AFFAIRE KORKMAZ c. TURQUIE (N° 2)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.12.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6;Violation de l'art. 10;Dommage - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KORKMAZ c. TURQUIE (N° 2) (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KORKMAZ c. TURCIA (n (solicitarea nr. 4258/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 decembrie 2005 DEFINIF 20/03/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Korkmaz c. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 29 noiembrie 2005, se retrage la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 4258/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Vedat La 8 iunie 1998, în conformitate cu art. 25 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de dl K.T. Sürek, avocat la (art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11) Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la convenție (art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11). 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 5 septembrie 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] atât reclamantului, cât și guvernului au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Reclamantul s-a născut în 1965 și își are reședința în Ticaret. În calitate de acționar majoritar al societății cu răspundere limitată Deniz Bas main Yayn Sanayii ve Ticaret , domnul Vedat Korkmaz este proprietarul cotidianului Evrensel publicat la Istanbul și a cărui tragere este de aproximativ 3 500 de exemplare. 10. În numărul din 12 iunie 1996 d Acest articol făcea referire la mai multe incidente care au avut loc în timpul operațiunilor polițienești sau al gărzilor la vedere, în timp ce dl Mehmet A mai, ministru al justiției, ocupa postul de prefect al poliției în departamentele în cauză. În 1988, articolul a fost numit prefect al poliției din Ankara. În 1990, polițiștii au arestat o femeie pe nume Nevruz Türkdoćan, sub comanda lui Mehmet A A fost ținută atât de des în arest la prefectură, încât a devenit o profesionistă în domeniu. Poate că și-a făcut avortul spontan din cauza frigului sau a lipsei de hrană. (...) În locurile fiecărui post pe care l-a ocupat, incidente cum ar fi execuții sumare, dispariții în custodie și tortură nu au lipsit. În timp ce numărul crimelor care au avut loc ca urmare a practicilor sale de salcâm a crescut atât de mult, încât a devenit din ce în ce mai aproape de vârf. Pe măsură ce a crescut nivelul violenței pe care o practica, scarile superioare ale mecanismului statal care producea această violență s-au deschis către el. Astăzi, el este ministru al justiției. El a desemnat închisorile drept sursă de terorism. Și prizonierii, au fost numiți el. 11. La 20 iunie 1996, procurorul general al Republicii ( În apropierea tribunalului de securitate din la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3713 privind lupta antiterorism, pentru că l-a desemnat drept țintă pe ministrul justiției. În actul de acuzare, procurorul a subliniat că conținutul articolului în litigiu trecea, în ansamblu, de informații sau critici. 12. Printr-o scrisoare din 27 mai 1997 adresată instanței de securitate a statului, reclamantul a contestat acuzațiile și a invocat articolele 6 și 10 din Convenție. În special, acesta a susținut că dispoziția în temeiul căreia a fost solicitată condamnarea sa se referea la divulgarea identității funcționarilor forțelor de securitate care au participat la misiuni de combatere a terorismului și că cazul în speță nu putea fi considerat în acest context, identitatea și actele imputate ministrului justiției fiind deja de notorietate publică. 13. La 28 mai 1997, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant să plătească o amendă grea de 350 928 000 de lire turce (TRL). În motivele hotărârii sale, Curtea a resuscitat conținutul articolului A a fost numit ministru al justiției într-o serie de practici, cum ar fi execuții sumare, crime prin tortură, dispariții în custodie, la care el însuși a fost implicat. În special, se menționează că în 1990, când a fost la postul de prefect al poliției din Ankara, o femeie pe nume Nevruz Türkdoćan a avut un avort spontan din cauza relelor tratamente pe care le-ar fi suferit (...) 14. Curtea de Securitate a statului motivează hotărârea sa în aceste cuvinte. Prevăzut că notorietatea publică a ministrului Justiției nu a fost desemnată drept țintă organizațiilor teroriste și că conținutul articolului a depășit limitele informației sau criticii (...). Ea a precizat, de asemenea, că nu era cazul să se aplice în cazul speței art. 2 - anexa § 1 la Legea nr. 5680 privind presa, care permite suspendarea publicării pentru o perioadă de trei zile până la o lună - având în vedere faptul că infracțiunea comisă de către persoana respectivă nu era contrară securității naționale. 15. La 13 iunie 1997, reclamantul s-a ocupat de casare și a invocat în special articolele 6 și 10 din Convenție. 16. La 8 decembrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 28 mai 1997. 18. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Özkaya c. Turcia 421119/98, § 12-18, 30 noiembrie 2004), Gençel Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003) și Özgür Gündem c. Turcia 23144/93, § 32, CEDO 2000 III. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 20. Recurentul susține că condamnarea sa la infracțiune a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare, astfel cum este prevăzut la art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în părțile relevante ale acesteia Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 21. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). Nu se contestă în plus faptul că ingerința era prevăzută de lege și urmărea mai multe scopuri legitime, și anume protecția ordinii publice, a drepturilor și libertăților d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Curtea subscrie la această apreciere. În acest caz, litigiul dintre părțile care poartă problema dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 22. Guvernul susține că condamnarea reclamantului a fost necesară într-o societate democratică, în măsura în care articolul respectiv constituia un stimulent împotriva personalității unui ministru și că aceasta constituia o infracțiune în conformitate cu legislația națională 23. Curtea a tratat deja probleme similare celor din cazul în speță și a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 September 2003 ; și K În această privință, Comisia a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în articolul respectiv și contextului în care a fost publicat. În această privință, aceasta a ținut seama de circumstanțele referitoare la cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998, "Brahim Aksoy," citată anterior, § 60 și Incal c. IV, p. 1568, alineatul 58). El a menționat în special practica violenței polițienești, în timp ce ministrul justiției era la postul de prefect al poliției și a ajuns la concluzia că înălțarea ministrului în cariera sa se datora acestei practici. 26. Curtea de Securitate a Uniunii Europene a luat în considerare în motivarea sa că articolul a indicat ca țintă ministrul justiției care și-a îndeplinit misiunea în lupta împotriva terorismului și că conținutul său depășea limitele criticilor sau informațiilor. 27. Curtea observă, în primul rând, că reclamantul a fost judecat în temeiul dispozițiilor privind combaterea terorismului, și nu cele care reglementează calomnia, chiar dacă conținutul acestui articol este calomniator. Prin urmare, circumstanțele care fac obiectul prezentei cauze se apropie de cele descrise în hotărâri precum Sürekc. Turcia ([GC], 24122/94, § 35-42, 8 iulie 1999) și, mai recent, Ergin și Keskin c. Turcia (n 63926/00, 16 iunie 2005). 28. Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate, ca atare, suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Aceasta observă că, în cazul în care afirmațiile din articol sunt deosebit de ofensive față de ministru, precum și față de guvern, oferind astfel o conotație ostilă, acestea nu solicită utilizarea violenței, nici rezistenței armate, nici revoltei și nu sunt un discurs de □, ceea ce este, în ochii Curții, elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, În acest sens, Curtea constată că reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 350 de ani grea de 928 000 TRL [1] . În aceste condiții, Curtea consideră că condamnarea reclamantului nu poate fi în conformitate cu principiul necesității într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 30. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a pronunțat și condamnat nu a constituit o Instanța independentă și imparțială care i-a putut garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. În plus, se plânge de necomunicarea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) are dreptul, printre altele, la: (...) de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale; (...) În ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții de Justiție a Uniunii Europene de Justiție a Uniunii Europene nr. 31. Curtea a tratat în repetate rânduri probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 1 (a se vedea Özel c. Turcia, nr. 4373/98, § 33-34, 7 noiembrie 2002, și Özdemir c. Turcia, nr. 59659/00 § 35-36, 10 iulie 2001). 32. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Aceasta constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în cauză prevăzute și reprimate de Codul penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea, în mod legitim, să se teamă că instanța de securitate a statului s-ar fi lăsat îndrumată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că: sunt justificate pe bună dreptate îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și la imparțialitatea acestei jurisdicții (inflal, menționat anterior, p. 1573, § 72 in fine 33. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) cu privire la necomunicarea avizului procurorului general 34. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 35. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care se ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia o decizie cu privire la o altă parte a articolului 6 din convenție (a se vedea, printre altele, desiraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998 VII, § 44-45). III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 500 de dolari americani (USD) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, pentru suma plătită. În plus, solicită 3 000 USD pentru daune morale. 38. Guvernul nu se pronună asupra acestor revendicări. 39. În ceea ce privește pierderea pecuniară pretinsă, Curtea constată că reclamantul furnizează o atestare conform căreia este achitată suma de 350 928 În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, la momentul respectiv, Curtea poate trece pentru că a trecut printr-o anumită decădere din cauza circumstanțelor din speță. Aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru prejudicii morale și materiale. 40. În ceea ce privește Curtea, atunci când un particular, ca în speță, a fost condamnat de o instanță care nu îndeplinește condițiile de independență și de imparțialitate impuse de convenție, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea acesteia, reprezintă, în principiu, un mijloc adecvat de a remedia încălcarea constatată (a se vedea Öcalan c. Turcia, [GC], nr. 46221/99, § 210 În fine CEDO 2005-...). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 41. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a celor efectuate în fața Curții. 42. Guvernul nu se pronunță asupra acestor pretenții. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedură în fața Curții și la .interese moratorii 44. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. DE CESUL, CURȚIA, ÎN LUANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenția Sintet 10 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și materiale, 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit aceste sume se convertesc în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 20 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. C Osta grefa Președinte [1] Aproximativ 1 100 EUR.