

Al doilea reclamant a fost consilier local în același sat. În fiecare an, în 2 martie, poporul Corjova comemora memoria celor care au murit în timpul conflictului din 1992 între forțele moldovenești și separatiștii “MRT”. La 2 martie 2011, primul reclamant a deschis ceremonia la ora 10.30 în centrul Corjova. Apoi sătenii au mers la monumentul pentru victimele conflictului ridicat la intrarea satului. Marșul a fost pașnic și fără incident. La un moment dat, două mașini aparținând miliției MRT s-au oprit în apropiere. Personalul miliției a solicitat primul reclamant să oprească întâlnirea neautorizată și să nu zboare steagul Republicii Moldova. Participanții la ceremonie au declarat că vor continua și au intrat în biserică locală pentru un serviciu religios commemorativ.

La ora 11.10 participanții au părăsit biserica și au fost înconjurați de aproximativ 30 de membri ai miliției MRT, care au reușit să imobilizeze reclamanții și să-i ducă la secția „Miliția Dubăsari”. Potrivit rapoartelor făcute de milițiani la superiorii lor în aceeași zi, au văzut un grup de aproximativ 100 de persoane părăsind biserica. Reclamanții erau la șeful grupului și al doilea reclamant deținea steagul Republicii Moldova. Ei au fost ordonați să ia steagul, deoarece se aflau pe teritoriul „MRT”. Reclamanții au refuzat să se supună, declarând că sunt pe teritoriul Moldovei. După ce a fost avertizat de respingerea ordinelor legale ale „militiei”, reclamanții nu au reacționat deloc, după care au fost arestați și dus la miliția Dubăsari.

În timpul incidentului, reclamanții au fost loviti și loviti cu truncheons de cauciuc. Intervenția șase polițiști moldoveni îmbrăcați, inclusiv supraintendentul secției de poliție moldovenești Dubăsari, nu a putut opri acțiunile „miliției MRT”. Trupele din misiunea de menținere a păcii au staționat la 500 la 1.000 de metri de la incident nu au intervenit. La o oră după incident, reclamanții au fost acuzați de infracțiunile administrative de a respinge ordinele legale ale „miliției MRT” în timpul reuniunii neautorizate la care au prezentat steagul Moldovei. 10. De asemenea, la 2 martie 2011, „curtea poporului Dubasari” a considerat fiecare reclamant vinovat ca fiind acuzat și condamnat fiecăruia la șapte zile de detenție administrativă.

11. La apel, avocatul reclamantului a susținut că, în afară de declarațiile formulate de milițiani, nu au fost prezentate dovezi în dosar pentru a susține un refuz repetat de a respecta ordinele miliției. Când au fost ordonate să depună steagul, reclamanții nu au refuzat fără îndoială să respecte, ci au vrut să afle în primul rând motivul ordinului, deoarece erau pe teritoriul Moldovei și zborau steagul Moldovei. Cu toate acestea, au fost imediat arestați de miliția fără explicații suplimentare. 12. La 5 martie 2011, reclamanții au fost eliberați pe baza unei ordine a „președintelui MRT”. Reclamanții nu au depus o copie a acestei ordine Curții. 13. La 15 martie 2011, „Curtea Supremă MRT” a susținut hotărârile din 2 martie 2011, constatând că există suficiente dovezi că nu au ascultat ordinele legale ale milicienilor pentru a elimina steagul moldovenesc și pentru a le urma la sediul lor.

14. La 18 martie 2011, avocatul reclamantului a solicitat Procurorului General al Moldovei să inițieze proceduri penale împotriva persoanelor care au deținut ilegal reclamanții. La 24 martie 2011, Biroul Procurorului General a informat avocatul reclamanților că, la 2 martie 2011, Procuratorul Dubăsari a inițiat o astfel de anchetă penală. Condițiile de detenție ale reclamanților 15. În timpul detenției, reclamanții au refuzat să mănânce, pentru a nu fi drogați și astfel a fost făcută „confezie” la infracțiuni. După eliberarea lor, au fost efectuate teste medicale, ceea ce a arătat că fiecare dintre ele a avut boli cronice (primul reclamant a avut pancreatită cronică, diabet zaharat, steostatis hepatică și colicistită cronică, în timp ce al doilea reclamant a avut pancreatită cronică, colicistită cronică, hepatită cronică HBV și gastrită).

Reclamanții au fost reținuți într-o celulă din sediul miliției din Dubasari, situată în subsol, fără acces la lumină naturală sau la ventilație, dormind pe un bloc de beton, cu un miros greu de excremente amestecat cu un miros de clor. COMPLAINTE 16. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 3 despre condițiile lor inumane de detenție, precum și în temeiul articolului 13 din Convenție, luate coroborat cu art. 3, din cauza lipsei de remedii eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3. 17. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție că au fost arestate nefondate de către autoritățile și instanțele create ilegal, care lipsesc independența și imparțialitatea.

18. De asemenea, în temeiul art. 11 din Convenția de interferență ilegală cu libertatea lor de adunare. Reclamanții intră în jurisdicția Republicii Moldova și/sau Rusia în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII; Ivanțoc și alții c. Moldova și Rusia , nr. 23687/05, 15 noiembrie 2011; și Catan și alții c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, ECHR 2012 (extracte)) din cauza circumstanțelor prezentului caz? În special, având în vedere cazurile menționate mai sus, ar putea fi angajată responsabilitatea guvernelor contestate în temeiul Convenției din cauza obligațiilor lor pozitive de a asigura drepturile reclamanților în temeiul Convenției?

Au existat evoluții în urma cazurilor menționate mai sus care ar putea afecta responsabilitatea fiecărei părți contractante? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special, reclamanții au fost ținuți în condiții de detenție inumane sau degradante? A existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special, detenția reclamanților a fost „legală” în sensul acestei dispoziții? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 11 din Convenție? Reclamanții au avut un remediu eficace, în sensul articolului 13 din Convenție pentru plângerea acestora în temeiul articolului 3?

Communicated on 18 November 2014

THIRD SECTION

Application no. 33446/11 Valeriu MITUL and Iurie COTOFAN against the Republic of Moldova and Russia lodged on 19 April 2011

STATEMENT OF FACTS

1. Mr Valeriu Mîțul (the first applicant) and Mr Iurie Coțofan (the second applicant), are Moldovan nationals who were both born in 1961 and live in Dubăsari and Cocieri respectively. They are represented before the Court by Mr A. Postica and Ms N. Hriplivîi, lawyers practising in Chișinău. A. The applicants’ arrest and detention

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Do the applicants come within the jurisdiction of Moldova and/or Russia within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], (no. 48787/99, ECHR 2004-VII; Ivanțoc and Others v. Moldova and Russia , no. 23687/05, 15 November 2011; and Catan and Others v. the Republic of Moldova and Russia [GC], nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, ECHR 2012 (extracts)) on account of the circumstances of the present case? In particular, in the light of the above-mentioned cases, could the responsibility of the respondent Governments under the Convention be engaged on account of their positive obligations to secure the applicants’ rights under the Convention?

Have there been any developments following the above-mentioned cases which might affect the responsibility of either Contracting Party? 2. Has there been a violation of Article 3 of the Convention? In particular, have the applicants been held in inhuman or degrading conditions of detention? 3. Has there been a violation of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicants’ detention “lawful” within the meaning of that provision? 4. Do the facts of the case reveal a violation of Article 11 of the Convention? 5. Did the applicants have an effective remedy, within the meaning of Article 13 of the Convention for their complaint under Article 3?