TEDLIASHVILI AND OTHERS v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TEDLIASHVILI AND OTHERS v. GEORGIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 1 decembrie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 64987/14 Inazi TEDLIASHVILI și alții împotriva Georgiei depusă la 17 septembrie 2014 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni care locuiesc în Gori și sunt reprezentate în fața Curții de către dna J. Evans, dna J. Gavron, dl V. Grigoryan, dna N. Jomarjidze, dl Ph. Leach, K. Levin, K. Shubashvili, T. Dekanosidze și T. Abazadze, avocați ai Centrului european de promovare a drepturilor omului din Londra și Asociația Tinerilor Avocați din Georgia din Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. Un conflict cu personalul penitenciar La 30 aprilie 2011, dl Kakhaber Tedliashvili, primul și al doilea fiu al reclamanților și tatăl celui de-al treilea reclamant, a fost descoperit cu un bandaj medical în celula de izolare a închisoarei nr. 6 Rustavi („penionul Rustavi”). El a stat pedepsit de 13 ani și șase luni pentru un aglomerat de arme de foc și infracțiuni de droguri în acea închisoare din august 2008. Potrivit versiunii reclamanților a evenimentelor care se presupunea că i-au precedat moartea, în primăvara anului 2010, relațiile dlui Tedliashvili cu mai mulți ofițeri de securitate din închisoarea Rustavi s-au deteriorat brusc. Tedliashvili a refuzat faptul că cooperarea, ofițerii de la închisoare au început să-l băteze, amenințand cu utilizarea forței și/sau denunțându-l ca un adevărat „informant” pentru colegii săi deținuți. Când primii și al doilea reclamant au vizitat fiul lor în închisoare în toamna anului 2010, aceștia din urmă au confiat în ei că ofițerii de securitate din închisoare au început să-l bată (unul dintre bătăi a condus chiar, se presupune, la un picior rupt). Faptul maltraturilor sale a fost confirmat mai târziu prin declarațiile celorlalți doi deținuți din închisoarea Rustavi. Începând din ianuarie 2011 și până la moartea lui, dl. Tedliashvili a pus în mod regulat telefoane către părinții săi din închisoare, exprimând frica față de ofițerii de închisoare, numind, în special, două persoane – dl V.K. și dl J.I. În timpul acestor conversații telefonice, dl Tedliashvili va reitera că zilele sale au fost numărate și că cei doi ofițeri de închisoare menționate mai sus, cu conspirație a guvernatorului închisoarei, dl D.M., l-a dorit mort. La 8 aprilie 2011, dl K. Tedliashvili și-a exprimat public frica pentru viața sa pentru prima dată prin adresarea plângerilor scrise guvernatorului închisoarei, dl D.M. și Defensorul Public al Georgiei. Reiterând toate detaliile conflictului său cu cei doi ofițeri de securitate a închisorii și amenințările cu moartea primite de la ei, el a cerut celor două autorități să ia cu urgență toate măsurile necesare pentru a-și salva viața în închisoare. Ulterior, la 11, 12, 13 și 18 aprilie 2011 primii și al doilea solicitanți au depus la Ministrul Justiției, Ministrul Instituțiilor Custodiale, Procurorul Principal și Președintele Comitetului pentru Drepturile Omului al Parlamentului Georgia cereri similare pentru a asigura viața și bunăstarea fiului lor în închisoarea Rustavi. Toate aceste plângeri și cereri au fost lăsate fără nicio reacție. Investigarea La 30 aprilie 2011, imediat după ce dl Tedliashvili a fost descoperit spânzurat, un examen forense al organismului a fost efectuat de experți de stat la cererea unei unități interne de investigație a Ministerului Instituțiilor de Custodie („unitatea de investigație în închisoare”). 10. La 4 mai și 3, 14 și 17 iunie 2011 avocatul primului și al doilea reclamant, care solicită o anchetă promptă și obiectivă privind moartea suspectă a fiului clienților săi, a solicitat unității de investigație a închisoarei să-i furnizeze toate materialele de caz disponibile, inclusiv o copie a rezultatelor examinării forense. 11. Unitatea de anchetă a închisorii a răspuns la 20 mai și 14 iulie 2011. După cum a apărut mai târziu dintr-o corespondență între Comitetul pentru Drepturile Omului al Parlamentului Georgia și Procurorul General, unitatea de anchetă a închisorii a lansat la 30 de ani. Aprilie și, respectiv, 3 mai 2011, două cazuri penale separate în ceea ce privește moartea dlui Tedliashvili – primul (nr. 073110264) pentru instigare la sinucidere și al doilea (nr. 42118015) pentru abuzuri de putere comise de către personalul închisorii împotriva persoanei întârziate. Correspondența a dezvăluit, de asemenea, că investigațiile în ambele cazuri erau încă în așteptare în primele lor etape. 13. Între septembrie 2011 și martie 2012, Oficiul Defensoarei Publice, autoritatea care acționează în numele reclamanților și Procurorul public șef au schimbat corespondența cu privire la progresul anchetei decesului dlui Tedliashvili. Această schimbare a dezvăluit faptul că cele două cazuri penale nu. 073110264 și 42118015 au fost transmise de la unitatea de investigație a închisorii la Procurorul public șef la 12 și 14 august 2012 și s-au alăturat ulterior. După aderarea cauzelor, procurorul regional Kvemo Kartli a devenit responsabil pentru investigație, care, totuși, era încă în așteptare în etapa inițială, fără a fi identificat un suspect individual. 14. La începutul lunii august 2013, primul reclamant a fost convocat de un investigator al biroului procurorului regional Kvemo Kartli și intervievat în calitate de martor. Ea a împărtășit cu investigatorul tot ce știa despre un conflict între fiul ei și ofițerii de securitate a închisorii Rustavi, dl V.K. și dl J.I. În timpul acestui interviu, investigatorul a recunoscut că ancheta a fost efectuată în mod deliberat într-un mod ineficient în ultimii ani. Pe de altă parte, investigatorul a sugerat, de asemenea, că, având în vedere intervalul de timp, ar fi fost dificil să ajungă la orice concluzii tangibile în viitor. În răspunsul la întrebarea primului reclamant cu privire la motivul pentru care ea și soțul ei nu au primit încă statutul victimelor și de ce cei doi ofițeri de închisoare menționați mai sus, precum și fostul guvernator al închisoarei nr. 6, dl D.M., nu au fost declarați ca suspecte, investigatorul se presupune că este încă prematur să continue astfel de acțiuni procedurale. 15. La 6 și 16 septembrie 2013, un avocat care acționează în numele primului și al doilea reclamant a întrebat cu procurorul regional Kvemo Kartli despre un progres în investigație. Răspunsul procurorului din 24 Septembrie 2013 a dezvăluit că procesul penal cu privire la moartea fiului lor s-a alăturat, la 16 octombrie 2012, cu un alt caz penal deschis de către autoritatea judecătorească la 9 octombrie 2012 împotriva celor doi ofițeri de securitate impugnați din închisoarea Rustavi, dl V.K. și dl J.I., din cauza maltratului sistemic al prizonierilor deținuți în acea instituție. Reclamanții au învățat în continuare că statutul victimei nu le-a putut fi acordat, deoarece rezultatele anchetei în curs de desfășurare nu au putut încă indica dincolo de îndoială că fiul lor a murit ca urmare a oricărui tip de tratament nejustificat comis de cei doi suspecți. 16. La 11 noiembrie 2013 și 14 februarie, 28 aprilie și 19 mai 2014, primul și al doilea reclamant s-au plâns în repetate rânduri înainte de biroul procurorului regional cu privire la incapacitatea de a obține statutul victimei și, prin urmare, de a fi implicați în anchetă, astfel încât acestea să poată influența cel puțin într-un fel eșuarea aparentă a anchetei în curs de a elucida faptele despre moartea suspectă a fiului lor. Aceste cereri au fost respinse de scrisorile procurorului regional la 13 martie și 19 iunie 2014, în care autoritatea va reaminti în mod constant reclamanților că rezultatele actuale ale anchetei nu au permis o suspiciune că fiul lor a fost victimă de orice tratament nejustificat de către ofițerii închisorii Rustavi. Procurorul le-a informat, de asemenea, că cei doi ofițeri încurcați, dl V.K. și dl J.I., au fost deja condamnați de hotărârea Curții orașului Rustavi din 25 februarie 2014 privind maltraturile (bătăi sistemice și tortură) de șaizeci de persoane nouă deținute din închisoarea Rustavi și, respectiv, condamnate la opt și șase ani de închisoare. În ciuda condamnării, procurorul a asigurat reclamanților că investigația asupra decesului de moarte a fiului lor nu va fi renunțată, sugerând o eventualitate de noi constatări care ar putea permite acuzarea împotriva celor doi ofițeri în viitor. COMPLAINTE 17. Reclamanții se plânge în numele retrasului dlui Tedliashvili și în numele lor în temeiul articolului 2 din Convenție, această dispoziție a invocat separat și coroborat cu art. 13, cu privire fie la implicarea directă a autorității închisoare în moartea suspectă, fie cel puțin la nerespectarea autorității competente în ceea ce privește protecția vieții, Tedliashvili în închisoare și absența unei anchete eficace în acest sens. Întrebări PENTRU PARTE A fost încălcat dreptul domnului K. Tedliashvili la viață, care a fost fiul primului și al doilea reclamant și tatăl celui de-al treilea reclamant, asigurat de art. 2 din Convenția, în acest caz? În special, au fost ofițeri ai închisoarei nr. 6 implicați în domnul Rustavi Decesea suspectă a lui Tedliashvili în închisoare? A luat toate măsurile necesare și în timp util în vederea asigurării vieții și bunăstarea dlui Tedliashvili în închisoare (de exemplu, în comparație cu Tsintsabadze v. Georgia, nr. 35403/06, §§§ 71 și 95, 15 februarie 2011)? 2. având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman v. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficient pentru plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție cu privire la moartea suspectă a domnului Tedliashvili în închisoare, conform articolului 13 din Convenție? Apendicele Dna Inazi TEDLIASHVILI („primul reclamant”) s-a născut la 14 octombrie 1967. Dl Badri TEDLIASHVILI („al doilea reclamant”) s-a născut la 9 iunie 1963. Dna Ina LOTSULASHVILI („al treilea reclamant”) s-a născut la 11 martie 2004.