Aliyev împotriva Azerbaidjanului

Comunicat la 19 noiembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 68762/14 Intigam ALIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 16 octombrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Intigam Kamil oglu Aliyev, este un național azerigian, născut în 1962 și locuiește în Saray. El este reprezentat în fața Curții de către dna R. Remezaite și dl J. Javadov, avocați care practică, respectiv, în Londra și Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Instituția procedurilor penale împotriva reclamantului și retrasul său în custodie Reclamantul este un cunoscut avocat al drepturilor omului și activist al societății civile. El este președintele Asociației pentru educație juridică („Asociația”), o organizație neguvernamentală specializată în educație juridică.

Asociația a organizat, în special, formare pentru avocați, apărători ai drepturilor omului și jurnaliștii, a elaborat rapoarte privind diverse aspecte legate de drepturile omului în Azerbaidjan și a realizat proiecte privind pregătirea plângerilor în fața Curții. Reclamantul este, de asemenea, reprezentantul reclamanților dinaintea Curții în aproximativ 130 de cazuri în suspensie, ale căror zeci de persoane se referă la presupusele nereguli în alegerile parlamentare din 2010. La 13 mai 2014, Oficiul Procurorului General a instituit proceduri penale în temeiul articolelor 308.1 (abuzul puterii) și 313 (forjare de către un oficial) al Codului Penal în legătură cu presupusele nereguli ale activităților financiare ale unor organizații neguvernamentale, inclusiv asociației.

La 7 iulie 2014, Curtea de district Sabail a ordonat o injuncție de congelare în ceea ce privește conturile bancare ale reclamantului și ale Asociației. La 7 august 2017, reclamantul a fost invitat la Biroul Procurorului General pentru a fi interogat ca martor în legătură cu procedura penală menționată anterior. Întrebarea a fost programată pentru 8 august 2014. La 8 august 2014, la ora 9 a.m., reclamantul a sosit la sediul Procurorului General. Potrivit reclamantului, interogatoriul său a durat aproximativ 30 de minute în timpul cărora a fost interogat cu privire la biografia și familia sa. În urma încheierii interogatoriului, investigatorul a emis o decizie de acuzare a reclamantului în temeiul articolelor 192.2.2 (întreprindere ilegală), 213.1 (evaziunea fiscală pe scară mare) și 308.2 (abuz de putere) din Codul penal.

În aceeași zi, Curtea de District Nasim, care se bazează pe acuzațiile oficiale formulate împotriva reclamantului și pe cererea procurorului de aplicare a măsurii preventive de încarcerare, a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de trei luni. Curtea a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie prin gravitatea acuzațiilor și probabilitatea că, dacă ar fi eliberat, s-ar putea exclude din anchetă și să influențeze alți participanți la procedura penală. La 11 august 2014, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că detenția sa este ilegală. El a declarat, în special, că nu există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune penală și că nu există nici o justificare pentru aplicarea măsurii preventive de retras în custodie.

El a subliniat, în acest sens, că instanța nu a justificat detenția sa și a ține seama de circumstanțele sale personale, cum ar fi statutul social și de familie, starea sa de sănătate și vârsta sa, atunci când a ordonat reținerea sa în custodie. Reclamantul se plângea în continuare în baza articolului 18 din Convenție că a fost privat de libertate din cauza activității sale ca activist în domeniul drepturilor omului. El a susținut în acest sens că motivul real al arestării sale este faptul că el a reprezentat numeroase reclamante în fața Curții în cazurile legate de nereguli alegeri. La 13 august 2014, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului, declarând că hotărârea instanței de primă instanță a fost legală.

Căutarea la domiciliul reclamantului și la biroul Asociației La 7 august 2014, Curtea de District Nasim a ordonat o căutare la biroul Asociației și la „alte locuri de depozitare” (digęr saxlanc yerlęri ) se bazează pe cererea procurorului în acest sens. La 8 august 2014, investigatorul a efectuat o căutare la domiciliul reclamantului pe baza hotărârii Curții de District Nasim din 7 august 2014. Potrivit dosarului de căutare din 8 august 2014, căutarea a fost efectuată în prezența avocatului reclamantului, a membrilor familiei sale și a doi martori atestanti (halșahidi ). Anchetatorul a confiscat toate documentele, calculatoarele, dispozitivele flash USB și alte dispozitive electronice de stocare a datelor.

În aceeași zi ancheta a efectuat, de asemenea, o căutare la casa fratelui reclamantului în cazul în care reclamantul a fost înregistrat oficial ca rezident. La 9 august 2014, investigatorul a efectuat o căutare la biroul Asociației. Înregistrarea de căutare din 9 august 2014 rezultă că toate documentele găsite în birou, inclusiv dosarele și documentele referitoare la cererile pe calea Curții și instanțelor interne, au fost luate de către investigator. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Curtea de District Nasim, susținând că cercetările au fost ilegale. De asemenea, el s-a plâns că investigatorul nu a înregistrat fiecare document confiscat în conformitate cu legea relevantă și a luat documentele fără a face un inventar.

El s-a plâns în continuare în legătură cu confiscarea numeroaselor documente și dosare legate de procedurile în curs în judecată în fața Curții și instanțelor interne. La 12 septembrie 2014, Curtea de District Nasim a respins cererea reclamantului. Curtea de primă instanță a susținut că cercetările au fost efectuate în conformitate cu legislația relevantă. În ceea ce privește confiscarea documentelor referitoare la cazurile pe care le-a întârziat Curtea și instanța internă, a constatat că acestea nu au putut fi returnate reclamantului în această etapă a procedurii. La 15 septembrie 2014, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii care își reiterează plângerile anterioare. El a solicitat, în special, instanței de apel să declare ilegale cercetările, să ordone returnarea documentelor referitoare la cazurile pe care le-a întârziat Curtea și instanțele interne și să-i furnizeze o copie a tuturor documentelor confiscate pentru a pregăti apărarea.

La 23 septembrie 2014, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței de primă instanță din 12 septembrie 2014. Cererea reclamantului de eliberare pe cauțiune sau de înlocuire a detenției anterioare prin arestarea domiciliară. La 3 septembrie 2014, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Nasim cere instanței să-l elibereze pe cauțiune sau să-l pună sub arest la domiciliu în loc de a fi retras în custodie. El a susținut că continuarea sa detenție este nejustificată și că a fost reținut din cauza activității sale ca activist în domeniul drepturilor omului. La 12 septembrie 2014, Curtea de District Nasim a respins cererea, constatând că nu a fost necesară modificarea măsurii preventive de încarcerare.

La 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că arestarea și detenția sale erau ilegale deoarece nu exista nici o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune penală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanța internă nu a justificat aplicarea măsurii preventive de încarcerare în custodia sa și că nu există motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. [A1] Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Convenție, că instanța internă nu a abordat argumentele sale specifice în sprijinul eliberării sale.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că dreptul său de a respecta viața sa privată și de familie, domiciliul său și corespondența sa a fost încălcat deoarece căutarea la domiciliu și la biroul Asociației, precum și confiscarea tuturor documentelor și articolelor electronice au fost ilegale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 11 din Convenție că dreptul său la libertatea de asociere a fost încălcat deoarece arestarea și detenția lui au fost destinate să-l tacă ca activist ONG-uri. Considerând art. 18 din Convenție, reclamantul se plânge că drepturile acesteia au fost restricționate în alte scopuri decât cele prevăzute în Convenție. În special, el susține că privarea sa de libertate și confiscarea dosarelor referitoare la cazurile în curs de desfășurare în fața Curții au intenția de a-l împiedica să reprezinte numeroase reclamante în fața Curții în cauzele de mare profil referitoare la nereguli alegeri și privații de proprietate.

Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, în special, a fost detenția sa compatibilă cu art. 5 § 1 litera (c) în ceea ce privește justificarea și bazată pe o suspiciune rezonabilă? În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanța internă a furnizat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative pentru detenția sa continuată? A avut reclamantul la dispoziția sa o procedură eficace prin care să poată contesta legalitatea detenției sale, conform articolului 5 § 4 din Convenție? A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului sau a corespondenței, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?

În cazul în care aceaceasta a fost interferența în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește art. 8 § 2? A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamantului în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 11 § 2? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupuse în conformitate cu articolele 5 și 8 din convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de aceste dispoziții, în contradicție cu art. 18 din convenție? Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la procedurile privind arestarea și detenția anterioară a reclamantului (inclusiv înregistrarea interogatoriului reclamantului în calitate de martor la 8 august 2014), precum și căutarea la domiciliu și la biroul Asociației.

[A1] ITMARKFactsComplaintsEnd PLEASE nu remova

Communicated on 19 November 2014

FIRST SECTION

Application no. 68762/14 Intigam ALIYEV against Azerbaijan lodged on 16 October 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Intigam Kamil oglu Aliyev, is an Azerbaijani national, who was born in 1962 and lives in Saray. He is represented before the Court by Ms R. Remezaite and Mr J. Javadov, lawyers practising, respectively, in London and Azerbaijan. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. Institution of criminal proceedings against the applicant and his remand in custody The applicant is a well-known human rights advocate and civil society activist. He is the chairman of the Legal Education Association (“the Association”), a non-governmental organisation specialised in legal education. The Association organised, in particular, trainings for lawyers, human rights defenders and journalists, prepared reports relating to various human rights issues in Azerbaijan and conducted projects relating to the preparation of complaints to the Court.

The applicant is also the representative of the applicants before the Court in about 130 pending cases, dozens of which concern the alleged irregularities in the parliamentary elections of 2010. On 13 May 2014 the Prosecutor General’s Office instituted criminal proceedings under Articles 308.1 (abuse of power) and 313 (forgery by an official) of the Criminal Code in connection with alleged irregularities in the financial activities of a number of non-governmental organisations, including the Association. On 7 July 2014 the Sabail District Court ordered a freezing injunction in respect of the applicant’s and the Association’s bank accounts. On 7 August 2017 the applicant was invited to the Prosecutor General’s Office for questioning as a witness in connection with the above-mentioned criminal proceedings.

The questioning was scheduled for 8 August 2014. At 9 a.m. on 8 August 2014 the applicant arrived at the premises of the Prosecutor General’s Office. According to the applicant, his interrogation lasted about thirty minutes during which he was questioned about his biography and family. Following the end of the interrogation, the investigator issued a decision charging the applicant under Articles 192.2.2 (illegal entrepreneurship), 213.1 (large-scale tax evasion) and 308.2 (abuse of power) of the Criminal Code. On the same day the Nasimi District Court, relying on the official charges brought against the applicant and the prosecutor’s request for the application of the preventive measure of remand in custody, ordered the applicant’s detention for a period of three months.

The court justified the application of the preventive measure of remand in custody by the gravity of the charges and the likelihood that if released he might abscond from the investigation and influence other participants in the criminal proceedings. On 11 August 2014 the applicant appealed against this decision, claiming that his detention was unlawful. He stated, in particular, that there was no reasonable suspicion that he had committed a criminal offence and that there was no justification for the application of the preventive measure of remand in custody. He pointed out in this respect that the court had failed to justify his detention on remand and to take into account his personal circumstances, such as his social and family status, his state of health and his age, when it ordered his remand in custody.

The applicant further complained relying on Article 18 of the Convention that he had been deprived of his liberty because of his activity as a human rights activist. He submitted in this connection that the actual reason for his arrest was the fact that he represented numerous applicants before the Court in cases relating to election irregularities. On 13 August 2014 the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal, finding that the first-instance court’s decision was lawful. B. Search at the applicant’s home and at the Association’s office On 7 August 2014 the Nasimi District Court ordered a search at the Association’s office and “other places of storage” ( digər saxlanc yerləri ) relying on the prosecutor’s request in this respect.

On 8 August 2014 the investigator carried out a search at the applicant’s home on the basis of the Nasimi District Court’s decision of 7 August 2014. According to the search record of 8 August 2014, the search was carried out in the presence of the applicant’s lawyer, members of his family and two attesting witnesses ( hal șahidi ). The investigator seized all the documents, computers, USB flash drives and other electronic data storage devices. On the same day the investigator also carried out a search at the applicant’s brother’s home where the applicant was officially registered as a resident. On 9 August 2014 the investigator carried out a search at the Association’s office. It appears from the search record of 9 August 2014 that all the documents found in the office, including the case files and documents relating to the applications pending before the Court and the domestic courts, were taken by the investigator.

On an unspecified date the applicant lodged a complaint with the Nasimi District Court claiming that the searches had been unlawful. Relying on Article 8 of the Convention, he complained that there had been no legal basis for carrying out the searches. He also complained that the investigator had failed to register each seized document as required by the relevant law and had taken the documents without making an inventory. He further complained about the seizure of numerous documents and files relating to the ongoing court proceedings before the Court and the domestic courts. On 12 September 2014 the Nasimi District Court dismissed the applicant’s claim. The first-instance court held that the searches had been conducted in accordance with the relevant law.

As to the seizure of the documents relating to the cases pending before the Court and the domestic court, it found that they could not be returned to the applicant at this stage of the proceedings. On 15 September 2014 the applicant appealed against this decision reiterating his previous complaints. He asked, in particular, the appellate court to declare the searches unlawful, to order the return of the documents relating to the cases pending before the Court and the domestic courts, and to provide him with a copy of all the seized documents in order to prepare his defence.

On 23 September 2014 the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance court’s decision of 12 September 2014. C. The applicant’s request for release on bail or replacement of his pre-trial detention by house arrest On 3 September 2014 the applicant lodged a request with the Nasimi District Court asking the court to release him on bail or to place him under house arrest in lieu of being remanded in custody. He argued that his continued detention was unjustified and that he had been detained because of his activity as a human rights activist. On 12 September 2014 the Nasimi District Court dismissed the request, finding that there was no need to change the preventive measure of remand in custody.

On 22 September 2014 the Baku Court of Appeal upheld the first-instance court’s decision. COMPLAINTS

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was his detention compatible with Article 5 § 1 (c) in terms of being justified and based on a reasonable suspicion? 2. Did the domestic courts give sufficient and relevant reasons for the applicant’s detention for the purposes of Article 5 § 3 of the Convention? Did they consider alternative measures to his continued detention? 3. Did the applicant have at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention, as required by Article 5 § 4 of the Convention? 4. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private and family life, home or correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention?

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2? 5. Has there been an interference with the applicant’s freedom of association within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 11 § 2? 6. Were the restrictions imposed by the State in the present case, purportedly pursuant to Articles 5 and 8 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by those provisions, contrary to Article 18 of the Convention?

PLEASE DO NOT REMOVE