HUNTER v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
HUNTER v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2014)
Comunicat la 17 decembrie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 49840/11 Kevin HUNTER împotriva Regatului Unit depusă la 24 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kevin Hunter, este un național britanic, născut în 1961 și trăiește în Nuneaton. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 aprilie 1979, reclamantul a fost condamnat pentru agresiune care a provocat daune corporale reale și pentru încălcarea păcii. Datele sale biometrice nu au fost luate în această ocazie. Delictul reclamantului este caracterizat prin legislația internă ca o infracțiune „registrabilă” și ca o infracțiune „qualificabilă”. O infracțiune înregistrabilă este, în general, o infracțiune pentru care un individ ar putea fi condamnat la un termen de închisoare, care include, de asemenea, o serie de infracțiuni neînchisoare, de exemplu mendicarea și turnarea ilegală a taxiului. Crimele de calificare se referă la infracțiunile mai grave, cum ar fi crimă, viol și furt: totuși acestea includ și infracțiuni de sex, indecizie și arme de foc. La 19 martie 1981, reclamantul a fost condamnat pentru încercarea de a obține proprietate prin înșelătorie. Datele sale biometrice nu au fost luate în această ocazie. În temeiul legislației interne, această infracțiune este caracterizată ca o infracțiune calificativă. Cu toate acestea, la 22 aprilie 2008, datele biometrice ale reclamantului au fost luate în urma arestării sale pentru posesie a unei puști cu intenție de a provoca frică de violență. În temeiul legislației interne, această infracțiune este caracterizată ca o infracțiune calificativă. La 24 iulie 2011, reclamantul a depus o cerere împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). La 23 august 2013, Registrul a solicitat reclamantului să facă o cerere de acces subiectului pentru a determina dacă datele sale biometrice au continuat să fie deținute de autoritățile Regatului Unit. Într-o scrisoare din 6 septembrie 2013 poliția Warwickshire a confirmat că, având în vedere că reclamantul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni „registrabile”, datele sale ar putea fi păstrate pe termen indefinit. Într-o scrisoare ulterioară din 11 martie 2014 poliția Warwickshire a confirmat că datele reclamantului au continuat să fie păstrate în mod legal. Legea internă relevantă Legea și practica internă relevantă la momentul în care a fost luată datele reclamantului este stabilită în hotărârea Curții în S. și Marper c. Regatul Unit [GC], nr. 30562/04 și 30566/04, ECHR 2008. În urma deciziei respective, Guvernul Regatului Unit a elaborat Legea privind protecția libertăților 2012. Scopul secțiunilor 1-25 a fost crearea unui nou regim pentru distrugerea și/sau păstrarea eșantioanelor și a datelor biometrice pentru punerea în aplicare a prezentei decizii. Toate secțiunile relevante ale actului au intrat în vigoare la 31 octombrie 2013. Reținerea profilelor ADN și a amprentelor digitale Secțiunea 3 din Legea 2012 introduce o nouă secțiune 63F în Legea privind poliția și dovezile penale din 1984 („PACE”), care prevede că atunci când o persoană a fost arestat pentru o infracțiune calificativă și datele biometrice ale acestora au fost luate în legătură cu ancheta infracțiunii respective, acestea pot fi menținute indefinit în anumite circumstanțe: „63F Retenție a materialelor din secțiunea 63D: persoanele arestate pentru sau acuzate de o infracțiune calificativă. (1) Prezentul articol se aplică materialelor din secțiunea 63D care (a) se referă la o persoană arestată pentru o infracțiune calificativă sau acuzată, dar care nu este condamnată pentru această infracțiune; și (b) a fost luat (sau, în cazul unui profil ADN, derivat dintr-un eșantion luat) în legătură cu investigația infracțiunii (2) În cazul în care persoana a fost condamnată anterior pentru o infracțiune care nu este o infracțiune exclusă, sau este astfel condamnată înainte de a fi distrusă în temeiul prezentului articol, materialul poate fi menținut pe termen indefinit [...] (11) În această secțiune - „delictul exclus” înseamnă o infracțiune înregistrabilă – (a) care (i) nu este o infracțiune calificativă, (ii) este singura infracțiune înregistrabilă din care persoana a fost condamnată și (iii) a fost comisă atunci când persoana are vârsta sub 18 ani și (b) pentru care persoana nu a fost condamnată la o condamnare relevantă de cel puțin 5 ani.” Politica privind retenția fotografiilor este conținută în Codul de practică de informare al poliției și în orientările privind gestionarea informațiilor de poliție și este în prezent sub control intern. În RMC & Anor, R (pentru aplicarea) v Comisarul de Poliție al Metropolis & Ors [2012] EWHC 1681 (Admin) (22 iunie 2012), Curtea Înaltă a concluzionat că politica existentă la momentul respectiv (denumită în continuare, aplicarea Codului de practică privind gestionarea informațiilor de poliție și a orientărilor privind gestionarea informațiilor de poliție) a fost ilegală și că aplicarea acesteia a constituit o interferență nejustificată cu dreptul la respectarea vieții private în încălcarea articolului 8. Înaltul Tribunal a hotărât să permită inculpatului, comisarul de poliție al Metropolisului, o „perioada motivabilă” în care să revizuiască politica existentă, dar a subliniat că o astfel de perioadă ar trebui măsurată în luni, nu în ani. La 14 noiembrie 2012, Înaltul Tribunal din R (V)/Comisarul de Poliție pentru orașul Londra [2012] EWHC 3430 (Admin), după ce a fost recomandat că Asociația de șef-ofițeri de poliție („ACPO”) “este în procesul de elaborare a unei noi politici” a susținut că „perioada rațională” menționată în RMC se apropia rapid, dar că nu a expirat încă. În cadrul unei cereri de libertate de informare, nr. 000245/13, ACPO a declarat că Colegiul de Poliție și Biroul de Acasă examinau în comun aranjamentele de gestionare a informațiilor în cadrul serviciului de poliție și preconizat să raporteze asupra acestei chestiuni în aprilie 2014. Întrebarea părților Având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții (S. și Marper v. Regatul Unit [GC], nr. 30562/04 și 30566/04, ECHR 2008), a reținut datele biometrice ale reclamantului, înainte de intrarea în vigoare a Legii privind protecția libertăților 2012, încălcarea articolului 8 din Convenție? Reținerea datelor biometrice ale reclamantului în temeiul dispozițiilor Legii privind protecția libertăților din 2012 încălcarea articolului 8 din Convenție? Care este actuala poziție internă în ceea ce privește distrugerea fotografiilor de custodie? Reținerea istorică și/sau continuă a fotografiei reclamantului constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție?