- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 decembrie 2014
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Tedliashvili și alții împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 1 decembrie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 64987/14 Inazi TEDLIASHVILI și alții împotriva Georgiei depusă la 17 septembrie 2014 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni care locuiesc în Gori și sunt reprezentate în fața Curții de către dna J. Evans, dna J. Gavron, dl V. Grigoryan, dna N. Jomarjidze, dl Ph. Leach, K. Levin, K. Shubashvili, T. Dekanosidze și T. Abazadze, avocați ai Centrului european de promovare a drepturilor omului din Londra și Asociația Tinerilor Avocați din Georgia din Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. Un conflict cu personalul penitenciar La 30 aprilie 2011, dl Kakhaber Tedliashvili, primul și al doilea fiu al reclamanților și tatăl celui de-al treilea reclamant, a fost descoperit cu un bandaj medical în celula de izolare a închisoarei nr. 6 Rustavi („penionul Rustavi”).
El a stat pedepsit de 13 ani și șase luni pentru un aglomerat de arme de foc și infracțiuni de droguri în acea închisoare din august 2008. Potrivit versiunii reclamanților a evenimentelor care se presupunea că i-au precedat moartea, în primăvara anului 2010, relațiile dlui Tedliashvili cu mai mulți ofițeri de securitate din închisoarea Rustavi s-au deteriorat brusc. Tedliashvili a refuzat faptul că cooperarea, ofițerii de la închisoare au început să-l băteze, amenințand cu utilizarea forței și/sau denunțându-l ca un adevărat „informant” pentru colegii săi deținuți. Când primii și al doilea reclamant au vizitat fiul lor în închisoare în toamna anului 2010, aceștia din urmă au confiat în ei că ofițerii de securitate din închisoare au început să-l bată (unul dintre bătăi a condus chiar, se presupune, la un picior rupt).
Faptul maltraturilor sale a fost confirmat mai târziu prin declarațiile celorlalți doi deținuți din închisoarea Rustavi. Începând din ianuarie 2011 și până la moartea lui, dl. Tedliashvili a pus în mod regulat telefoane către părinții săi din închisoare, exprimând frica față de ofițerii de închisoare, numind, în special, două persoane – dl V.K. și dl J.I. În timpul acestor conversații telefonice, dl Tedliashvili va reitera că zilele sale au fost numărate și că cei doi ofițeri de închisoare menționate mai sus, cu conspirație a guvernatorului închisoarei, dl D.M., l-a dorit mort. La 8 aprilie 2011, dl K. Tedliashvili și-a exprimat public frica pentru viața sa pentru prima dată prin adresarea plângerilor scrise guvernatorului închisoarei, dl D.M.
și Defensorul Public al Georgiei. Reiterând toate detaliile conflictului său cu cei doi ofițeri de securitate a închisorii și amenințările cu moartea primite de la ei, el a cerut celor două autorități să ia cu urgență toate măsurile necesare pentru a-și salva viața în închisoare. Ulterior, la 11, 12, 13 și 18 aprilie 2011 primii și al doilea solicitanți au depus la Ministrul Justiției, Ministrul Instituțiilor Custodiale, Procurorul Principal și Președintele Comitetului pentru Drepturile Omului al Parlamentului Georgia cereri similare pentru a asigura viața și bunăstarea fiului lor în închisoarea Rustavi. Toate aceste plângeri și cereri au fost lăsate fără nicio reacție. Investigarea La 30 aprilie 2011, imediat după ce dl Tedliashvili a fost descoperit spânzurat, un examen forense al organismului a fost efectuat de experți de stat la cererea unei unități interne de investigație a Ministerului Instituțiilor de Custodie („unitatea de investigație în închisoare”).
10. La 4 mai și 3, 14 și 17 iunie 2011 avocatul primului și al doilea reclamant, care solicită o anchetă promptă și obiectivă privind moartea suspectă a fiului clienților săi, a solicitat unității de investigație a închisoarei să-i furnizeze toate materialele de caz disponibile, inclusiv o copie a rezultatelor examinării forense. 11. Unitatea de anchetă a închisorii a răspuns la 20 mai și 14 iulie 2011. După cum a apărut mai târziu dintr-o corespondență între Comitetul pentru Drepturile Omului al Parlamentului Georgia și Procurorul General, unitatea de anchetă a închisorii a lansat la 30 de ani. Aprilie și, respectiv, 3 mai 2011, două cazuri penale separate în ceea ce privește moartea dlui Tedliashvili – primul (nr. 073110264) pentru instigare la sinucidere și al doilea (nr. 42118015) pentru abuzuri de putere comise de către personalul închisorii împotriva persoanei întârziate.
Correspondența a dezvăluit, de asemenea, că investigațiile în ambele cazuri erau încă în așteptare în primele lor etape. 13. Între septembrie 2011 și martie 2012, Oficiul Defensoarei Publice, autoritatea care acționează în numele reclamanților și Procurorul public șef au schimbat corespondența cu privire la progresul anchetei decesului dlui Tedliashvili. Această schimbare a dezvăluit faptul că cele două cazuri penale nu. 073110264 și 42118015 au fost transmise de la unitatea de investigație a închisorii la Procurorul public șef la 12 și 14 august 2012 și s-au alăturat ulterior. După aderarea cauzelor, procurorul regional Kvemo Kartli a devenit responsabil pentru investigație, care, totuși, era încă în așteptare în etapa inițială, fără a fi identificat un suspect individual.
14. La începutul lunii august 2013, primul reclamant a fost convocat de un investigator al biroului procurorului regional Kvemo Kartli și intervievat în calitate de martor. Ea a împărtășit cu investigatorul tot ce știa despre un conflict între fiul ei și ofițerii de securitate a închisorii Rustavi, dl V.K. și dl J.I. În timpul acestui interviu, investigatorul a recunoscut că ancheta a fost efectuată în mod deliberat într-un mod ineficient în ultimii ani. Pe de altă parte, investigatorul a sugerat, de asemenea, că, având în vedere intervalul de timp, ar fi fost dificil să ajungă la orice concluzii tangibile în viitor.
În răspunsul la întrebarea primului reclamant cu privire la motivul pentru care ea și soțul ei nu au primit încă statutul victimelor și de ce cei doi ofițeri de închisoare menționați mai sus, precum și fostul guvernator al închisoarei nr. 6, dl D.M., nu au fost declarați ca suspecte, investigatorul se presupune că este încă prematur să continue astfel de acțiuni procedurale. 15. La 6 și 16 septembrie 2013, un avocat care acționează în numele primului și al doilea reclamant a întrebat cu procurorul regional Kvemo Kartli despre un progres în investigație. Răspunsul procurorului din 24 Septembrie 2013 a dezvăluit că procesul penal cu privire la moartea fiului lor s-a alăturat, la 16 octombrie 2012, cu un alt caz penal deschis de către autoritatea judecătorească la 9 octombrie 2012 împotriva celor doi ofițeri de securitate impugnați din închisoarea Rustavi, dl V.K.
și dl J.I., din cauza maltratului sistemic al prizonierilor deținuți în acea instituție. Reclamanții au învățat în continuare că statutul victimei nu le-a putut fi acordat, deoarece rezultatele anchetei în curs de desfășurare nu au putut încă indica dincolo de îndoială că fiul lor a murit ca urmare a oricărui tip de tratament nejustificat comis de cei doi suspecți. 16. La 11 noiembrie 2013 și 14 februarie, 28 aprilie și 19 mai 2014, primul și al doilea reclamant s-au plâns în repetate rânduri înainte de biroul procurorului regional cu privire la incapacitatea de a obține statutul victimei și, prin urmare, de a fi implicați în anchetă, astfel încât acestea să poată influența cel puțin într-un fel eșuarea aparentă a anchetei în curs de a elucida faptele despre moartea suspectă a fiului lor.
Aceste cereri au fost respinse de scrisorile procurorului regional la 13 martie și 19 iunie 2014, în care autoritatea va reaminti în mod constant reclamanților că rezultatele actuale ale anchetei nu au permis o suspiciune că fiul lor a fost victimă de orice tratament nejustificat de către ofițerii închisorii Rustavi. Procurorul le-a informat, de asemenea, că cei doi ofițeri încurcați, dl V.K. și dl J.I., au fost deja condamnați de hotărârea Curții orașului Rustavi din 25 februarie 2014 privind maltraturile (bătăi sistemice și tortură) de șaizeci de persoane nouă deținute din închisoarea Rustavi și, respectiv, condamnate la opt și șase ani de închisoare. În ciuda condamnării, procurorul a asigurat reclamanților că investigația asupra decesului de moarte a fiului lor nu va fi renunțată, sugerând o eventualitate de noi constatări care ar putea permite acuzarea împotriva celor doi ofițeri în viitor.
COMPLAINTE 17. Reclamanții se plânge în numele retrasului dlui Tedliashvili și în numele lor în temeiul articolului 2 din Convenție, această dispoziție a invocat separat și coroborat cu art. 13, cu privire fie la implicarea directă a autorității închisoare în moartea suspectă, fie cel puțin la nerespectarea autorității competente în ceea ce privește protecția vieții, Tedliashvili în închisoare și absența unei anchete eficace în acest sens. Întrebări PENTRU PARTE A fost încălcat dreptul domnului K. Tedliashvili la viață, care a fost fiul primului și al doilea reclamant și tatăl celui de-al treilea reclamant, asigurat de art. 2 din Convenția, în acest caz? În special, au fost ofițeri ai închisoarei nr. 6 implicați în domnul Rustavi Decesea suspectă a lui Tedliashvili în închisoare?
A luat toate măsurile necesare și în timp util în vederea asigurării vieții și bunăstarea dlui Tedliashvili în închisoare (de exemplu, în comparație cu Tsintsabadze v. Georgia, nr. 35403/06, §§§ 71 și 95, 15 februarie 2011)? 2. având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman v. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficient pentru plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție cu privire la moartea suspectă a domnului Tedliashvili în închisoare, conform articolului 13 din Convenție? Apendicele Dna Inazi TEDLIASHVILI („primul reclamant”) s-a născut la 14 octombrie 1967. Dl Badri TEDLIASHVILI („al doilea reclamant”) s-a născut la 9 iunie 1963. Dna Ina LOTSULASHVILI („al treilea reclamant”) s-a născut la 11 martie 2004.
Communicated on 1 December 2014
FOURTH SECTION
Application no. 64987/14 Inazi TEDLIASHVILI and others against Georgia lodged on 17 September 2014
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. They are all Georgian nationals who live in Gori, and are represented before the Court by Ms J. Evans, Ms J. Gavron, Mr V. Grigoryan, Ms N. Jomarjidze, Mr Ph. Leach, Ms K. Levin, Ms K. Shubashvili, Ms T. Dekanosidze and Ms T. Abazadze, lawyers from the European Human Rights Advocacy Centre in London and Georgian Young Lawyers’ Association in Tbilisi.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. A conflict with the prison staff
On 30 April 2011 Mr Kakhaber Tedliashvili, the first and second applicants’ son and the father of the third applicant, was discovered hanged with a medical bandage in the solitary confinement cell of Rustavi prison no. 6 (“the Rustavi prison”). He had been serving a prison sentence of thirteen years and six months for an aggregate of firearms and drug offences in that prison since August 2008.
According to the applicants’ version of the events which had purportedly preceded his death, it was in the spring of 2010 that Mr K. Tedliashvili’s relations with several security officers of the Rustavi prison had suddenly deteriorated. Notably, he had been requested to cooperate with them by becoming their “informant” in the prison. As Mr Tedliashvili had refused that cooperation, the prison officers had started bullying him, threatening with the use of force and/or denouncing him as an actual “informant” to his fellow prisoners.
When the first and second applicants had visited their son in prison in the autumn of 2010, the latter confided in them that the prison security officers had started beating him (one of the beatings had even led, allegedly, to a broken leg). The fact of his ill-treatment was later confirmed by statements of two other inmates of the Rustavi prison.
Starting from January 2011 and until his death, Mr Tedliashvili had regularly placed telephone calls to his parents from prison, expressing his fear of the prison officers, naming, in particular, two persons – Mr V.K. and Mr J.I. During those telephone conversations, Mr Tedliashvili would reiterate that his days were counted and that the two above-mentioned prison officers, with connivance of the governor of the prison, Mr D.M., had wanted him dead.
On 8 April 2011 Mr K. Tedliashvili had publicly voiced his fears for his life for the first time by addressing written complaints to the governor of the prison, Mr D.M, and the Public Defender of Georgia. Reiterating all the details of his conflict with the two prison security officers and the death threats received from them, he had requested the two authorities to undertake urgently all the necessary measures aimed at saving his life in prison.
Subsequently, on 11, 12, 13 and 18 April 2011 the first and second applicants filed with the Minister of Justice, the Minister of Custodial Institutions, the Chief Public Prosecutor’s Office and the President of the Human Rights Committee of the Parliament of Georgia similar requests to secure their son’s life and well-being in the Rustavi prison. All those complaints and requests were left without any reaction. B. Investigation
On 30 April 2011, immediately after Mr K. Tedliashvili was discovered hanged, a forensic examination of the body was conducted by State experts at the request of an internal investigative unit of the Ministry of the Custodial Institutions (“the prison investigative unit”).
On 4 May and 3, 14 and 17 June 2011 the first and second applicants’ lawyer, calling for a prompt and objective investigation of the suspicious death of his clients’ son, requested the prison investigative unit to provide him with all the available case materials, including a copy of the results of the forensic examination.
The prison investigative unit replied on 20 May and 14 July 2011 2011, refusing to give access to the case materials on account of the fact that neither of the applicants represented a party to the proceedings.
As it later appeared from a correspondence between the Human Rights Committee of the Parliament of Georgia and the Chief Public Prosecutor’s Office, the prison investigative unit had launched on 30 April and 3 May 2011, respectively, two separate criminal cases with regard to the death of Mr Tedliashvili – the first one (no. 073110264) for instigation to commit suicide and the second one (no. 42118015) for abuses of power committed by prison staff against the late person. The correspondence also revealed that the investigations in both cases were still pending in their early stages.
Between September 2011 and March 2012, the Public Defender’s Office, the authority acting on behalf of the applicants, and the Chief Public Prosecutor’s Office exchanged correspondence in relation to the progress of the investigation of Mr K. Tedliashvili’s death. That exchange revealed the fact that the two criminal cases nos. 073110264 and 42118015 had been transmitted from the prison investigative unit to the Chief Public Prosecutor’s Office on 12 and 14 August 2012 and subsequently joined. After the joinder of the cases, the Kvemo Kartli regional prosecutor’s office became in charge of the investigation which, however, was still pending in its early stage, without having identified any individual suspect.
In early August 2013, the first applicant was summoned by an investigator of the Kvemo Kartli regional prosecutor’s office and interviewed in the capacity of a witness. She shared with the investigator everything she knew about a conflict between her son and the Rustavi prison security officers, Mr V.K. and Mr J.I. During that interview, the investigator allegedly acknowledged that the investigation had deliberately been conducted in an ineffective manner during the previous years. On the other hand, the investigator also suggested that, given the lapse of time, it would be difficult to reach any tangible findings in the future. In reply to the first applicant’s question as to why she and her husband were still not given the status of victims and why the two above-mentioned prison officers as well as the former governor of Rustavi prison no. 6, Mr D.M., were not declared as suspects, the investigator allegedly replied that it was still premature to proceed with such procedural actions.
On 6 and 16 September 2013 a lawyer acting on behalf of the first and second applicants enquired with the Kvemo Kartli regional prosecutor about a progress in the investigation. The prosecutor’s reply of 24 September 2013 disclosed that the criminal case concerning the death of their son had been joined, on 16 October 2012, with another criminal case opened by the prosecution authority on 9 October 2012 against the two impugned security officers of the Rustavi prison, Mr V.K. and Mr J.I., on account of systemic ill-treatment of prisoners detained in that institution. The applicants further learnt that the status of victim could not be granted to them as the results of the ongoing investigation could not yet indicate beyond reasonable doubt that their son had died as a result of any type of undue treatment committed by the two suspects.
On 11 November 2013 and 14 February, 28 April and 19 May 2014, the first and second applicants repeatedly complained before the regional prosecutor’s office about the inability to obtain the status of victim and thus be involved in the investigation so that they could at least somehow influence the ongoing investigation’s apparent failure to elucidate the facts surrounding their son’s suspicious death. Those requests were rejected by the regional prosecutor’s letters on 13 March and 19 June 2014, in which the authority would constantly remind the applicants that the current results of the investigation did not allow a suspicion that their son had been a victim of any undue treatment by the officers of the Rustavi prison. The prosecutor also informed them that the two impugned officers, Mr V.K. and Mr J.I., had already been convicted by the Rustavi City Court’s judgment of 25 February 2014 of ill-treatment (systematic beatings and torture) of sixty ‑ nine inmates of the Rustavi prison and sentenced, respectively, to eight and six years in prison. Despite that conviction, the prosecutor assured the applicants that the investigation into the death of their son’s death would not be dropped, suggesting an eventuality of new findings which could allow bringing charges against the two officers in the future. COMPLAINTS
The applicants complain on behalf of late Mr K. Tedliashvili and in their own name under both substantive and procedural limbs of Article 2 of the Convention, this provision invoked separately and in conjunction with Article 13, about either the direct implication of the prison authority in the suspicious death, or at least the relevant authorities’ failure to protect life, of Mr K. Tedliashvili in prison and the absence of effective investigation in that regard.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has Mr K. Tedliashvili’s right to life, who was the son of the first and second applicants and the father of the third applicant, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case? In particular, were officers of Rustavi prison no. 6 implicated in Mr K. Tedliashvili’s suspicious death in prison? Did the prison and other relevant authorities took all the necessary measures and in good time aimed at securing Mr Tedliashvili’s life and well-being in prison (compare, for instance, with Tsintsabadze v. Georgia , no. 35403/06, §§ 71 and 95, 15 February 2011)? 2. Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph 104 of Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention?
3. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 2 of the Convention about the suspicious death of Mr Tedliashvili in prison, as required by Article 13 of the Convention? Appendix Mrs Inazi TEDLIASHVILI (“the first applicant”) was born on 14 October 1967. Mr Badri TEDLIASHVILI (“the second applicant”) was born on 9 June 1963. Ms Ina LOTSULASHVILI (“the third applicant”) was born on 11 March 2004.