AFFAIRE OKUTAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

29.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3-b;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE OKUTAN c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 4399/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2004 DEFINITIVF 29/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Okutan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan H.S. Greve Traja, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 martie 2003 și 8 iulie 2004, Renunță la hotărâre, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 43995/95) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Kemal Okutan ( L. Kanat, avocat la Ankara. Guvernul turc (în mai mult de un an) nu a desemnat un agent pentru procedură în fața Curții. La 13 martie 2003, Curtea a declarat cererea admisibilă. ÎN FAȚĂ, reclamantul s-a născut în 1957 și își are reședința în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În calitate de vicepreședinte general al unui partid politic, HEP (parte din munca poporului) a participat, la 15 decembrie 1991, 25 martie și 19 septembrie 1992, la trei ședințe în care ținea discursuri politice. Discursurile din 15 decembrie 1991 și 19 septembrie 1992 au fost ținute cu ocazia congreselor extraordinare ale partidului. 1991 a fost pronunțat, în cadrul unei ședințe organizate de președinția Secțiunii d În conformitate cu art. 8 alineatul (1) din Legea din 1991 privind combaterea terorismului (□ Legea din 1991) l-a acuzat pe reclamant de propagandă împotriva integrității statului, ca urmare a celor trei discursuri ale sale, dintre care anumite pasaje, la care se face referire, se citesc după cum urmează - La congresul HEP ținut la 15 decembrie 1991 Cei care speră să facă acest popor să tacă prin intermediul unor crime și torturi vor înțelege că acest lucru nu este posibil... muncitorii, țăranii, întreaga populație turcească, împreună, ar trebui să facă din acest partid un instrument pentru a fundamenta democrația (...). Căci dacă un război împotriva poporului kurd, acesta nu va fi singurul care va plăti prețul. Astăzi, se spune: Noi nu avem bani pentru a da producătorilor de ceai, producătorilor de tutun, țăranilor, muncitorilor, funcționarilor. Noi retorcăm: Dacă ați pune capăt războiului murdar împotriva populației kurde, dacă ați da miliardele pe care le cheltuiți pentru război muncitorilor kurzi, muncitorilor și țăranilor turci, ar fi mult mai bine, mult mai sănătos. (...) Observăm că se desfășoară operațiuni pentru a împiedica lupta democratică a poporului kurd, mai ales în metropole. Ei încearcă să înalțe un popor împotriva altuia. Suveranii s În fața eforturilor suveranilor de a masacra poporul de către popor, în fața provocarilor lor, vedem că drepturile [ale omului] nu au ajuns încă la est [din Turcia]. Revoluționarii turci și kurzii protestează în această sală împotriva vicleșugurilor puterilor suverane (...) masacrele de primăvară au început... tancuri, (...) convoaie militare (...) au fost trimise în regiune. Ca și cum ar fi existat o rebeliune (...). Ceea ce este verificat, în această regiune nu a fost nici un semn de rebeliune. Ceea ce se verifică este că petrecerea lui Newroz a fost sărbătorită cu dansuri, sloganuri, dar puterile suverane, în vederea îndeplinirii obiectivelor lor, au deschis focul asupra populației civile. Ceea ce ni s-a spus de către responsabili și mass-media este că străinii au deschis focul asupra forțelor de securitate ale statului și că forțele de securitate nu au făcut decât să reacționeze. Chiar dacă prim-ministrul a declarat că este un război... dacă există război într-o țară, legile de război trebuie să găsească aplicarea lor. De ce Convenția de la Geneva nu se aplică în acest caz? Dacă există război în această țară, de ce forțele de securitate deschid focul asupra civililor, suferinzilor și femeilor la întâmplare Noi știm că acest război nu se desfășoară între stat și o organizație ilegală. Ceea ce se întâmplă acum este că forțele de ordine deschid focul asupra civililor la întâmplare (...) Suntem pentru o soluție politică. Dar, mai întâi, armele trebuie să tacă... - La congresul HEP ținut la 19 septembrie 1992 În această țară există persecuții care nici măcar nu existau în perioada feudală dinaintea Republicii. În timp ce înainte de proclamarea Republicii, kurzii, care aveau chiar și un pic de autonomie, puteau totuși să se facă auziți, în zilele noastre (...) existența acestei națiuni, care nu era negată anterior, a început să fie acolo după proclamarea Republicii ; poporul kurd a încercat să - și facă auzită vocea în anii 1960, dar lovitura de stat militară din 1970 a acționat pentru a - l face să tacă. (...) Mai ales în această perioadă în care lupta s În timp ce oamenii dansează, cântând la tobe (...) își exprimă opiniile (...) forțele de securitate ale statului trăgeau asupra populației civile inocente (...) ele atacau cu tancurile. În timp ce nici un asalt n . . . . . . . . . . forțele de securitate ale statului, pretinzând că PK a făcut o razie acolo, distrug totul în oraș. Prim-ministrul, precum și celelalte autorități solicită intervenția Națiunilor Unite pentru Cipru, Bosnia și Herțegovina, Karabagh. Ministrul afacerilor externe, Hikmet își propune înființarea unei federații pentru țările pe care tocmai le-am citat, dar nu vorbește despre kurzi, despre oamenii de origine proprie (...). Dragi prieteni, partidele politice stabilite până acum s-au bazat pe ideologia oficială și au apărat (...). Fundația HEP a fost decisă la 3 martie 1990 de mai mult de cinci mii de persoane (...) autoritățile de atunci aprobau fundația HEP. : Ei au sprijinit HEP pentru a-l împiedica în fața mișcării de eliberare kurdă. În ceea ce privește poporul nostru, el a dorit înființarea HEP, deoarece el era convins că acest partid avea să-și poată exprima revendicările democratice (...) Cleste atunci când s-a înțeles că HEP nu va fi un partid condus de stat și ideologia sa oficială, că o luptă armată a fost inițiată în Turcia împotriva tuturor liderilor HEP. (...) Aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că, dacă se dorește găsirea unei soluții la problema kurdă, este esențial ca șeful PKK (...). În speranța de a avea un sistem în care fiecare să își poată trăi propria identitate, vă salut (...) În actul de punere sub acuzare, procurorul a subliniat că ziarele din ziua următoare celui de-al doilea congres extraordinar al partidului erau unanim de acord cu faptul că congresul a fost mutat într-o manifestare a PKK și că partidul său a fost identificat cu această organizație ilegală. De altfel, era menționat că, în sala în care avea loc congresul, el nu avea nici măcar un singur steag turc; pe de altă parte, un grup de militanți neidentificati ridicaseră pe umeri steagul galben, roșu și verde al organizației teroriste PKK. La toți participanții congresului participau la spectacol [acești militanți] la lansarea sloganei biji PKK, biji Apo [(Trimite PKK, viu Öcalan, în kurdă) ] și făcând semnul victoriei cu degetele lor; ei au scos, de asemenea, steaguri mici din PKK, la dimensiuni de o batistă (...). În timp ce nu s-a recitat la nivel național turcesc, Republica kurdă Mahabat, concepută în Iran în anii 1940, a fost cântată (...). Potrivit procurorului, vorbitorii, nu au spus nimic despre violența organizației împotriva populației civile, ar fi încercat să facă ca lupta forțelor de securitate împotriva teroriștilor PKK să pară o încercare de exterminare a populației kurde, ceea ce ar fi o dovadă a sprijinului lor pentru organizarea ilegală. Pe de altă parte, potrivit procurorului general, actele acuzatului nu ar putea fi tratate separat de climatul politic al ședinței și, prin aprecierea discursurilor, ar trebui să se țină seama și de sfera actelor de agresiune ale PKK. Curtea de Securitate a statului Ankara se alătură celor trei dosare de informare care corespund celor trei discursuri ținute de reclamant. În fața instanței, reclamantul a contestat acuzațiile împotriva sa, recunoscând faptul că a ținut discursurile menționate anterior, a susținut că nu a acționat cu intenție criminală și că a fost pentru indivizibilitatea teritorială a Turciei. Prin urmare, el susține că elementele constitutive ale dreptului de separare nu au fost stabilite. 10. Prin hotărârea din 23 iunie 1994, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la șase ani de închisoare și a plătit o amendă de 250 000 000 de lire turcești pentru propagandă separatistă în temeiul Legii nr. 3713 privind combaterea terorismului. 11. 1995, Curtea de Casație a infirmat hotărârea în cauză pe motiv că art. 8 din Legea nr. 3713 fusese modificat la 27 octombrie 1995. 12. Curtea de Securitate a statului care reexaminează cazul la 7 noiembrie 1996. Ea l-a condamnat pe reclamant la trei ani de închisoare, precum și la o pedeapsă cu închisoarea la închisoare de 300 000 000 de lire turcești 13. Prin hotărârea din 12 ianuarie 1998, Curtea de Casație a confirmat data de 7 noiembrie 1996. Hotărârea a fost vărsată în dosarul instanței de primă instanță la 6 februarie 1998, data încheierii dosarului 15. La 23 februarie 1998, Curtea de Casație a formulat o cerere de revizuire a hotărârii, invocând art. 10 din Convenție. La 23 februarie 1998, Curtea de Casație l-a desconsiderat pe solicitant cu cererea sa. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în Hotărârile 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 41-42, 10 octombrie 2000, Özel c. Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002 și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003. ÎN DREPTUL VIOLATIEI ALEGUE DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 17. Recurentul se plânge că condamnarea sa la închisoare i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. În acest sens, invocă art. 10 din Convenție, astfel de formulare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 18. Curtea a tratat deja probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], nr. 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI, 27528/95, § 43, 2 octombrie 2003). 19. Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că nu există niciun fapt sau argument care să ducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor folosiți în discursuri și contextului în care au fost pronunțate. În această privință, Comisia a ținut seama de circumstanțele care privesc cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea Curții din 9 iunie 1998, Rec., p. 1568, punctul 58). Discursurile în litigiu au constat într-o critică puternică a modului în care forțele de securitate își desfășoară lupta împotriva actelor de terorism din sud-estul Turciei. 21. Curtea arată că Curtea de Securitate a statului a considerat că discursurile în litigiu conțineau termeni pentru a rupe integritatea teritorială a Turciei. 22. Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 În iulie 1999, Comisia observă că reclamantul și-a exprimat în calitatea sa de om politic, în cadrul rolului său de lider al vieții politice turce, incitând nici la utilizarea violenței, nici la rezistența armată, nici la revoltă și că nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce este, în opinia Curții, un element esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a invers, Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999. 23. Curtea arată că natura și sarcina pedepselor sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când A existat astfel o încălcare a articolului 10. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 25. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a legat și condamnat nu constituie o instanță independentă și imparțială care le-a putut garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. Reclamantul susține, de asemenea, că procedura în fața Curții de Casație și-a încălcat dreptul la apărare din cauza lipsei de notificare a avizului procurorului general. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul, printre altele, la (...) de a dispune de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale (...) În ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții de Securitate a statului 26. Curtea a tratat în mod repetat cazuri similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 (a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34, și Özdemir c. Turcia 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003 27. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată că Õ este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în care se află referitoare la securitatea națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca instanța de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate în mod obiectiv îndoielile exprimate de reclamant cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (inflal, citată anterior, p. 1573, § 72 in fine 28. Curtea concluzionează că, atunci când a judecat și condamnat reclamantul, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește echitatea procedurii penale 29. Guvernul cu privire la existența unei încălcări. 30. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de culpă a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 31. Având în vedere constatarea de încălcare a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul ICI (a se vedea, printre altele, Çiraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec. 1998-VII, p. 3074, §§ 44-45). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 32. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât mai puțin decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 33. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material pe care îl evaluează la 40 000 EUR ca urmare a pierderii veniturilor profesionale. 34. De asemenea, solicită repararea unui prejudiciu moral pe care îl ridică la 30 000 EUR. 35. Guvernul nu se pronunță. 36. În ceea ce privește pierderea veniturilor imputate, Curtea consideră că dovezile prezentate nu permit să se ajungă la o cuantificare precisă a deficitului de câștig rezultat pentru solicitant de încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea, în același sens, Karakoç și alții c. Turcia, n 27692/95, 28138/95 și 28498/95, § 69, 15 octombrie 2002). Prin urmare, Curtea respinge această cerere. În ceea ce privește t ă ț ile , Curtea arată că reclamantul nu a prezentat niciun document care să ateste plata acestei sume. Prin urmare, Curtea respinge această cerere. 37. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul art. 6 alin. , citată anterior, punctul 27). Comisioane și cheltuieli de judecată 39. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 EUR (EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Comisiei și a Curții. Cu titlu de documente, acesta furnizează un tarif minim aplicabil din punct de vedere al onorariilor, publicat de baroul din Ankara. 40. Guvernul nu se pronunță. 41. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR (EUR) pentru toate cheltuielile și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA , CURȚA, LA Într-UNANIMITATE, A spus că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (șase mii de euro) pentru daune morale (ii. 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iii). plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe profit începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 29 iulie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte