Comunicat la 10 decembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNSURI nr. 26754/12 Halime CENGinclusivz și alții împotriva Turciei introdusă la 9 martie 2012 EXPOSAT DE FAPT, lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Recensământul cu privire la contingentul la care a fost legat familia Davut Cengiz a avut loc în 2009. Tânărul a înscris la biroul celor chemați și, înainte de a începe antrenamentul militar, a fost supus procedurii obișnuite de examinare medicală care includea, printre altele, un examen psihologic. La 17 octombrie 2009, a început formarea militară la Ankara. La consultația medicală din 2 noiembrie 2009, medicii au observat că Davut Cengiz avea o personalitate nevrotică și că nu putea fi comando. Ei au considerat că a fost capabil de a continua serviciul militar, dar că el trebuia să meargă la fiecare cincisprezece zile la centrul de orientare de la cazarmă pentru o monitorizare psihologică. La 27 noiembrie 2009, Davut Cengiz s-a alăturat primei porunci a lui K. .. .. la Hatay. La 1 martie 2010, în jurul orei 20:30, în timp ce se afla în turnul său de gardă, a fost grav rănit de o armă de foc. El a fost dus imediat la spital unde moartea sa a fost descoperită de medici. A fost inițiată o anchetă penală din oficiu de către procurorul militar Da'Adana, o echipă de poliție științifică din jandarmeria națională de la K Au fost făcute fotografii ale locului incidentului, locațiile au fost filmate, o pușcă de tip G-3 aparținând lui Davut Cengiz, un cartuș de glonț, un încărcător și 19 gloanțe au fost colectate la locul incidentului. O examinare externă a rămășiței a fost efectuată la spital sub supravegherea procurorului Republicii. O autopsie clasică a fost, de asemenea, efectuată la institut medico-legal da . Adana. S-a constatat că Davut Cengiz a murit ca urmare a împușcat un glonț la capăt , a cărui intrare a fost situat sub maxilar. Multe urme de reziduuri de fotografiere au fost găsite pe corp, pe față și pe hainele decedatului. O expertiză balistică a fost realizată. Experții au examinat pușca G3 care l-a ucis pe Davut Cengiz și au ajuns la concluzia că arma în cauză era în stare bună de funcționare. Raportul balistic de examinare a confirmat că cartușul găsit la locul incidentului provine din arma încredințată lui Davut Cengiz. În cadrul investigațiilor efectuate de Parchetul Militar și al anchetei interne a jandarmeriei, au fost audiați mulți martori. Soldații au declarat că Davut Cengiz era o persoană foarte rezervată, căreia nu-i plăcea să comunice cu alții și care prefera să se izoleze. Unii soldați au declarat că avea probleme cu banii. Ei au spus că nu aveau cunoștință de nici un eveniment sau animozitate din partea unei terțe părți care ar fi putut să-l împingă pe Davut Cengiz spre sinucidere. Superiorii lui Davut Cengiz au precizat că, după cunoștințele lor, nu suferea de nici o problemă psihologică și comportamentul său a fost întotdeauna normal și respectuos. Ei au adăugat că Mama lui Davut Cengiz a afirmat, de asemenea, că fiul său nu suferea de nici o problemă specială. Frații săi au confirmat afirmațiile sale și au adăugat că a avut la telefon o săptămână în urmă și le-a spus că a lucrat ca brutar în cazarmă și că nu le-a spus nimic. La 9 ianuarie 2011, procurorul militar al Adana a emis un ordin de nejudiciare. El a considerat că Davut Cengiz a fost ucis intenționat. El a menționat lipsa de dovezi care ar putea însemna că o persoană a putut provoca moartea lui Davut Cengiz prin instigare sau prin ajutarea la sinucidere. Pentru a lua această decizie, procurorul s-a bazat, printre altele, pe raportul de la locul incidentului, rapoartele medicale, raportul autopsiei, raportul de expertiză balistică și declarațiile martorilor. La 22 august 2011, opoziția formulată de reclamanți împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă de tribunalul militar din Gaziantep, care a considerat că judecata penală a fost efectuată