KAȘIKCI ET AUTRES c. TURQUIE

Comunicat la 17 mai 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 67842/11 Hasan KAȘIKCI și altele împotriva Turciei introduse la 14 septembrie 2011 EXPOSAT DE FĂCUT Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 5 iunie 2009, a fost găsit mort în secția din Kayseri, în timp ce deținea custodia. Parchetul militar a inițiat o instrucțiune penală. Locurile au fost verificate și fotografiate de experți, s-au luat probe de pe mâinile și fața decedatului. Mantia acestuia i-a fost scoasă pentru a fi analizată. O armă de tip HK-33 și trei cartușe au fost colectate pentru a fi analizate. Martorul direct al incidentului, dl Sch.S., care a ținut custodia împreună cu Șükrü Kașikç Au fost luate probe de pe mâinile domnului ȘS. Urme de împușcături au fost găsite în palma mâinii stângi și pe partea dorsală a acesteia. 11. Au fost, de asemenea, auziți alți martori. Potrivit acestora, în ziua incidentului, defunctul stătea de pază cu domnul Ș.S. Ei au declarat că nu a fost nici o animozitate între ei. Ei au adăugat că rudele reclamanților erau în mod deosebit timid și rezervat. Tatăl său era bolnav și această situație îl întrista. Un dosar de acuzare pentru încălcarea regulamentului de custodie fusese pregătit împotriva sa cu două zile înainte de incident. El se temea că această procedură disciplinară ar putea prelungi durata serviciului său militar. Fratele lui Șükrü Kașikç a declarat că a avut la telefon cu aproximativ două ore înainte de incident și că nu i-a spus nici o problemă. 13. O autopsie a fost efectuată în ziua incidentului sub autoritatea unui procuror militar. 14. Medicul legist nu a detectat nici o urmă de violență pe corpul lui Șükrü Kașikç. 15. De asemenea, au fost efectuate analize toxicologice ale sângelui, care au stabilit absența drogurilor sau a alcoolului în sângele decedatului, dar prezența fenitoinei la o concentrație de 0,1006 Ug/ml 16. O expertiză balistică a fost realizată de Institutul de Investigații Criminale al Poliției Naționale din Kayseri și au observat că cele trei cartușe găsite pe podea proveneau din pușca HK-33 care fusese încredințată lui Șükrü Kașikç. 17. Examenele efectuate și analizele efectuate pe corpul lui Șükrü Kașikç a scos la iveală prezența reziduurilor de fotografiere, în special în palma mâinii stângi și ușor pe ambele mâini ale sale. 18. În cele din urmă, Comisia a adoptat o decizie de inițiere a procedurii prin care a informat Comisia cu privire la decizia de inițiere a procedurii cu privire la decizia de inițiere a procedurii și la decizia de inițiere a procedurii cu privire la decizia de inițiere a procedurii. El a considerat că, în ziua incidentului, apropiatul reclamanților care era de gardă între orele 18:30 și 20:30, a fost împușcat în cap cu o pușcă de tip HK-33, că a fost dus imediat la Spitalul public din Kayseri la ora 20:40, dar că a murit în urma rănii sale. Procurorul consideră că nimeni nu a fost în mod penal responsabil pentru sinuciderea lui Șükrü Kașikç. 19. Reclamanții s-au opus ordonanței: prin intermediul avocatului lor, susținând că mai multe zone de umbră au fost legate de circumstanțele morții rudelor lor. Ei au susținut în special că a fost necesar să se determine momentul în care dl Sch.S. a folosit arma sa pentru că a avut reziduuri de fotografiere asupra lui. Ei au considerat că ar fi trebuit, de asemenea, să ofere un răspuns plauzibil la întrebarea de ce au fost făcute trei împușcături în timp ce o singură împușcătură l-a rănit pe Șükrü Kașikç. În cele din urmă, ei au afirmat că cei apropiați lor nu aveau nici un motiv să se sinucidă. El a vorbit la telefon cu fratele său cu aproximativ două ore înainte de incident și că a spus că nu a fost nici o problemă specială. 20. Prin decizia din 14 septembrie 2010, tribunalul militar d a respins opoziția reclamanților, confirmând astfel ordonanța de nejudiciare. Pasiunile relevante în speță ale acestei decizii se citesc după cum urmează: Din analiza dosarului reiese că o anchetă penală a fost deschisă din oficiu după incident. Această anchetă a permis să se constate că o persoană numită Șükrü Kașikç a fost condamnată în mod intenționat la moarte și că nici o greșeală nu a fost atribuită unei terțe persoane în această sinucidere. 1. La autopsie, medicii legiști nu au găsit nici o urmă de violență pe corpul lui Șükrü Kașikç. 2. Analizele toxicologice au stabilit că nu există droguri sau alcool în sângele răposatului M.Ș.S. avea reziduuri de gloanțe în palma stângă și pe partea dorsală a acesteia. Prin urmare, își ținea arma cu mâna stângă în timpul incidentului. Așa-numitele reziduuri pot avea ca origine o împușcătură anterioară în timpul antrenamentului militar sau pot fi legate de contactul mâinii cu bretea armei. Într-un mediu militar, atâta timp cât mâinile nu sunt spălate, este întotdeauna posibil să se găsească acest tip de reziduuri în soldați. Un astfel de element nu este în sine suficient pentru a rezolva cazul. În acest sens, concluziile raportului de autopsie permit să se înțeleagă că împușcarea a fost făcută la capătul capului sau aproape lovită și că traiectoria glonțului era de jos în sus. Cuțitul de siguranță al armei lui Șükrü Kașikç Era sânge pe armă și trei focuri de armă cu ea. 4. Șükrü Kașikçi nu prezenta semne de sinucidere și nimeni nu trebuie să se sinucidă. Prin urmare, în ceea ce privește toate elementele anchetei penale, ordonanța de nejudiciare este în conformitate cu legea. 21. Curtea nu dispune de informații cu privire la data notificării hotărârii din 14 septembrie 2010 reclamanților. 22. Între timp, la 14 mai 2010, reclamanții au atribuit Ministerului Apărării Naționale în fața Înaltei Curți Administrative Militare ( Ministerul Apărării Naționale a solicitat Înaltei Curți să respingă cererea reclamanților, printre altele, din cauza neplăcerii lui Șükrü Kașikç. 24. Procurorul general din apropierea Înaltei Curți a emis un aviz favorabil cu privire la acordarea de despăgubiri pe motiv că Șükrü Kașć s-a sinucis în timpul executării serviciului militar obligatoriu. 25. Printr-o hotărâre din 16 februarie 2011, bazată în principal pe ordonanța de nejudiciare din 27 iulie 2010 a procurorului militar d Aceasta a considerat că teza sinuciderii lui Șükrü Kaș La 1 iunie 2011, Înalta Curte a respins această acțiune, confirmând astfel hotărârea atacată în toate dispozițiile sale. Dreptul și practica internă relevantă 28. Dreptul și practica internă relevante în speță sunt dezvoltate în hotărârile K 46748/99, §§ 51-54, 20 februarie 2007), Abdullah Yalmaz c. Turcia 21899/02, § 32 și 35-39, 17 iunie 2008), Yürekli c. Turcia 48913/99, § 30-32, 17 iulie 2008) și Tan De asemenea, ei se plâng de lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor Înaltei Curți Administrative Militare și consideră că nu au beneficiat de principiul contradicției și al egalității de arme în cadrul procedurii desfășurate în fața Înaltei Curți Administrative Militare, având în vedere faptul că le-a fost imposibil să aibă acces la documente și probe. În această privință, care este data notificării reclamanților cu privire la hotărârea pronunțată de instanța militară din Ankara la 14 septembrie 2010 în această privință? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață ( Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr 24014/05, § 169-182, 14 aprilie 2015), anchetele efectuate de autoritățile naționale în speță în ceea ce privește decesul rudelor reclamanților au îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție Înalta Curte Administrativă Militară care s-a confruntat cu cauza reclamanților putea fi considerată independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Tanka c. Turcia, nr 32219/05, § 74-84, 17 noiembrie 2015) Se poate considera că cauza reclamanților a fost audiată în mod echitabil de Curtea Administrativă Militară Înaltă în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, în special având în vedere lipsa de comunicare cu părțile interesate de la Murat Kașikçć născut la 1.1.1985 este un cetățean turc, rezident în Istanbul și reprezentat de domnul R. Selçk Ferat Kaș

Communiquée le 17 mai 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

67842/11

Hasan KAȘIKCI et autres

contre la Turquie

introduite le 14 September 2011

EXPOSÉ DES FAITS

1.

La liste des parties requérantes figure en annexe.

A.

Les circonstances de l’espèce

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

3.

Le proche des requérants, Șükrü Kașıkçı, débuta son service militaire après avoir passé des examens médicaux qui ne révélèrent aucun trouble psychologique ni aucune autre contre-indication.

4.

Le 5 juin 2009, il fut trouvé mort dans la caserne située à Kayseri alors qu’il tenait la garde.

5.

Le parquet militaire déclencha d’office une instruction pénale.

6.

Les lieux furent inspectés et photographiés par les experts. Des prélèvements furent effectués sur les mains et le visage du défunt. Le manteau de celui-ci lui fut retiré afin d’être analysé.

7.

Une arme de type HK-33 et trois douilles furent recueillies en vue d’être analysées.

8.

Le témoin direct de l’incident, M.Ș.S., qui tenait la garde avec Șükrü Kașıkçı, fut auditionné. Il déclara que Șükrü Kașıkçı s’était suicidé en se tirant une balle dans la tête.

9.

L’arme de M.Ș.S. fut également examinée. Il fut noté que

:

-

l’intéressé n’avait pas mis le chargeur sur son arme

;

-

le chargeur de son arme était plein

;

-

le cran de sécurité de son arme était enclenché.

10.

Des prélèvements sur les mains de M.Ș.S. furent effectués. Des traces de tirs furent relevées dans la paume de sa main gauche et sur la face dorsale de celle-ci.

11.

D’autres témoins furent également entendus. D’après eux, le jour de l’incident, le défunt montait la garde avec M.Ș.S. Ils affirmèrent qu’il n’y avait aucune animosité entre eux. Ils ajoutèrent que le proche des requérants était quelqu’un de timide et réservé. Son père était malade et cette situation le rendait triste. Un dossier d’inculpation pour avoir agi en infraction au règlement de garde avait été préparé à son encontre deux jours avant l’incident. Il avait peur que cette procédure disciplinaire risquait d’allonger la durée de son service militaire.

12.

Le frère de Șükrü Kașıkçı déclara l’avoir eu au téléphone environ deux heures avant l’incident et qu’il ne lui avait fait part d’aucun problème quelconque.

13.

Une autopsie fut pratiquée le jour de l’incident sous l’autorité d’un procureur militaire.

14.

Elle permit de constater que le décès du jeune homme avait été causé par une balle tirée «

à bout touchant ou presque à bout touchant

» par une arme à feu, l’orifice d’entrée du projectile étant situé sous le menton. Les médecins légistes ne décelèrent aucune trace de violence sur le corps de Șükrü Kașıkçı.

15.

Des analyses toxicologiques du sang furent également effectuées. Elles établirent l’absence de drogue ou d’alcool dans le sang du défunt mais la présence de

phénytoïne

à un taux de 0,1006 ug/mL.

16.

Une expertise balistique fut réalisée par l’institut de recherche criminelle de la police nationale de Kayseri. Ils observèrent que les trois douilles retrouvées par terre provenaient bien du fusil HK-33 qui avait été confié à Șükrü Kașıkçı.

17.

Les examens pratiqués et les analyses effectuées sur le corps de Șükrü Kașıkçı révélèrent la présence de résidus de tir notamment dans la paume de sa main gauche et légèrement sur ses deux mains.

18.

À l’issue de l’instruction pénale, le 27 juillet 2010, le procureur militaire d’Ankara («

le procureur

») conclut au suicide de Șükrü Kașıkçı avec l’arme qui avait été confiée à celui-ci et il rendit une ordonnance de non-lieu. Il considéra comme établi que, le jour de l’incident, le proche des requérants qui était de garde entre 18h30 et 20h30, s’était tiré une balle dans la tête avec un fusil de type HK-33, qu’il avait immédiatement été transporté à l’hôpital public de Kayseri à 20h40 mais qu’il avait succombé à sa blessure. Le procureur estima que personne n’était pénalement responsable du suicide de Șükrü Kașıkçı.

19.

Les requérants firent opposition à l’ordonnance susmentionnée par l’intermédiaire de leur avocat, alléguant que plusieurs zones d’ombre subsistaient quant aux circonstances du décès de leur proche. Ils soutinrent notamment qu’il aurait fallu déterminer le moment où M.Ș.S. avait fait usage de son arme car il avait des résidus de tirs sur lui. Ils estimèrent qu’il aurait également fallu apporter une réponse plausible à la question de savoir pourquoi trois tirs avaient été effectués alors qu’un seul tir avait blessé Șükrü Kașıkçı. Ils affirmèrent enfin que leur proche n’avait aucune raison de se suicider. Il avait parlé au téléphone avec son frère environ deux heures avant l’incident et qu’il ne s’était plaint d’aucun problème particulier.

20.

Par une décision du 14 septembre 2010, le tribunal militaire d’Ankara rejeta l’opposition des requérants, confirmant ainsi l’ordonnance de non-lieu. Les passages pertinents en l’espèce de cette décision se lisent comme suit

:

«

Il ressort de l’analyse du dossier qu’une enquête pénale a été ouverte d’office après l’incident. Cette enquête a permis de déterminer que l’appelé Șükrü Kașıkçı s’était intentionnellement donné la mort et qu’aucune faute n’était imputable à une tierce personne dans ce suicide.

S’agissant de l’opposition,

;

;

Dès lors, au regard de l’ensemble des éléments de l’enquête pénale, l’ordonnance de non-lieu est conforme à la loi.

»

21.

La Cour ne dispose pas d’information concernant la date de la notification du jugement du 14 septembre 2010 aux requérants.

22.

Entre temps, le 14 mai 2010, les requérants avaient assigné le ministère de la Défense nationale devant la Haute Cour administrative militaire («

la Haute Cour

») en vue d’obtenir des dommages et intérêts.

23.

Le ministère de la Défense nationale demanda à la Haute Cour de rejeter la demande des requérants, entre autres, pour faute de Șükrü Kașıkçı du fait de son suicide.

24.

Le procureur général près la Haute Cour émit un avis favorable à l’octroi de dommages et intérêts au motif que Șükrü Kașıkçı s’était suicidé pendant l’accomplissement de son service militaire obligatoire.

25.

Par un arrêt du 16 février 2011, se fondant principalement sur l’ordonnance de non-lieu du 27 juillet 2010 du procureur militaire d’Ankara, la Haute Cour débouta les requérants de leur demande. Elle considéra que la thèse du suicide de Șükrü Kașıkçı était avérée, qu’il n’y avait aucun lien de causalité entre le suicide de l’appelé et le service militaire et que le décès de l’intéressé ne découlait pas d’un acte ou d’une décision administrative de nature à engager la responsabilité pour faute de service ou la responsabilité sans cause de l’administration militaire.

26.

Les requérants firent un recours en rectification de cet arrêt.

27.

Le 1

er

juin 2011, la Haute Cour rejeta ce recours, confirmant ainsi l’arrêt attaqué en toutes ses dispositions.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

28.

Le droit et la pratique internes pertinents en l’espèce sont développés dans les arrêts

Kılınç et autres c. Turquie

(n

o

40145/98, § 33, 7 juin 2005),

Salgın c. Turquie

(n

o

46748/99, §§ 51-54, 20 février 2007),

Abdullah Yılmaz c.

Turquie

(n

o

21899/02, §§ 32 et 35-39, 17 juin 2008),

Yürekli c. Turquie

(n

o

48913/99, §§ 30-32, 17 juillet 2008) et

Tanıșma c. Turquie

(32219/05, §§

26-50, 17 novembre 2015).

GRIEFS

29.

Les requérants reprochent aux autorités de ne pas avoir mené une enquête pénale effective. Ils se plaignent également d’un manque d’indépendance et d’impartialité des juges de la Haute Cour administrative militaire. Ils estiment enfin de ne pas avoir bénéficié du principe du contradictoire et de l’égalité des armes dans la procédure menée devant la Haute Cour administrative militaire eu égard au fait qu’ils leur ont été impossible d’avoir accès aux documents et preuves «

classés confidentiels

».

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

S’agissant de leurs allégations relatives à l’article 2 de la Convention, les requérants ont-ils introduit leur requête dans le délai de six mois fixé à l’article 35 § 1 de la Convention

? À cet égard, quelle est la date de la notification aux requérants du jugement rendu par le tribunal militaire d’Ankara en date du 14 septembre 2010

?

2.

Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (

Mustafa Tunç et

Fecire Tunç

c. Turquie

[GC], n

o

24014/05, §§ 169-182, 14 avril 2015), les investigations effectuées par les autorités nationales en l’espèce quant au décès du proche des requérants ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention

?

3.

La Haute Cour administrative militaire qui a connu de la cause des requérants pouvait-elle passer pour indépendante et impartiale comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention (

Tanıșma c. Turquie

, n

o

32219/05, §§

74-84, 17 novembre 2015)

?

4.

Peut-on considérer que la cause des requérants a été entendue équitablement par la Haute Cour administrative militaire au sens de l’article

6 § 1 de la Convention, notamment eu égard à l’absence de communication aux intéressés de l’ensemble de documents et preuves soumis par le ministère de la Défense

?

ANNEXE

1.

Hasan Kașıkçı né le 01/07/1965 est un ressortissant turc, résidant à Istanbul et représenté par M

e

R. Selçuk

2.

Ünzüle Kașıkçı née le 01/07/1967 est une ressortissante turque, résidant à Istanbul et représentée par M

e

R. Selçuk

3.

Murat Kașıkçı né le 01/05/1985 est un ressortissant turc, résidant à Istanbul et représenté par M

e

R. Selçuk

4.

Ferat Kașıkçı né le 01/08/1991 est un ressortissant turc, résidant à Istanbul et représenté par M

e

R. Selçuk