Hall împotriva Regatului Unit

Comunicat la 10 decembrie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 21457/11 David William DOAR împotriva Regatului Unit depusă la 30 martie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl David William Hall, este un național britanic, născut în 1945 și trăiește în Wolverhampton. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a fost avertizat că a folosit cuvinte amenințate, abuzive, insultante sau comportamente cu intenție de a provoca teamă sau provocarea violenței. A fost reținut timp de 12 ore și ADN-ul său, amprentele și fotografii au fost luate. La 30 martie 2011, reclamantul a depus o cerere împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”).

La 23 august 2013, Registrul a solicitat reclamantului să facă o cerere de acces subiectului pentru a determina dacă datele sale biometrice au continuat să fie deținute de autoritățile Regatului Unit. Într-o scrisoare din 16 septembrie 2013 poliția West Midlands a confirmat faptul că datele reclamantului nu au fost eliminate deoarece a fost avertizat (care este tratat ca o condamnare în scopul ADN-ului și a retenției amprentelor) pentru o infracțiune înregistrabilă. Prin urmare, datele sale pot fi păstrate pe termen indefinit. În informațiile furnizate reclamantului, statutul ADN-ului său a fost înregistrat ca „confirmat”.

Legea și practica internă relevante Legea și practica internă relevante la momentul în care a fost luată datele reclamantului este prezentată în hotărârea Curții în S. și Marper c. Regatul Unit [GC], nr. 30562/04 și 30566/04, ECHR 2008. În urma deciziei respective, Guvernul Regatului Unit a elaborat Legea privind protecția libertăților 2012. Scopul secțiunilor 1-25 a fost crearea unui nou regim pentru distrugerea și/sau păstrarea eșantioanelor și a datelor biometrice pentru punerea în aplicare a prezentei decizii.

Toate secțiunile relevante ale actului au intrat în vigoare la 31 octombrie 2013. Distrugerea eșantioanelor Secțiunea 14 din Legea 2012 a introdus o nouă secțiune 63R în Legea privind poliția și dovezile penale din 1984 („PACE”) care prevede că: „Destrugerea eșantioanelor (1) Aceasta secțiune se aplică eșantioanelor – (a) luate de la o persoană sub orice putere conferită de prezenta parte a prezentei acte, sau (b) luat de poliție, cu consimțământul persoanei de la care au fost luate, în legătură cu investigația unei infracțiuni de către poliție. (2) Eșantioanele la care se aplică această secțiune trebuie distruse în cazul în care se pare șef responsabil al poliției că – (a) luarea eșantioanelor a fost ilegală, sau (b) eșantioanele au fost prelevate de la o persoană în legătură cu arestarea acestei persoane și arestarea a fost ilegală sau bazată pe o identitate greșită.

(3) Sub rezerva acestui lucru, regula din subsecțiunea (4) sau (dacă se poate aplica) (5). (4) O eșantion de ADN la care se aplică această secțiune trebuie distrusă – (a) de îndată ce un profil de ADN a fost obținut din eșantion; sau (b) dacă mai devreme, înainte de sfârșitul perioadei de 6 luni începând cu data la care a fost luat eșantionul.” (5) Orice altă eșantion la care se aplică această secțiune trebuie distrusă înainte de sfârșitul perioadei de 6 luni începând cu data la care a fost luată.” Secțiunea 5 din Legea 2012 introduce o nouă secțiune 63I în PACE care prevede că atunci când o persoană este condamnată pentru o infracțiune care poate fi înregistrată și datele biometrice, și anume amprentele și profilul ADN, a fost luată în legătură cu investigația acestei infracțiuni, astfel de persoane pot fi reținute pe termen indefinit.

Politica privind retenția fotografiilor este conținută în Codul de practică de informare al poliției și în orientările privind gestionarea informațiilor de poliție și este în prezent sub control intern. În RMC & Anor, R (pentru aplicarea) v Comisarul de Poliție al Metropolis & Ors [2012] EWHC 1681 (Admin) (22 iunie 2012), Curtea Înaltă a concluzionat că politica existentă la momentul respectiv (denumită în continuare, aplicarea Codului de practică privind gestionarea informațiilor de poliție și a orientărilor privind gestionarea informațiilor de poliție) a fost ilegală și că aplicarea acesteia a constituit o interferență nejustificată cu dreptul la respectarea vieții private în încălcarea articolului 8. Înaltul Tribunal a hotărât să permită inculpatului, comisarul de poliție al Metropolisului, o „perioada motivabilă” în care să revizuiască politica existentă, dar a subliniat că o astfel de perioadă ar trebui măsurată în luni, nu în ani.

La 14 noiembrie 2012, Înaltul Tribunal din R (V)/Comisarul de Poliție pentru orașul Londra [2012] EWHC 3430 (Admin), după ce a fost recomandat că Asociația de șef-ofițeri de poliție („ACPO”) “este în procesul de elaborare a unei noi politici” a susținut că „perioada rațională” menționată în RMC se apropia rapid, dar că nu a expirat încă. În cadrul unei solicitări de libertate de informare, nr. 000245/13, ACPO a declarat că Colegiul de Poliție și Oficiul de Acasă examină în comun aranjamentele de gestionare a informațiilor în cadrul serviciului de poliție și preconizat să raporteze această chestiune în aprilie 2014. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la păstrarea datelor și fotografiei sale biometrice.

QUESTIONS PENTRU PARTE A fost distrusă eșantionul ADN al reclamantului? În cazul în care, în cazul în care s-a produs distrugerea? În cazul în care nu, încălcarea sa continuă a încălcării articolului 8 din Convenție? În lumina jurisprudenței bine stabilite a Curții (S. și Marper v. Regatul Unit [GC], nr. 30562/04 și 30566/04, CEDH 2008), a reținut datele biometrice ale reclamantului, înainte de intrarea în vigoare a Legii privind protecția libertăților 2012, încălcarea articolului 8 din Convenție? Reținerea datelor biometrice ale reclamantului în temeiul dispozițiilor Legii privind protecția libertăților 2012 încălcarea articolului 8 din Convenție? Care este actuala poziție internă în ceea ce privește distrugerea fotografiilor de custodie?

Reținerea istorică și/sau continuă a fotografiei reclamantului constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție?

Communicated on 10 December 2014

FOURTH SECTION

Application no. 21457/11 David William HALL against the United Kingdom lodged on 30 March 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr David William Hall, is a British national, who was born in 1945 and lives in Wolverhampton. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 5 January 2011 the applicant was cautioned for using threatening, abusive, insulting words or behavior with intent to cause fear or provocation of violence. He was detained for twelve hours and his DNA, fingerprints and photograph were taken. On 30 March 2011 the applicant lodged an application against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”).

On 23 August 2013 the Registry requested that the applicant make a Subject Access Request to determine whether his biometric data continued to be held by the United Kingdom authorities. In a letter dated 16 September 2013 the West Midlands police confirmed that the applicant’s data had not been deleted as he had been cautioned (which is treated as a conviction for the purposes of DNA and fingerprint retention) for a recordable offence. Therefore his data could be retained indefinitely. In the information provided to the applicant, his DNA status was recorded as “confirmed”. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice at the time the applicant’s data was taken is set out in the Court’s judgment in S. and Marper v. the United Kingdom [GC], nos.

30562/04 and 30566/04, ECHR 2008. Following that decision, the United Kingdom Government drafted the Protection of Freedoms Act 2012. The purpose of Sections 1 to 25 of the Act was to create a new regime for the destruction and/or retention of biometric samples and data in order to implement this decision. All relevant sections of that Act came into force on 31 October 2013. 1. Destruction of samples Section 14 of the 2012 Act inserted a new a new section 63R into the Police And Criminal Evidence Act 1984 (“PACE”) which provides that: “Destruction of samples (1) This section applies to samples— (a) taken from a person under any power conferred by this Part of this Act, or (b) taken by the police, with the consent of the person from whom they were taken, in connection with the investigation of an offence by the police.

(2) Samples to which this section applies must be destroyed if it appears to the responsible chief officer of police that— (a) the taking of the samples was unlawful, or (b) the samples were taken from a person in connection with that person’s arrest and the arrest was unlawful or based on mistaken identity. (3) Subject to this, the rule in subsection (4) or (as the case may be) (5) applies.

(4) A DNA sample to which this section applies must be destroyed— (a) as soon as a DNA profile has been derived from the sample, or (b) if sooner, before the end of the period of 6 months beginning with the date on which the sample was taken.” (5) Any other sample to which this section applies must be destroyed before the end of the period of 6 months beginning with the date on which it was taken.” 2. Retention of DNA profiles and fingerprints Section 5 of the 2012 Act introduces a new section 63I into PACE which provides that where a person is convicted of a recordable offence and the biometric data, namely fingerprints and a DNA profile, was taken in connection with the investigation of that offence, such may be retained indefinitely.

3. Retention of photographs The policy regarding the retention of photographs is contained in the Management of Police Information Code of Practice and the Management of Police Information guidance and is currently under domestic review. In RMC & Anor, R (on the application of) v Commissioner of Police of the Metropolis & Ors [2012] EWHC 1681 (Admin) (22 June 2012), the High Court found that the policy existing at the time (namely, to apply the Management of Police Information Code of Practice and the Management of Police Information guidance) was unlawful and that its application amounted to an unjustified interference with the right to respect for private life in breach of Article 8. The High Court decided to allow the defendant, the Commissioner of Police of the Metropolis, a “reasonable further period” within which to revise the existing policy but stressed that such a period should be measured in months, not years.

On 14 November 2012 the High Court in R (V) v Commissioner of Police for the City of London [2012] EWHC 3430 (Admin), having been advised that the Association of Chief Police Officers (“ACPO”) “is in the process of devising a fresh policy” held that the “reasonable period” referred to in RMC was fast approaching but that it had not yet expired. Under a Freedom of Information Request, no. 000245/13, ACPO stated that the College of Police and the Home Office were jointly reviewing information management arrangements within the police service and anticipated to report on the issue in April 2014. No such report has been identified. COMPLAINT The applicant complains under Article 8 of the Convention about the retention of his biometric data and photograph.

QUESTIONs TO THE PARTIES 1. Has the applicant’s DNA sample been destroyed? If so, on which date did the destruction occur? If not, does its continued retention breach Article 8 of the Convention? 2. In light of well-established case-law of the Court ( S. and Marper v. the United Kingdom [GC], nos. 30562/04 and 30566/04, ECHR 2008), did the retention of the applicant’s biometric data, prior to the entering into force of the Protection of Freedoms Act 2012, breach Article 8 of the Convention? 3. Does the retention of the applicant’s biometric data under the provisions of the Protection of Freedoms Act 2012 breach Article 8 of the Convention? 4. What is the current domestic position regarding the destruction of custody photographs?

5. Does the historical and/or continued retention of the applicant’s photograph constitute a breach of Article 8 of the Convention?