în mod complet și conform legii. Această decizie a fost notificată părților interesate la 26 septembrie 2011. GRIFS Invocând art. 2 din convenție, reclamanții se plâng Decedatul Davut Cengiz ar fi fost responsabilitatea autorităților militare pentru o investigație insuficientă cu privire la moartea lui Davut Cengiz. Potrivit celor interesați, ancheta în cauză nu ar fi fost efectuată cu toate celeritatea cerute de circumstanțe. În special, nu ar fi fost independentă. ANEXA [A1] Halime CENG ElectroluxZ este un resortisant turc, născut în 1955, rezident în Diyarbakýr și reprezentat de R. BATARAY SAMAN Adalet CENG Celal CENGÂZ este un resortisant turc, născut la data de 10/07/1988, rezident în Diyarbakćr și reprezentat de R. BATARAY SAMAN Hidayet CENG ElectroluxZ este un resortisant turc, născut la data de 28 decembrie 1986, rezident în Diyarbakćr și reprezentat de R. BATARAY SAMAN Mecit CENG Nurettin CENG ElectroluxZ este un resortisant turc, născut la data de 11/07/1991, cu reședința la Diyarbak A fost încălcată în speță dreptul apropiat al reclamanților la viață, consacrat de art. 2 din convenție, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață [a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2196/93, § 104 CEDH 2000-VII], ancheta desfășurată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție [A] 1ITMARKAPENDISO NOT DELETE
Communiquée le 10 décembre 2014
Requête n
o
26754/12
Halime CENGİZ et autres contre la Turquie
introduite le 9 mars 2012
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le recensement concernant le contingent auquel le proche des requérants Davut Cengiz était rattaché eut lieu en 2009.
Le jeune homme s’inscrivit au bureau des appelés et, avant de commencer son entraînement militaire, il fut soumis à la procédure habituelle d’examen médical comprenant entre autres un examen psychologique.
Il fut considéré par les médecins comme apte à accomplir son service militaire.
Le 17 octobre 2009, il commença sa formation militaire à Ankara.
Lors de la consultation médicale du 2 novembre 2009, les médecins notèrent que Davut Cengiz avait une personnalité névrotique et qu’il ne pouvait pas être commando. Ils estimèrent qu’il était apte à continuer le service militaire mais qu’il devait se rendre tous les quinze jours au «
centre d’orientation
» de la caserne pour un suivi psychologique.
Le 27 novembre 2009, à l’issue d’une formation militaire réussie, Davut Cengiz rejoignit le 1
er
commandement de Kırıkhan à Hatay.
Le 1
er
mars 2010, vers 20h30, pendant qu’il assurait son tour de garde, il fut découvert gravement blessé par une arme à feu. Il fut immédiatement transporté à l’hôpital où son décès fut constaté par les médecins.
Une enquête pénale fut ouverte d’office par le procureur militaire d’Adana.
Une équipe de police scientifique de la gendarmerie nationale de Kırıkhan fut dépêchée pour recueillir les premiers éléments matériels.
Le procureur de la République de Kırıkhan se rendit sur place.
Un procès-verbal de constat sur les lieux fut dressé.
Un croquis de l’état des lieux fut réalisé.
Des clichés du lieu de l’incident furent pris.
Les lieux furent filmés.
Un fusil de type G-3 appartenant à Davut Cengiz, une douille de balle, un chargeur et dix-neuf balles furent recueillis sur les lieux de l’incident.
Un examen externe de la dépouille fut pratiqué à l’hôpital sous la supervision du procureur de la République.
Une autopsie classique fut également pratiquée à l’institut médicolégal d’Adana.
Il fut constaté que Davut Cengiz était décédé à la suite du tir d’une balle à bout touchant, dont l’orifice d’entrée était situé sous la mâchoire.
De nombreuses traces de résidus de tirs furent retrouvées sur le corps, sur le visage et sur les vêtements du défunt.
Une expertise balistique fut réalisée.
Les experts examinèrent le fusil G3 ayant causé la mort de Davut Cengiz et conclurent que l’arme en question était en bon état de fonctionnement.
Le rapport d’examen balistique confirma que la douille retrouvée sur les lieux de l’incident provenait bien de l’arme confiée à Davut Cengiz.
Dans le cadre des investigations menées par le parquet militaire et de l’enquête interne de la gendarmerie, de nombreux témoins furent entendus.
Les soldats déclarèrent que Davut Cengiz était quelqu’un de très réservé qui n’aimait pas communiquer avec les autres et qui préférait s’isoler. Certains soldats déclarèrent qu’il avait des problèmes d’argent. Ils affirmèrent n’avoir connaissance d’aucun événement ou animosité de la part d’un tiers qui eût pu pousser Davut Cengiz au suicide.
Les supérieurs de Davut Cengiz précisèrent qu’à leur connaissance, l’intéressé ne souffrait d’aucun problème psychologique et que son comportement avait toujours été normal et respectueux. Ils ajoutèrent qu’il ne leur avait pas fait part d’un quelconque problème et qu’aucun signe n’avait permis de déceler chez lui une instabilité psychologique.
La mère de Davut Cengiz affirma également que son fils ne souffrait d’aucun problème particulier. Ses frères confirmèrent ses dires et ajoutèrent l’avoir eu au téléphone il y a une semaine et qu’il leur avait dit travailler comme boulanger dans la caserne et qu’il ne leur avait fait part d’aucun souci.
À l’issue de l’instruction pénale, le 9 janvier 2011, le substitut du procureur militaire d’Adana rendit une ordonnance de non-lieu. Il considéra que Davut Cengiz s’était volontairement donné la mort. Il nota l’absence de preuves susceptibles d’indiquer qu’une tierce personne ait pu provoquer la mort de Davut Cengiz en l’incitant ou en l’aidant à se suicider. Il estima qu’aucune négligence n’était attribuable aux autorités militaires.
Pour prendre cette décision, le procureur se fonda notamment sur le rapport d’investigation sur les lieux de l’incident, les rapports médicaux, le rapport d’autopsie, le rapport d’expertise balistique et les dépositions des témoins.
Le 22 août 2011, l’opposition formée par les requérants contre cette ordonnance fut rejetée par le tribunal militaire de Gaziantep, qui considéra que l’instruction pénale avait été effectuée de manière complète et conforme à la loi. Cette décision fut notifiée aux intéressés le 26 septembre 2011.
Invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants se plaignent
:
-
du décès de Davut Cengiz alors qu’il aurait été sous la responsabilité des autorités militaires
;
-
d’une insuffisance de l’enquête conduite au sujet du décès de Davut Cengiz. Selon les intéressés, l’enquête en cause n’aurait pas été conduite avec toute la célérité requise par les circonstances. Elle n’aurait notamment pas été indépendante.
[A1]
Halime CENGİZ est une ressortissante turque, née en 1955, résidant à Diyarbakır et représentée par R.BATARAY SAMAN
Adalet CENGİZ est un ressortissant turc, né le 1
er
janvier 1973, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Aydın CENGİZ est un ressortissant turc, né le 1
er
avril 1977, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Celal CENGİZ est un ressortissant turc, né le 10/07/1988, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Hidayet CENGİZ est un ressortissant turc, né le 28 décembre 1986, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Mecit CENGİZ est un ressortissant turc, né le 15/02/1980, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Nurettin CENGİZ est un ressortissant turc, né le 11/07/1991, résidant à Diyarbakır et représenté par R.BATARAY SAMAN
Salihe CENGİZ est une ressortissante turque, née le 01/03/1990, résidant à Diyarbakır et représentée par R.BATARAY SAMAN
Sahide SAYĞIKAN est une ressortissante turque, née le 06/11/1985, résidant à Diyarbakır et représentée par R.BATARAY SAMAN
1.
Le droit du proche des requérants à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce
?
2.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir
Salman c.
Turquie
[GC], n
o
21986/93, § 104 CEDH 2000-VII), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article
2 de la Convention
?
[A1]
1ITMARKAppendix DO NOT DELETE