- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 decembrie 2014
- Stat pârât
- LTU
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Paliutis împotriva Lituaniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 4 decembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 34085/09 Antanas PALIUTIS împotriva Lituaniei depusă la 12 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Antanas Paliutis, este un național lituanian, născut în 1957 și trăiește în Vilnius. El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Paliutis, un avocat practicant în Vilnius. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul, care este proprietarul unei parcele de teren de 0,53 ha din regiunea Tauragė, a încercat să utilizeze terenurile agricole în scopuri rezidențiale. În consecință, el a inițiat și finanțat elaborarea unui plan urban care a fost apoi prezentat pentru evaluare autorității competente, conform legislației naționale necesare.
La 25 noiembrie 2005, administrația regiunilor Tauragė a eliberat un raport negativ din cauza presupusei incoerențe ale planului cu legile care reglementează planificarea urbană. Reclamantul s-a plâns în legătură cu refuzul acordat inspectorului de planificare și construcție a teritoriului care, la 10 august 2006, și-a susținut plângerea și a ordonat administrației regiunii Tauragė să își reconsidere decizia negativă. Se pare că administrația nu a reușit să facă acest lucru. Având în vedere că raportul a împiedicat reclamantul să continue procedurile administrative și a făcut imposibilă adoptarea planului urban până la rectificarea incoerentelor planului, el a aplicat instanțelor administrative cu o acțiune împotriva administrației regiunii Tauragė, care urmărește un ordin de a emite un raport pozitiv asupra planului.
Înainte de a solicita instanțelor, reclamantul a fost însă obligat să facă obiectul unei proceduri extrajudiciare obligatorii, în care hotărârea favorabilă reclamantului a fost eliberată la 22 decembrie 2006 de către Inspectoratul de planificare și construcție a teritoriului. Inspectoratul a ordonat administrației regiunii Tauragė să evalueze de novo Planul urban al reclamantului. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, administrația nu a reușit. În martie 2007, reclamantul și-a completat acțiunea judiciară cu o cerere de anulare a raportului din 25 noiembrie 2005, astfel cum a fost sugerat de judecătorii Tribunalului Administrativ Regional Klaipėda. La 4 mai 2007, instanța de primă instanță și-a respins acțiunea din cauza faptului că raportul din 25 noiembrie 2005 nu mai putea fi contestat în fața instanțelor, deoarece durata sa legală de un an a expirat.
Cu toate acestea, această decizie a fost anulată de Curtea Supremă de Administrație la 15 februarie 2008 și cazul a fost trimis pentru reexaminare. Curtea a remarcat că prin prezentarea acțiunii sale la instanțe, reclamantul a contestat raportul negativ și nefavorabil care nu este de acord cu presupusele deficiențe ale planului urban și, prin urmare, încearcă să fie adoptat în cele din urmă planul urban inițial. În consecință, acțiunile sale din instanță ar trebui să fie considerate argumentabile de către instanțe, deoarece deținerea altfel ar însemna că ar fi imposibil ca reclamanții să pună în judecată rapoarte similare dacă procedurile din instanță să ducă mai mult de un an. La 16 octombrie 2008, Curtea Regională Klaipėda a respins din nou acțiunea reclamantului și a întrerupt cazul din cauza faptului că reclamantul a contestat un act anulat și invalid al autorităților.
În cele din urmă, la 12 decembrie 2008, Curtea Supremă de Administrație a susținut decizia instanței de judecată și, în plus, a remarcat că nu este necesar să se examineze cererea reclamantului de a ordona administrației regiunii Tauragė de a emite un raport pozitiv privind planul urban. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție că nu ar putea avea drepturile sale încălcate reparate de către autoritățile interne din cauza refuzului lor de a respecta deciziile unei autorități de supraveghere din 10 august și 22 decembrie 2006. În special, reclamantul nu a avut nici o modalitate de a pune respectivele decizii în aplicare. În plus, invocând articolele 6 și 13 din Convenție, el plânge că instanța internă nu și-a examinat cererea de a ordona autorităților administrative să prezinte un raport pozitiv privind planul urban și, prin urmare, să-l privească de dreptul la soluționarea litigiului.
Reclamantul susține, de asemenea, că, în acest sens, instanțele interne l-au înșelat și au rendu hotărârea Curții Supreme de Administrație din 15 februarie 2008 lipsit de efect de res judicata. A existat o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță, garantată de art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care instanțele interne au întrerupt cazul administrativ și nu au reușit să pronunțe asupra solicitării reclamantului de a ordona autorității administrative să prezinte un raport pozitiv privind planul urban? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, având în vedere că instanța internă a renunțat la o hotărâre obligatorie, încălcând astfel principiul certitudinii juridice?
Părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la orice evoluție ulterioară în ceea ce privește situația reclamantului.
Communicated on 4 December 2014
SECOND SECTION
Application no. 34085/09 Antanas PALIUTIS against Lithuania lodged on 12 June 2009
STATEMENT OF FACTS
The applicant, Mr Antanas Paliutis, is a Lithuanian national, who was born in 1957 and lives in Vilnius. He is represented before the Court by Mr K. Paliutis, a lawyer practising in Vilnius. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, who is the owner of a 0.53 ha plot of land in Tauragė region, sought to use that agricultural land for residential purposes. Consequently, he initiated and financed the preparation of an urban plan which was then submitted for evaluation to the competent authority as the national laws required. On 25 November 2005 a negative report was delivered by the Tauragė Region Administration due to the plan’s alleged inconsistency with the laws governing urban planning.
The applicant complained about that refusal to the Inspectorate of the Territory planning and Construction which on 10 August 2006 upheld his complaint and ordered the Tauragė Region Administration to reconsider its negative decision. It appears that the Administration failed to do so. Given that the report prevented the applicant from continuing the administrative procedures and made it impossible to have the urban plan adopted until the inconsistencies of the plan were corrected, he applied to the administrative courts with an action against the Tauragė Region Administration seeking an order that the latter deliver a positive report on the plan. Before applying to the courts, the applicant, however, was obliged to undergo a mandatory extrajudicial procedure, in which decision a favourable to the applicant was delivered on 22 December 2006 by the Inspectorate of the Territory planning and Construction.
The Inspectorate ordered the Tauragė Region Administration to assess de novo the urban plan of the applicant. Nevertheless, according to the applicant the Administration failed to do so. In March 2007 the applicant supplemented his court action with a request to annul the report of 25 November 2005, as had been suggested by the panel of judges of the Klaipėda Regional Administrative Court. On 4 May 2007 the court of first instance dismissed his action on the ground that the report of 25 November 2005 could not be challenged before the courts anymore because its one-year statutory duration had expired. Nevertheless, that decision was quashed by the Supreme Administrative Court on 15 February 2008 and the case was remitted for re-examination.
The court noted that by submitting his action to the courts the applicant challenged the negative and unfavourable report disagreeing with the alleged shortcomings of the urban plan and thus seeking to have the initial urban plan eventually adopted. As a result, his court action was to be considered arguable by the courts as holding otherwise would mean it would be impossible for applicants to challenge similar reports if court proceedings lasted longer than one year. On 16 October 2008 the Klaipėda Regional Court again dismissed the applicant’s action and discontinued the case on the ground that the applicant had been challenging an annulled and invalid act of the authorities. Finally, on 12 December 2008 the Supreme Administrative Court upheld the decision of the lower court and additionally noted that there was also no need to examine the applicant’s request to order the Tauragė Region Administration to deliver a positive report on the urban plan.
COMPLAINTS The applicant complains under Article 13 of the Convention that he could not have his violated rights redressed by the domestic authorities due to their unwillingness to comply with the decisions of a supervisory authority of 10 August and 22 December 2006. In particular, the applicant had no means to have those decisions enforced. Furthermore, invoking Articles 6 and 13 of the Convention he complains that the domestic courts failed to examine his request to order the administrative authorities to deliver a positive report on the urban plan and thus deprived him of the right to have the dispute resolved. The applicant also alleges that in so doing the domestic courts misled him and rendered the decision of the Supreme Administrative Court of 15 February 2008 devoid of res judicata effect.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been a breach of the applicant’s right of access to a court, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, in so far as the domestic courts discontinued the administrative case and failed to rule on the applicant’s request to order the administrative authority to deliver a positive report on the urban plan? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, given that the domestic courts allegedly set aside a binding court decision, thereby breaching the principle of legal certainty? The parties are requested to inform the Court about any further developments regarding the applicant’s situation.