F.M. v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 30756/12 F.M. împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 mai 2012, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl F.M., este un național iranian, născut în 1964 și locuiește în Den Haag. Președintele a acordat reclamantului cererea de a-și nu-și divulga identitatea (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.W. Eikelboom, avocat practicant la Amsterdam. Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, și de agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că există motive substanțiale pentru a crede că va fi supus unui risc real de tratament în încălcarea acestei dispoziții dacă ar fi expulsat în Iran. În plus, el s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu are un remediu eficace în legislația națională olandeză în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție. Prin scrisoarea din 28 octombrie 2013, guvernul a fost solicitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că noi informații au venit la atenția Guvernului pe care nu le-a fost posibil să le examineze în acțiunea privind prima și a doua cerere de azil a reclamantului. Prin urmare, reclamantul va fi invitat de autoritățile de imigrare să depună o nouă cerere de azil. Prin scrisoarea din 12 martie 2014, Guvernul a informat Curtea că, la 10 martie 2014, reclamantul a depus o nouă cerere de azil și că expulzarea sa în Iran va fi suspendată pentru durata acestei proceduri de azil. La 5 mai 2014, Președintele Secției a hotărât să suspende procedura sine până când se va lua o decizie finală privind cea de-a treia cerere de azil al reclamantului. Prin scrisoarea din 28 iulie 2014, Guvernul a informat Curtea că prin decizia din 24 iulie 2014, reclamantul a primit un permis de ședere în Țările de Jos. În consecință, ei au solicitat Curtea să excludă cazul din lista cazurilor în curs în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. Prin scrisoarea din 15 august 2014, reprezentantul reclamantului a informat, de asemenea, Curtea că reclamantul a primit un permis de ședere și că, prin urmare, solicită Curtea să examineze cazul din lista cazurilor în curs în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. Având în vedere cele de mai sus și în absența unor circumstanțe speciale referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 30756/12

F.M.

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25

November 2014 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 May 2012,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr F.M., is an Iranian national, who was born in 1964 and lives in Den Haag. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He was represented before the Court by Mr A.W. Eikelboom, a lawyer practising in Amsterdam.

The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

R.A.A. Böcker, and their Deputy Agent, Ms L. Egmond, both of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that there were substantial grounds for believing that he would be subjected to a real risk of treatment in breach of this provision if he were expelled to Iran. He further complained under Article 13 of the Convention that he did not have an effective remedy in Dutch national law in terms of his complaint under Article 3 of the Convention.

By letter of 28 October 2013 the Government were requested to submit their observations on the admissibility and merits of the application.

By letter of 15 January 2014 the Government informed the Court that new information had come to the attention of the Government which it had not been possible to consider in the proceedings regarding the applicant’s first and second asylum request. Consequently, the applicant would be invited by the immigration authorities to lodge a fresh asylum request.

By letter of 12 March 2014 the Government informed the Court that on 10 March 2014 the applicant had lodged a fresh asylum request and that his expulsion to Iran would be suspended for the duration of this asylum procedure.

On 5 May 2014 the President of the Section decided to adjourn

sine die

the Court’s proceedings until a final decision would be taken on the applicant’s third asylum request.

By letter of 28 July 2014 the Government informed the Court that by decision of 24 July 2014 the applicant had been granted a residence permit in the Netherlands. Consequently, they requested the Court to strike the case out of the list of pending cases under Article 37 § 1 of the Convention.

By letter of 15 August 2014 the applicant’s representative also informed the Court that the applicant had been granted a residence permit and that he therefore requested the Court to strike the case out of the list of pending cases under Article 37 § 1 of the Convention.

THE LAW

In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, considers that it is no longer justified to continue the examination of the application.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President