SECȚIUNEA A TREIA CAUZA OKATAN c. TURCIA (solicitarea nr. 40996/98) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 13 iulie 2006 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Okatan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Byrsan Gyulumyan, Myjer, judecători și a dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 22 iunie 2006, înmânarea hotărârii, adoptat la această ultimă dată procedural La data de origine a cauzei se află o cerere (n 40996/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Mehmet Okatan ( mai exact, reclamantul) ( La 3 martie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat de dl Muhammed Akif Erol, avocat la Istanbul. (a se vedea art. 52 alineatul (2) din Protocolul nr. 11) și care a fost atribuit primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) ] [art. 52 alineatul (1) ] 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 27 aprilie 2000, camera a amânat examinarea obiecțiilor formulate în art. 3 și 5 alin. (3) din Convenție; aceasta a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Ulterior, cauza a fost transferată la a treia secțiune. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Printr-o decizie din 26 mai 2005, camera a declarat cererea admisibilă, ca atare, se referă la art. 5 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta a decis să aducă la cunoștința guvernului două noi obiecții formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 litera (c) din Convenție [art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură] și să examineze împreună admisibilitatea la 13 martie 2006, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 13 aprilie și 11 mai 2006, Curtea a primit declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. Reclamantul s-a născut în 1976. La momentul faptei, el a fost ținut în casa de reținere din Bandirma. 10. La 25 noiembrie 1995, reclamantul a fost vizat de o patrulă de poliție, în timp ce se afla la bordul unui vehicul, însoțit de doi tovarăși. Rănit prin împușcare, el a reușit totuși să urce într-un taxi. Zece minute mai târziu, el a fost prins în posesia unor acte false și apoi dus la spitalul din Vatan. La locul accidentului, polițiștii au luat, printre altele, un pistol irakian, un încărcător, două cartușe de 7,65 mm, 11 cartușe goale și o mașină de culoare maro care purta o plăcuță de înmatriculare falsă. La spital, reclamantului i s-a imputat că este membru al unei organizații fundamentaliste armate, numită Hareket Hareket Örgütü Odată ce tratamentul medical a fost acordat, reclamantul a fost arestat în incinta Secției antiteroriste a Direcției de Securitate din Istanbul 12. La 8 decembrie 1995, el a mărturisit, presupus torturat, apoi a fost dus la clinica poliției, unde a intrat și a ieșit glonțul la genunchiul stâng. La 9 decembrie 1995, la sfârșitul arestului său, reclamantul a fost revăzut de un medic și apoi adus în fața unui judecător judecător la curtea de securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie. 14. La 24 iulie 1996, procurorul a condamnat 13 persoane, inclusiv pe reclamant, pentru apartenența la o bandă armată și a solicitat condamnarea acestora în temeiul articolului 168 alineatul (2) din Codul penal. În cursul procesului, mai multe dosare au fost însoțite de cel al reclamantului, care în cele din urmă a fost judecat cu 44 de co-inculpați, într-un proces care a implicat zece dosare și o jumătate de acuzație. 15. Curtea de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16. La 24 iulie 2000, instanța de securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la 12 ani și șase luni de închisoare, precum și la o interdicție definitivă de acces la funcția publică, în conformitate cu art. 168 alin. (2) din Codul penal. 17. Prin hotărârea din 28 februarie 2002, Curtea de Casație a confirmat condamnarea reclamantului. În cursul procedurii, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 40999/98, guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, ex gratia, o sumă globală de 6 000 EUR (șase mii EUR). Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitant. Detașarea sa va avea loc în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. În lipsa unei soluționări în termenul menționat anterior, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, partea reclamantă a transmis declarația semnată de dl Erol în calitatea mea de reprezentant al dlui Mehmet Okatan. 40996/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul Republicii Turcia este pregătit să plătească reclamantului, ex gratia, o sumă globală de 6 000 EUR (șase mii EUR). După consultarea în mod corespunzător a reclamantului, eu sunt de acord cu această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 20. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. din angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 iulie 2006, în temeiul articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bo Õjan M. Zupančič modulier Președintele
TROISIÈME SECTION
OKATAN c. TURQUIE
(Requête n
o
40996/98)
ARRÊT
(Règlement amiable)
13 juillet 2006
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Okatan c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
J.
Hedigan
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen
,
C.
Bîrsan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
M.
E.
Myjer,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 juin 2006,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
40996/98) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Mehmet Okatan («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 3 mars 1998 en vertu de l’ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant, qui a été admis au bénéfice de l’assistance judiciaire, est représenté par M
e
Muhammed Akif Erol, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par M. H. Ünler, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l’Europe et les Droits de l’Homme.
3.
La requête a été transmise à la Cour le 1
er
novembre 1998, date d’entrée en vigueur du Protocole n
o
11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n
o
11) puis attribuée à la première section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.
4.
Par une décision du 27 avril 2000, la chambre a ajourné l’examen des griefs tirés des articles 3 et 5 § 3 de la Convention
; elle a déclaré la requête irrecevable pour le surplus.
5.
Par la suite, l’affaire a été transférée à la troisième section.
6.
Le 1
er
novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement) et la présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Par une décision du 26 mai 2005, la chambre a déclaré la requête recevable, en tant qu’elle portait sur l’article 5 § 3 de la Convention. Par ailleurs, elle a décidé de porter à la connaissance du Gouvernement deux nouveaux griefs, formulés au regard de l’article 6 § 1 et 3 c) de la Convention (article 54 § 2 b) du règlement) et d’examiner conjointement la recevabilité
et le fond de ces derniers, en application de l’article 29 § 3.
8.
Le 13 mars 2006, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 13 avril et 11 mai 2006, la Cour a reçu des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
9.
Le requérant est né en 1976. A l’époque des faits, il était détenu dans la maison d’arrêt de Bandırma.
10.
Le 25 novembre 1995, le requérant fut pris pour cible par une patrouille policière, alors qu’il se trouvait à bord d’un véhicule, accompagné de deux camarades. Blessé par balle, il réussit néanmoins à monter dans un taxi.
Dix minutes après, il fut appréhendé en possession de faux papiers puis conduit à l’hôpital de Vatan. Sur les lieux de l’affrontement, les policiers saisirent, entre autres, un pistolet de fabrication irakienne, un chargeur, deux cartouches de 7,65 mm, onze douilles vides et une voiture de couleur bordeaux portant une fausse plaque d’immatriculation.
11.
A l’hôpital, le requérant se vit accuser d’être membre d’une organisation fondamentaliste armée, intitulée
İslami
Hareket Örgütü
.
Une fois les traitements médicaux prodigués, le requérant fut placé en garde à vue dans les locaux de la section anti-terroriste de la direction de la sûreté d’Istanbul.
12.
Le 8 décembre 1995, il passa aux aveux, prétendument sous la torture. Ensuite, il fut conduit à la clinique
de la police, où l’on observa une entrée et une sortie de balle au niveau de son genou gauche.
13.
Le 9 décembre 1995, à la fin de sa garde à vue, le requérant fut revu par un médecin puis traduit devant un juge assesseur de la cour de sûreté de l’Etat, lequel ordonna sa mise en détention provisoire.
14.
Le 24 juillet 1996, le procureur mit treize personnes, dont le requérant, en accusation pour appartenance à une bande armée et requit leur condamnation en vertu de l’article 168 § 2 du code pénal.
En cours d’instance, plusieurs dossiers furent joints à celui du requérant, qui se vit finalement jugé avec quarante-quatre coaccusés, dans un procès impliquant dix dossiers et une cinquantaine chefs d’accusation.
15.
La cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul tint vingt-deux audiences. Tout au long de son procès, le requérant demeura en détention provisoire, ses demandes d’élargissement ayant été rejetées.
16.Le 24 juillet 2000, la cour de sûreté de l’Etat condamna le requérant à douze ans et six mois d’emprisonnement ainsi qu’à une interdiction définitive d’accès à la fonction publique, en application de l’article 168 § 2 du code pénal.
17.
Par un arrêt du 28 février 2002, la Cour de cassation confirma la condamnation du requérant.
18.
En cours d’instance, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
40996/98, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser,
ex gratia
, au requérant, M. Mehmet Okatan, une somme globale de 6 000 EUR (six mille euros).
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant. Son versement s’effectuera dans les trois mois suivant la date du prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
19.
De son côté, la partie requérante a fait parvenir la déclaration que voici, signée par M
e
Erol
:
«
En ma qualité de représentant de M. Mehmet Okatan, je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
40996/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le Gouvernement de la République de Turquie est prêt à verser,
ex gratia
, au requérant, une somme globale de 6 000 EUR (six mille euros).
Après avoir dûment consulté le requérant, j’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
20.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 juillet 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président