AFFAIRE KÜRKÇÜ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KÜRKÇÜ c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA KÜRK c. TURCIA (solicitarea nr. 4399/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 iulie 2004 DEFINITIVF 27/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kürkçü c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.P. Costa Președintele Loucaide Türmen Bîrsan Jungwiert Butkevych, Thomassen, judecători și al domnului Dolle, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 aprilie 2003 și 6 iulie 2004, rend la hotărâre, adoptat la această ultimă dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 4399/98/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, M. La 5 august 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de dl H. Kaplan, avocat la Istanbul. La 1 aprilie 2003, Curtea a declarat cererea admisibilă. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Transferurile de arme și încălcarea legilor de război în Turcia Cercetarea a constat într-o depoziție, în special din partea foștilor militari turci și americani care au participat la misiuni în sud-estul Turciei, și o analiză a douăzeci și nouă de fapte de infracțiuni ale drepturilor omului în comparație cu sistemele internaționale din estul Turciei Traducerea în litigiu a fost publicată în mai 1996 la Istanbul, la edițiile din Belgia. În forma unei cărți de 200 de pagini, capitolele din raport au fost astfel reținute Rezumatul , fundalul , transferurile de arme și ajutorul militar pentru Turcia , forțele de ordine turce : structura, armele și responsabilitatea pentru încălcări , cercetarea de fapte , încălcările PKK , guvernul american și războiul , anexa A . : legi de război și conflict Turcia/PKK ; anexa B : inventarul de arme turcești. În preambulul cărții, se precizează: Prin actul de punere sub acuzare din 2 septembrie 1996, procurorul din apropierea celei de-a doua camere a instanței de judecată din jurisdicție, în temeiul art. 159 din Codul penal și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 5680 privind presa, l-a inculpat pe reclamant ca traducător și A.Z., în calitate de proprietar al Casei de Ediții din Belgia. În actul său de acuzare, procurorul s-a referit la următoarele extrase: Al doilea capitol al acestui raport prezintă evoluția istorică a conflictului cu PKK. Concentrându-se asupra sistemului de gărzi de sat, precum și asupra strategiei de evacuare și de incendiere a satelor, raportul analizează natura și consecințele represiunii de insurecție, continuată de Turcia. (...) În capitolul al patrulea al raportului, Human Rights Watch examinează diversele unități (de securitate) turcești. Primii violatori [drepturi de la jandarmerie] sunt companiile de jandarmerie și cele specializate în reprimarea insurgenței, care sunt legate atât de poliție, cât și de jandarmerie. Spre deosebire de autoritățile americane, toate unitățile forțelor de ordine turce, inclusiv unitățile regulate ale Forțelor Aeriene și Terestre, sunt implicate în încălcări. Forțele Aeriene... susțin jandarmeria și alte forțe speciale în operațiunile de incendiere ale satelor și contribuie la alte operațiuni agresive.... Forțele Aeriene dotate cu avioane, dintre care majoritatea sunt de fabricație americană, desfășoară adesea bombardamente în locuri suspecte de a fi sediul PKK și în care mai mulți civili își pierd viața.... Bombele lansate de aceste avioane asupra locuințelor duc la moartea civililor și la distrugerea satelor. Bombardamentele acestor locuri civile sunt uneori efectuate din lipsă de vigilență, dar uneori în mod intenționat (...) Toate persoanele care au fost contactate în acest raport sunt de acord că cei mai mari violatori ai drepturilor omului printre forțele de ordine din sud-est sunt forțele de poliție speciale. Potrivit unui înalt funcționar al ambasadei SUA din Ankara, forțele de poliție specializate sunt doar câini ucigași. V.A., un ofițer pensionat, a afirmat că membrii echipelor specializate erau subiecți anormali, răspunzători pentru o mare parte a torturii, execuțiilor sumare și alte încălcări ale drepturilor de lamaie în sud-est. (...) În majoritatea cazurilor de emigrare forțată, care au fost analizate în acest raport, forțele de ordine turce au manifestat o mare agresivitate împotriva onoarei și sănătății fizice a populației civile. Spre deosebire de acuzațiile oficiale turcești conform cărora satele erau evacuate pentru bunăstarea populației, se constată că practica torturii sau a altor forme de rele tratamente nu este decât ceva obișnuit în cazul emigrațiilor forțate. (...) Într-unul dintre cazurile examinate în acest raport (cauza 11), copiii separați de părinți au murit în timpul incendiului din satul lor. Forțele de ordine au respins cererile insistente de cercetare ale părinților; ulterior au fost descoperiți că copiii lor fuseseră arși de vii. fără obiectivitate indispensabilă într-o lucrare științifică și a făcut chiar și limitele unei critici, punând accentul doar pe aspectele negative ale forțelor de ordine, și bazându-se numai pe mărturiile făcute de acestea din urmă. La 18 octombrie 1996, reclamantul a contestat acuzațiile aduse acestuia în fața celei de-a doua camere a instanței de judecată în care se afla jaul; el a precizat că raportul tradus de acesta se referă la examinarea diverselor cazuri din regiunea în cauză, precum și o cercetare privind încălcările drepturilor omului în Turcia. În plus, acesta a afirmat că scopul raportului n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 14 martie 1997, instanța de judecată a declarat reclamantul și A.Z. vinovați în temeiul articolului 159 alineatul (1) din Codul penal și le-a condamnat pe fiecare la zece luni de închisoare. În plus, aceasta a transformat în amendă pedeapsa lui A.Z și a decis să suspende executarea pedepsei în ceea ce privește reclamantul. În cele din urmă, ea a decis să confisce toate exemplarele cărții în cauză. 11. Curtea a considerat că libertatea de exprimare, libertatea de exprimare, libertatea de a primi sau de a comunica informații constituie unul dintre elementele esențiale ale unei societăți democratice. În ciuda importanței sale, această libertate nu este nelimitată și este supusă anumitor restricții într-o societate democratică. Legitimitatea acestor restricții este legată de conformitatea lor cu măsurile prevăzute la art. 26 din Constituția turcă și la art. 10 alin. (2) din Convenție. 12. În hotărârea sa, instanța s-a referit la extrasele menționate în actul de acuzare din 2 septembrie 1996 și, în special, la calificarea de câine ucigaș mai ales în una dintre declarațiile menționate în raport, referitoare la membrii echipelor specializate La pagina 71 a cărții se folosește calificarea de "câine ucigaș" pentru echipa specializată care constituie una dintre unitățile forțelor de securitate turce. În doctrină, termenii de sfidare și desfrânare sunt definiți ca o umilire a valorilor sociale ale unui individ sau ale unei unități, (...) pun în pericol onoarea acestui individ sau a acestei instituții față de ceilalți. Calificarea de câine ucigaș Pentru ansamblul membrilor echipelor specializate, fără nicio deosebire, nu are, probabil, nici o legătură cu libertatea de gândire și se autoinstruiește și se autoproclamează. Este evident că aceasta constituie o umilință în fiecare societate și în fiecare epocă. 13. De altfel, făcând trimitere la actul de acuzare, Curtea a considerat că examinarea cazurilor se baza doar pe pe depoziții ale unor persoane necunoscute și pe de o parte, o absență totală a dovezilor și a documentelor în sprijinul acestora. În cele din urmă, Comisia a considerat că încălcările drepturilor omului în regiunea în cauză nu au fost prezentate ca cazuri speciale, ci ca o practică generală pusă în aplicare de către forțele de ordine. 14. Două scrisori au fost adresate instanței de judecată, prima de J.R.H., director la Human Rights Watch și a doua de J.R., autorul raportului în litigiu, confirmând că raportul respectiv fusese întocmit de J.R. și tradus de dl Kürkçü, în urma prezentării raportului către presa turcă în noiembrie 1995 15. Prin hotărârea din 17 februarie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 14 martie 1997. II. JUSTIȚIA ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 16. Oricine insultă sau insultă public națiunea, Republica, Marea Cameră Națională, personalitatea morală a guvernului, ministerele, forțele militare, apărarea sau securitatea statului sau personalitatea juridică a sistemului judiciar, va fi pedepsită între unu și șase ani de reținere. 17. Responsabilitatea penală pentru publicațiile, altele decât revistele, îi revine reprezentantului lucrării, în același timp cu autorul sau traducătorul [în funcție de cazuri] (...) 18. La art. 26 alineatul (1) din Constituție dispune Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare și de a-și divulga în mod individual sau colectiv ideile și opiniile prin intermediul cuvântului, al cuiului, al împrejmuirii sau al altor mijloace. Acest drept include libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice. (...) 19. Art. 28 alin. (5) din Constituție prevede: Oricine scrie, tipărește, tipărește sau comunică orice tip de informație sau articol care pune în pericol securitatea internă sau externă și integritatea indivizibilă a statului cu teritoriul său și națiunea sa sau cu privire la penetrarea de culpă, la rebeliune sau la insurgență sau cu privire la informațiile secrete referitoare la stat este considerat răspunzător în temeiul legislației privind aceste infracțiuni. Difuzarea poate fi împiedicată cu titlu preventiv printr-o hotărâre pronunțată de judecător sau, în cazul în care există un pericol în continuare, într-un ordin al autorității abilitate în mod expres de lege. (l) autoritatea informează judecătorul competent cu privire la decizia sa în termen de 24 de ore. În cazul în care judecătorul competent nu confirmă decizia respectivă în termen de 48 de ore, aceasta este considerată nulă. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 20. Reclamantul se plânge că condamnarea sa la infracțiune i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare El invocă în această privință art. 10 din Convenție, astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 21. În observațiile sale suplimentare din 18 iulie 2003, guvernul contestă reclamantului calitatea de victimă în măsura în care acesta a fost admis în temeiul legii nr. În plus, consideră că, în urma amendamentelor legislative din 6 februarie 2002 și 3 august 2002, art. 159 din Codul penal a fost modificat și că reclamantul nu mai are un interes juridic în acest sens. 22. Reclamantul contestă argumentele guvernului și susține că suspendarea executării pedepsei sale nu a șters caracterul reprobabil al publicării. El susține că confiscarea dreptului la libertate de exprimare al acestuia constituie o încălcare a dreptului său la libertate de exprimare. 23. Curtea amintește că o decizie sau măsură favorabilă unui solicitant nu este suficientă, în principiu, pentru a-i retrage calitatea de victimă a unei persoane decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, apoi au reparat încălcarea Convenției (a se vedea Öztürk c. Turcia [GC], nr 22479/93, § 73, CEDH 1999-VI. În speță, Curtea arată că a fost suspendată executarea pedepsei, dar consideră că acest fapt nu poate fi considerat drept o despăgubire pentru presupusa încălcare (a se vedea, mutatis mutandis, Erdo Curtea ia notă de informațiile transmise de guvern: au fost efectuate amendamente legislative menite să alinieze codul penal la convenție. Cu toate acestea, Curtea are sarcina de a aprecia circumstanțele specifice în speță ( Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 31195/96, § 52, CEDH 1999-II) Comisia observă că amendamentele legislative în cauză au intervenit la o dată ulterioară hotărârii reclamantului și, prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului. 25. Curtea a tratat deja probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDO 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 74, CEDO 1999 VI, 368/brahim Aksoy c. Turcia, n 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 80, 10 octombrie 2000, Kark Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că nu există fapte sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în cartea în cauză și contextului în care a fost publicat. În această privință, Comisia a ținut seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării, în special de dificultățile legate de combaterea terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., p. 1568, punctul 58). În ceea ce privește activitățile desfășurate în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date și privind libera circulație a acestor date (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, CEDO 1999-IV). Curtea observă, în special, că, deși anumite pasaje, în special cele acre ale cărții perie un tablou cel mai negativ al statului turc, dau astfel relatării o conotație ostilă, ele nu solicită totuși utilizarea violenței, a rezistenței armate sau a revoltei, și nu este vorba despre un discurs de □, ceea ce este în ochii Curții la elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a contraro, Sürek c. Turcia [GC], n 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], Hotărârea din 8 iulie 1999, n 24919/94, § 50. 30. Curtea arată că natura și povara pedepselor aplicate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când În speță, condamnarea reclamantului este disproporționată în raport cu scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din convenție. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 32. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se dea la o parte ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 33. Reclamantul a declarat că a suferit un prejudiciu material pe care îl evaluează la 5 În plus, el solicită repararea unei daune morale pe care o ridică la 10 000 EUR. 35. Guvernul contestă aceste pretenții. 36. În ceea ce privește pierderea de venituri imputate, Curtea consideră că dovezile prezentate nu permit obținerea unei cuantificări precise a deficitului de câștig rezultat pentru solicitant în urma încălcării articolului 10 din convenție (a se vedea, în același sens, Karakoç și alții c. Turcia, 27692/95, 28138/95 și 28498/95, § 69, 15 octombrie 2002. În plus, reclamantul nu a demonstrat existența unui astfel de prejudiciu. Prin urmare, Curtea respinge cererea reclamantului în ceea ce privește partea prejudiciului material. 37. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil să fi trecut pentru că a trecut printr-o anumită neplăcere din cauza circumstanțelor din speță. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea îi alocă 3 000 EUR ca despăgubire pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli 38. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Comisiei și a Curții. Reclamantul nu furnizează nicio justificare. 39. Guvernul contestă aceste pretenții. 40. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR pentru toate cheltuielile și acordul reclamantului. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚIA, LA în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turce la rata aplicabilă la data regulamentului 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale (ii). 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii.Orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe venit de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 27 iulie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte