ÇETİN c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
ÇETİN c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 15 decembrie 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 30905/09 Ali CEET. El este reprezentat în fața Curții de către A. Dirican, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2003, în timp ce reclamantul a lucrat ca expert-contabil al Fundației turce pentru protecția mediului (Türkiye evre Koruma Vakf.), această fundație a făcut obiectul unui control fiscal. La 15 septembrie 2003, inspectorul responsabil de acest control, D.R.Ö., întocmește un raport privind situația contabilă și fiscală a fundației care face trimitere la gestiunea contabilă a fundației. În urma acestui raport, fundația resilia contractul care o leagă de solicitant. La 21 noiembrie 2003, reclamantul a trimis o scrisoare Direcției Generale a Fundațiilor în care a contestat concluziile acestui raport, susținând în special că acesta fusese redactat în mod subiectiv și conținea erori de drept, motiv pentru care solicita anularea anumitor pasaje pe care le considera dăunătoare carierei sale profesionale. Reclamantul a adăugat la această scrisoare, o scrisoare pe care a adresat-o fundației pentru protecția mediului, conform căreia, printre altele, susținea că raportul nu era conform cu dreptul și că nu se baza pe criterii obiective și legale, ci raporta cu privire la opiniile personale ale inspectorului care a redactat, în domenii care nu intră sub incidența competenței sale. În cele din urmă, el a comparat detectivul în cauză cu un personaj fictiv din literatura turcească, Bekçi Murtaza Ca răspuns, la 26 ianuarie 2004, Hotărârea Generală Fundație l-a informat pe reclamant că posibilitatea de a solicita anularea sau eliminarea anumitor pasaje din raportul în litigiu aparținea exclusiv Fundației turce pentru protecția mediului. În februarie 2004, D.R.Ö. a depus o plângere împotriva recurentului pe lângă procurorul Republicii Da'Ankara ( 266 din Legea penală nr. 765. Procurorul a considerat că următoarele fraze, utilizate de reclamant, depășeau limitele criticii se referă la onorariile pentru cursuri speciale acordate inspectorului Direcției Generale Fundație, D.R.Ö. În opinia dlui comisar, actele au fost efectuate în lipsa unor documente care să susțină acest fapt rezultă din lipsa de cunoaștere a dlui inspector, care nu a lucrat niciodată în serviciile bancare. Învață-l pe d-l comisar despre funcționarea conturilor înscrise în planul contabil (...) Este incompatibil cu seriozitatea locului de muncă pe care îl ocupă și cu imparțialitatea [i se cere] (...) faptul că, pentru cei a căror competență nu este competentă, de a lansa o fatwa cu mentalitatea de un În decembrie 2005, reclamantul a depus un memoriu în apărare la tribunalul corecțional în care a menționat că corespondența sa conținea critici îndreptate exclusiv împotriva raportului inspectorului și a negat că acesta din urmă a avut la dispoziție o hotărâre în justiție și a cerut instanței să caute motivele inspecției a căror fundație a făcut obiectul acesteia. La 19 decembrie 2005, la cererea instanței corecționale, Institutul pentru Limba Turcă stabilește o expertiză în ceea ce privește expresiile pentru ocuparea forței de muncă în care reclamantul a fost urmărit, din care reiese că expresiile utilizate de reclamant depășeau limitele criticii și depășeau limitele acesteia. La o dată nespecificată, reclamantul va recita în fața instanței pe care nu a avut nici o intenție de a-l judeca pe reclamant și a solicitat să fie achitat. În decembrie 2005, la sfârșitul unei audieri la care nici reclamantul, nici avocatul său nu au participat, instanța corecțională l-a recunoscut pe reclamant vinovat de încălcarea dreptului comunitar și l-a condamnat la o pedeapsă de două luni de închisoare și la o amendă judiciară de 346 de lire turce (TRY) în temeiul articolului 266 din legea penală nr. 765. Luând în considerare modalitățile de comisie pentru încălcarea dreptului comunitar, precum și personalitatea reclamantului, tribunalul corecțional a aplicat această pedeapsă în 660 de zile-amendă. În cele din urmă, în temeiul articolului 72 din legea penală, pedeapsa reclamantului a fost aplicată la Prin hotărârea din 11 decembrie 2007, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță. În acest sens, Comisia a considerat că scrisoarea care conținea expresiile reproșate reclamantului nu fusese adresată reclamantului și nu era destinată să îi fie transmisă sau notificată astfel încât: a fost în cauză .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Aceasta a luat în considerare, de asemenea, împrejurarea că este avută în vedere în prealabil o cale de mijlocire și, în caz de eșec al acesteia, că posibilitatea de suspendare la pronunțarea hotărârii este apreciată, ceea ce nu fusese cazul în speță. La o dată nespecificată, reclamantul a negat faptele reproșate și va reitera faptul că reclamantul nu a fost în nici un fel informat cu privire la aceasta. La 24 decembrie 2008, în urma unei audieri la care nici recurentul, nici avocatul său nu au luat parte și după ce a constatat că reclamantul refuza orice mediere, tribunalul corecțional l-a condamnat la o pedeapsă de șapte zile de închisoare și la o amendă judiciară de 343 TRY în temeiul articolului 482 din legea penală n. În conformitate cu art. 72 din legea penală, această ultimă pedeapsă a fost ea însăși schimbată într-o amendă de 406 TRY. Din motivarea instanței reiese că H.V. contabilul care a lucrat cu reclamantul a declarat că cuvintele reproșate reclamantului nu au avut nicio intenție de a insulta inspectorul, ci au avut doar un obiect informativ. În plus, rezultă că reclamantul a fost invitat de către instanță să se prezinte la o ședință de conciliere, dar nu a dat curs acestei invitații. Această hotărâre menționează că a fost pronunțată cu titlu definitiv. La 19 februarie 2009, hotărârea a fost notificată reclamantului. Dreptul intern relevant la art. 482 alineatul (1) din Legea penală nr. 765 din 1 martie 1926 dispunea de Oricine ar fi atacat, (...) în prezența a mai mult de două persoane, în orice fel, în onoarea sau faima sau demnitatea și integritatea unei persoane, va fi condamnat la o pedeapsă de până la trei luni de închisoare și la o amendă grea de cincizeci de mii până la cinci sute de mii de lire turcești. (...) Oricine comite o infracțiune împotriva unuia dintre membrii Marii Adunări naționale sau a unui funcționar al statului, din cauza calificărilor sau serviciilor acestuia din urmă, va fi condamnat la pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune plus o a șasea la o treime. Această lege a fost abrogată prin adoptarea legii penale nr. 5237 din 26. Septembrie 2004, publicată în Jurnalul Oficial la 12 octombrie 2004 și intrată în vigoare la 1 iunie 2005. Pentru dreptul și practica internă relevante privind recursul în casare referitor la hotărârile de condamnare la amendă judiciară, a se vedea cauza Bayar și Gürbüz c. Turcia 37569/06, §§ 14-16, 27 noiembrie 2012). GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul reproșează instanței corecționale că a pronunțat o hotărâre definitivă, care nu ar putea fi revizuită de o instanță superioară. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de condamnarea sa la penalitate pentru exercitarea libertății sale de exprimare. În acest sens, susține că nu a făcut decât să se opună unui raport care conținea constatări care, în opinia sa, erau incorecte. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 din Convenție?În cazul în care reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii Tribunalului Penal din 24 decembrie 2008, aceasta constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție