Nedelchev împotriva Bulgariei

Comunicat la 15 decembrie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 69361/12 Stoyan Yordanov NEDELCHEV împotriva Bulgariei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) DECLARAȚII DE FACTE Circumstanțele cazurilor Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, dl Stoyan Yordanov Nedelchev, este un național bulgar care s-a născut în 1927 și trăiește în Sofia. În 2003 a introdus proceduri în temeiul Legei 1988 privind responsabilitatea statului și municipalităților pentru prejudicii (SMRDA), cerând daune ca urmare a nefuncției guvernatorului regional al Sofia de a efectua lucrări într-un apartament deținut de stat care a fost închiriat reclamantului.

Curtea de Apel din Sofia a permis cererea la 24 iulie 2007 și a acordat reclamantului 214 noi lev bulgare (BGN) (echivalent cu 109 euro (EUR) pentru prejudiciu material și BGN 11.000 (echivalent cu 5.623) pentru prejudiciu moral, plus dobânda. La 12 februarie 2009, Curtea Supremă de cassare nu a permis un recurs asupra punctelor de drept, menținând în mod eficace concluziile instanței inferioare. La 21 aprilie 2009, reclamantul a obținut o scrisoare de execuție. La 21 mai 2009, el a prezentat o copie a scrisorii la biroul Guvernatorului Regional din Sofia și a cerut să fie plătit suma datorată. La 30 mai 2009 el a trimis în continuare la birou informații despre contul său bancar. La 21 octombrie 2009, el a cerut din nou biroul să-l plătească în conformitate cu writ.

La 4 martie 2010, la cererea administrației guvernatorului regional, reclamantul le-a trimis originalul scriitorului. În iunie 2009, Guvernatorul Regional al Sofia a cerut Ministerului Administrației de Stat și Reforma Administrativă (Ministrul) să crească fondurile rezervate în bugetul Ministerului pentru finanțarea bugetului Regiunei pentru a permite Regiunei să plătească suma datorată reclamantului. Ministerul a răspuns că nu poate furniza suma solicitată din cauza acesteia. Reclamantul a scris diferitelor autorități publice, cerându-și asistența în vederea executării hotărârii finale din iulie 2007. La o dată neespecificată în 2011, reclamantul a contestat în instanță că guvernatorul regional nu a aplicat hotărârea în favoarea sa.

El s-a bazat pe art. 257 din Codul de Procedură Administrativă 2006 (Codul 2006) care prevedea posibilitatea de a solicita instanței să ordone unui organism administrativ să efectueze o acțiune și să stabilească un termen pentru acest lucru. Octombrie 2011 Curtea administrativă a orașului Sofia a refuzat cererea, susținând că procedura prevăzută la art. 257 nu era aplicabilă. Mai precis, în timp ce art. 257 din Codul 2006 reglementează situațiile de nerespectare a unei acțiuni care rezultă dintr-o dispoziție legală, cazul în cauză se referă la nerespectarea unei hotărâri judiciare finale.

Curtea a remarcat, de asemenea, că în conformitate cu art. 519 din Codul de Procedură Civilă 2007 nu a fost posibil să se pronunțe proceduri de executare forțată în ceea ce privește datoriile de judecată împotriva organismelor de stat; în schimb, persoanele în cauză au trebuit să ceară instanțelor să impună o sancțiune pecuniară funcționarilor responsabili în temeiul articolului 304 din Codul 2006. Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței de jos într-o decizie finală din 9 aprilie 2012 până la 20 decembrie 2012, data ultimei comunicări ale reclamantului către Curte, hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost pusă în aplicare.

Se pare că între timp administrația Regiunei Sofia a introdus proceduri judiciare civile împotriva reclamantului, susținând că le-a datorat aproximativ 16 000 de lire BGN în chirie nerambursată pentru un apartament furnizat de regiune și care se presupune că a locuit ilegal după încheierea contractului său de închiriere în 2007. Cererea nr. 39942/13 depusă la 10 iunie 2013. Dl Georgi Angelov Chorbov este un național bulgar care s-a născut în 1950 și locuiește în Sofia. El este avocat care practică în Sofia.

Reclamantul a semnat un contract cu în acel moment Ministerul Bulgar al Agriculturii și Pădurilor, la 15 iulie 2004. În conformitate cu termenii contractului, reclamantul s-a angajat să acționeze ca reprezentant juridic al Ministerului într-un caz dinaintea Curții Internaționale de Arbitraj de la Paris pentru care ministerul a trebuit să-i plătească BGN 58.100 (aproximativ 29.000 EUR), suma cuprinde o taxă juridică și toate costurile și cheltuielile conexe suportate de el în legătură cu reprezentarea. Ministerul a plătit pe reclamant jumătate din sumă datorată în ziua în care a fost semnat contractul. În conformitate cu termenii contractului, a doua jumătate a fost plătită la sfârșitul procedurii.

Procedura de procedură s-a încheiat la 28 noiembrie 2005. Decembrie 2005 reclamantul a solicitat Ministerului să-i plătească suma rămasă datorată, dar Ministerul nu a răspuns. Reclamantul a solicitat apoi Curtea de District de Sofia să-l elibereze cu o scrisoare de execuție împotriva Ministerului. La 23 februarie 2006, Curtea a emis scris pe baza contractului din iulie 2004 pentru suma totală a BGN 29,631, care corespunde BGN 29 050 datorată pe baza contractului și BGN 581 pentru costurile legate de proceduri. La 24 februarie 2006, în conformitate cu dispoziția art. 399 din Codul de Procedură Civilă 1952, un notar care acționează pentru reclamant a servit scrisoarea inițială a executării asupra Ministerului, invitând instituției să plătească.

Întrucât Ministerul nu a răspuns, reclamantul a solicitat asistența Ombudsmanului. Prin urmare, Ministerul a informat Ombudsmanul într-o scrisoare din 27 martie 2006 că a primit o invitație notară de plată și scrisoarea de executare în cazul reclamantului. De asemenea, a declarat că, dacă banii pentru onorarea datoriei Ministerului nu au fost incluse în bugetul anului în curs, aceasta se va face în anul următor. Ministerul nu a plătit reclamantul. În schimb, la 26 iulie 2006, Ministerul a introdus o cerere civilă împotriva lui în instanță, cerând daune pentru eșecul său bona fides pentru a-și îndeplini atribuțiile care rezultă din contractul de 15 Iulie 2004. Sumele solicitate au fost USD 568.897.90 în daune și returnarea de către reclamant a primei tranșe de BGN 29,500 plătite de către Minister la semnarea contractului.

În plus, Ministerul a solicitat BGN 4.648, care a reprezentat 8% din suma totală a BGN 58.100 datorită reclamantului și a fost prevăzută în contract ca pedeapsă în cazul în care el a incumpărat obligațiile sale legate de contract. Aceste proceduri au durat între 2006 și 2011 atunci când, într-o decizie finală din 28 iunie 2011, Curtea Supremă de cassare (CCS) a respins cererea Ministerului în ceea ce privește sumele de USD 568.897.90 și BGN 29.050. Constatând că contractul dintre Ministerul și reclamant era încă valabil, deoarece nu a fost dizolvat, instanța a acordat cererea Ministerului în ceea ce privește BGN 5.102.88, care a corespuns cu BGN 4.648 în penalitate și BGN 418.88 pentru costurile legate de caz.

La 12 iulie 2007, reclamantul a solicitat Ministerului, printr-o invitație notară deplină, să-i plătească suma de BGN 57.964.81, care a corespuns BGN 29,050 (semn principal datorată ca a doua tranșă), BGN 12.874.58 (taxa dobânzii contractuale), BGN 20,143.23 (taxa dobânzii legale) și BGN 581 (coste și cheltuieli), mai puțin penalitatea implicită de 8% din valoarea BGN 4.648 pe care SCC a ordonat reclamantului să-l plătească Ministerului în decizia sa finală din 28 iunie 2011. La 15 iulie 2011, Ministerul a răspuns că datoriile sale vor fi plătite din bugetul său anual și, în caz de nedisponibilitate de fonduri, banii pentru datoriile în curs de desfășurare ar trebui să fie incluse cel târziu în bugetul anului următor.

Ministerul a cerut, de asemenea, reclamantului să prezinte scrisoarea originală a executării. Reclamantul a scris Ministerului la 28 iulie 2011 că le-a servit deja scrisoarea originală și a specificat data și numărul de referință al invitației notariale cu care s-a efectuat. La 18 martie 2013, reclamantul a cerut din nou Ministerului să-i plătească suma neapărată. Deoarece nu a urmat nici o plată, el s-a plâns în fața Inspectorării Consiliului de Miniștri în legătură cu neapăratul Ministerului și a solicitat asistență. Cererea nr. 50583/13 depusă la 29 iulie 2013 Reclamantul este o entitate juridică numită KLAAS-2006 OOD. Este reprezentată de Nikolay Yordanov Batashki, un avocat care practică în Sofia.

În 2010, societatea reclamantă a interzis proceduri împotriva Fondului de Stat Agricultură ( cere instanței să declare nul și nul un act administrativ din 2008 cu care Fondul a sancționat reclamantul pentru declararea informațiilor incorecte în contextul unei cereri de ajutor prezentate de societate la Fond. Curtea administrativă a Sofia City a acordat cererea societății la 30 mai 2011 și a ordonat Fondului de stat agricultor să plătească reclamantul BGN 2,050 în costuri și cheltuieli. Această decizie a devenit finală la o dată neespecificată. La 16 iulie 2012, Curtea administrativă a orașului Sofia a eliberat reclamantul cu o scrisoare de aplicare pentru valoarea BGN 2.050. La 26 iulie 2012, un judecător a trimis o invitație pentru respectarea voluntară a Fondului, invitându-i să plătească BGN 2.781.20 din care datoria principală a hotărârii BGN 2.050, BGN Reclamantul a informat Curtea într-o scrisoare din 14 august 2014 că Fondul nu a plătit încă.

Se pare că răspunsul reclamantului a fost dat de Fond este că ar plăti atunci când și dacă există disponibilitate bugetară. În temeiul articolului 399 alineatul (2) din Codul de Procedură Civilă 1952, abrogat la 1 martie 2008, o persoană care avea o cerere pecuniară executabilă (de exemplu, o datorie de judecată) împotriva unei autorități de stat a primit plată din fondurile alocate în acest scop în bugetul autorității. În cazul în care nu existau fonduri disponibile în bugetul autorității, autoritatea administrativă mai mare a trebuit să se asigure că fondurile au fost disponibile în bugetul următor. Procedura de punere în aplicare nu a fost, și continuă să nu fie, în cazul în care debitorul hotărârii este o autoritate de stat.

art. 519 din noul Cod de procedură civilă 2008 prevede că procedurile de aplicare forțată împotriva unui organism de stat care urmărește colectarea unei datorii monetare nu sunt posibile.

În cazul în care nu există fonduri disponibile în bugetul autorității, autoritatea administrativă superioară trebuie să se asigure că fondurile sunt disponibile în buget pentru anul următor (art. 519 alineatul (2)). art. 237 din Codul de procedură civilă 1952 (Codul 1952) prevede că titlurile aplicabile au fost, printre altele, decizii judiciare finale (art. 237 litera (a) din Codul 1952), contractele cu semnături certificate de către un notar (art. 237 litera ( russe) din Codul 1952) sau alte documente pe baza cărora ar putea fi eliberate acte de executare (art. 237 litera (ție) din Codul 1952). În conformitate cu art. 257 din Codul de Procedură Administrativă 2006 părțile interesate pot contesta, în instanță, faptul că un organism administrativ nu efectuează o acțiune care rezultă direct dintr-o dispoziție juridică.

Curtea poate ordona organismului administrativ să acționeze și să-i acorde un termen limită pentru acest lucru. Administrație regională În conformitate cu art. 143 din Constituție, Consiliul de Miniștri bulgar numește Guvernatorul regional, care este responsabil pentru supravegherea politicii de stat în regiune. Guvernatorul regional raportează Consiliului de Miniștri și este asistat de administrație care este o persoană juridică finanțată din bugetul de stat (secțiunea 57 din Legea de administrație). COMPLAINTE Toate cele trei reclamante se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nefuncția autorităților de stat de a le plăti sume datorate în temeiul deciziilor de instanță internă finală (în cererile nos 69361/12 și 50583/13) sau la o scrisoare de executare emise pe baza unui contract între reclamant și statul.

Acestea se plâng în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție că nu exista un mecanism intern eficace pentru executarea datorielor monetare împotriva statului. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții în cererile nos. 69361/12 și 39942/13 se plâng că prin nu a plăti lor sumele datorii statului au încălcat drepturile lor de proprietate. CAUZE SPECIFIC Cerințele nr. 69361/12 și 50583/13 au fost hotărârile judiciare finale în cazurile de mai sus în favoarea reclamanților și, dacă da, când?

În cazul în care aceste hotărâri de instanță nu au fost aplicate, nu a constituit o încălcare, în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, a dreptului reclamanților la protecția efectivă a drepturilor lor civile care rezultă din respectivele hotărâri de instanță (Mancheva c. Bulgaria, nr. 39609/98, 30 septembrie 2004)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, s-a observat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a eșecului autorităților în aplicarea hotărârilor finale în favoarea lor?

Dacă da, această interferență impune reclamanților o sarcină individuală excesivă (a se vedea Burdov v. Rusia (n. 2), nr. 33509/04, § 87, CEDO 2009)? Reclamanții au la dispoziția lor recours eficace în temeiul articolului 13 coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Burdov c. Rusia (n. 2) , nr. 33509/04, CEDH 2009) pentru punerea în aplicare a deciziilor judiciare finale în favoarea lor? Cerere nr. 39942/13 Reclamantul a obținut executarea datoriei statului pe baza scrisului de executare emis în numele său și, dacă da, atunci când? În caz contrar, a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă, în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Reclamantul dispune de un remediu eficace în temeiul articolului 13 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru aplicarea datoriei de stat în favoarea sa? Apendice nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant Data denumirii locului de naștere a reședinței Reprezentat de 69361/12 17/10/2012 Stoyan Yordanov NEDELCHEV 28/01/1927 Sofia 39942/13 10/06/2013 Georgi Angelov CHORBOV 02/10/1950 Sofia 50583/13 29/07/2013 KLAAS-2006 OOD Bratanitsa Nikolay Yordanov BATASHKI

Communicated on 15 December 2014

FOURTH SECTION

Application no. 69361/12 Stoyan Yordanov NEDELCHEV against Bulgaria and 2 other applications (see list appended)

STATEMENT OF FACTS

A. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Application no. 69361/12 lodged on 17 October 2012 The applicant, Mr Stoyan Yordanov Nedelchev, is a Bulgarian national who was born in 1927 and lives in Sofia. In 2003 he brought proceedings under the State and Municipalities Liability for Damage Act 1988 (the SMRDA), seeking damages as a result of the Regional Governor of Sofia’s failure to carry out works in a State ‑ owned flat which had been rented out to the applicant. The Sofia Court of Appeal allowed the claim on 24 July 2007 and awarded the applicant 214 new Bulgarian levs (BGN) (equivalent to 109 euros (EUR)) for pecuniary damage, and BGN 11,000 (equivalent to EUR 5,623) for non-pecuniary damage, plus interest.

On 12 February 2009 the Supreme Court of Cassation did not allow an appeal on points of law, effectively upholding the lower court’s conclusions. On 21 April 2009 the applicant obtained a writ of execution. On 21 May 2009 he presented a copy of the writ to the office of Regional Governor of Sofia and asked to be paid the sum due. On 30 May 2009 he further sent to the office information about his bank account. On 21 October 2009 he again asked the office to pay him in accordance with the writ. On 4 March 2010, at the request of the Regional Governor’s administration, the applicant sent to them the writ’s original. In June 2009 the Regional Governor of Sofia asked the Ministry of State Administration and Administrative Reform (the Ministry) to increase the funds set aside in the Ministry’s budget for subsidising the Region’s budget in order to allow the Region to pay the amount due to the applicant.

The Ministry replied that it could not provide the amount sought due to insufficient budgetary capacity for that year. The applicant wrote to various public authorities, seeking their assistance with the enforcement of the final July 2007 judgment, to no avail. On an unspecified date in 2011 the applicant challenged in court the Regional Governor’s failure to enforce the judgment in his favour. He relied on Article 257 of the Code of Administrative Procedure 2006 (the Code 2006) which provided for a possibility to request a court to order an administrative body to carry out an action and to set a time-limit for that. On 3 October 2011 the Sofia City Administrative Court refused the claim, holding that the procedure under Article 257 was not applicable.

More specifically, while Article 257 of the Code 2006 governed situations of the authorities’ failure to perform an action stemming from a statutory provision, the case at hand concerned a failure to enforce a final court decision. The court further noted that according to Article 519 of the Code of Civil Procedure 2007 it was impossible to bring forced enforcement proceedings in respect of judgment debts against State bodies; instead, the individuals concerned had to ask the courts to impose a pecuniary sanction on the responsible officials under Article 304 of the Code 2006. The Supreme Administrative Court upheld the lower court’s judgment in a final decision of 9 April 2012. By 20 December 2012, the date of the applicant’s last communication to the Court, the judgment in favour of the applicant had not been enforced.

It appears that in the meantime the Sofia Region administration brought civil judicial proceedings against the applicant, claiming he owed them about BGN 16,000 in unpaid rent for an apartment provided to him by the Region and which he allegedly inhabited unlawfully after his rent contract ended in 2007. 2. Application no. 39942/13 lodged on 10 June 2013 The applicant, Mr Georgi Angelov Chorbov, is a Bulgarian national who was born in 1950 and lives in Sofia. He is a lawyer practising in Sofia. The applicant signed a contract with the then Bulgarian Ministry of Agriculture and Forests on 15 July 2004. According to the terms of the contract the applicant undertook to act as a legal representative for the Ministry in a case before the International Court of Arbitration in Paris for which the Ministry had to pay him BGN 58,100 (about EUR 29,000).

This sum comprised a legal fee and all related costs and expenses incurred by him in connection with the representation. The Ministry paid the applicant half of the amount due on the day the contract was signed. According to the terms of the contract the second half had to be paid at the end of the case proceedings. The case proceedings ended on 28 November 2005. On 19 December 2005 the applicant asked the Ministry to pay him the remaining amount due, but the Ministry did not reply. The applicant then asked the Sofia District Court to issue him with a writ of execution against the Ministry. On 23 February 2006 the court issued the writ on the basis of the contract of July 2004 for the total amount of BGN 29,631, which corresponded to BGN 29,050 due on the basis of the contract and to BGN 581 for costs related to the proceedings.

On 24 February 2006, in compliance with the provision of Article 399 of the Civil Procedure Code 1952, a notary acting for the applicant served the original writ of execution on the Ministry, inviting the institution to pay. As the Ministry did not reply, the applicant sought the Ombudsman’s assistance. Subsequently, the Ministry informed the Ombudsman in a letter of 27 March 2006 that it had received a notary invitation for payment and the writ for enforcement in the applicant’s case. It also stated that, if money for the honouring of debts of the Ministry had not been included in the current year’s budget, it would be done in the following year’s one. The Ministry did not pay the applicant.

Instead, on 26 July 2006 the Ministry brought a civil claim against him in court, seeking damages for his failure bona fides to carry out his duties stemming from the contract of 15 July 2004. The amounts sought were USD 568,897.90 in damages and the return by the applicant of the first instalment of BGN 29,500 paid by the Ministry to him upon signing the contract. In addition, the Ministry sought BGN 4,648, which represented 8% of the total amount of BGN 58,100 due to the applicant and was envisaged in the contract as a penalty in case of him defaulting on his contract-related obligations. Those proceedings lasted between 2006 and 2011 when, in a final decision of 28 June 2011, the Supreme Court of Cassation (SCC) rejected the Ministry’s claim in respect of the amounts of USD 568,897.90 and BGN 29,050.

Finding that the contract between the Ministry and the applicant was still valid as it had not been dissolved, the court granted the Ministry’s claim in respect of BGN 5,102.88, which corresponded to BGN 4,648 in penalty and BGN 418.88 for case-related costs. On 12 July 2007 the applicant asked the Ministry, through a duly served notary invitation, to pay to him the amount of BGN 57,964.81, which corresponded to BGN 29,050 (principal amount due as a second instalment), BGN 12,874.58 (contractual interest rate), BGN 20,143.23 (legal interest rate) and BGN 581 (costs and expenses), minus the 8% default penalty in the amount of BGN 4,648 which the SCC had ordered the applicant to pay to the Ministry in its final decision of 28 June 2011. On 15 July 2011 the Ministry replied that its debts were to be paid from its annual budget and, in case of unavailability of funds, money for outstanding debts was to be included at the latest in the following year’s budget.

The Ministry also asked the applicant to submit the original writ of execution. The applicant wrote to the Ministry on 28 July 2011 that he had already served on them the original writ and specified the date and reference number of the notary invitation with which that had been done. On 18 March 2013 the applicant again asked the Ministry to pay to him the outstanding amount. As no payment followed, he complained before the Inspectorate of the Council of Ministers about the Ministry’s failure to pay and asked for assistance. 3. Application no. 50583/13 lodged on 29 July 2013 The applicant is a legal entity called KLAAS-2006 OOD. It is represented by Nikolay Yordanov Batashki, a lawyer practising in Sofia.

In 2010 the applicant company brought proceedings against State Fund Agriculture (Държавен Фонд Земеделие), asking the court to declare null and void a 2008 administrative act with which the Fund sanctioned the applicant for declaring incorrect information in the context of an aid application submitted by the company to the Fund. The Sofia City Administrative Court granted the company’s claim on 30 May 2011 and ordered the Agriculture State Fund to pay the applicant BGN 2,050 in costs and expenses. That decision became final on an unspecified date. On 16 July 2012 the Sofia City Administrative Court issued the applicant with a writ of enforcement for the amount of BGN 2,050. On 26 July 2012 a bailiff sent an invitation for voluntary compliance to the Fund, inviting them to pay BGN 2,781.20 of which the principal judgment debt of BGN 2,050, BGN 400 for costs and expense related to the enforcement proceedings, and BGN 331.20 in enforcement-related State fees.

The applicant informed the Court in a letter of 14 August 2014 that the Fund had not yet paid. It would appear that the reply the applicant was given by the Fund was that they would pay when and if there is budgetary availability. B. Relevant domestic law 1. Enforcement of judgment debts against State authorities By virtue of Article 399 (2) of the Code of Civil Procedure 1952, repealed as of 1 March 2008, a person who had an enforceable pecuniary claim (e.g. a judgment debt) against a State authority received payment out of the funds earmarked for that purpose in the authority’s budget. A writ of execution evidencing the claim had to be issued and then submitted to the authority’s financial department.

If there were no funds available in the authority’s budget, the higher administrative authority had to ensure that funds became available in the budget for the following year. Enforcement proceedings were not, and continue not to be, possible where the judgment debtor is a State authority. Article 519 of the new Code of Civil Procedure 2008 provides that forced enforcement proceedings against a State body aiming at collecting a monetary debt are not possible.

If there are no funds available in the authority’s budget, the higher administrative authority has to ensure that funds become available in the budget for the following year (Article 519 (2)). 2. Enforceable titles against State bodies Article 237 of the Code of Civil Procedure 1952 (the Code 1952) provided that enforceable titles were, among others, final judicial decisions (Article 237 (a) of the Code 1952), contracts with certified signatures by a notary (Article 237 (ж) of the Code 1952), or other documents on the basis of which writs of enforcement could be issued (Article 237 (з) of the Code 1952). 3. Judicial review of administrative failure to act According to Article 257 of the Code of Administrative Procedure 2006 interested parties can challenge in court the failure of an administrative body to carry out an action stemming directly from a legal provision.

The court can order the administrative body to act and give it a deadline for that. 4. Regional administration According to Article 143 of the Constitution, the Bulgarian Council of Ministers appoints the Regional Governor, who is in charge of overseeing the State policy in the Region. The Regional Governor reports to the Council of Ministers and is assisted by administration which is a legal person financed from the State budget (section 57 of the Administration Act). COMPLAINTS All three applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the failure of the State authorities to pay to them sums owed by virtue of final domestic court decisions (in applications nos. 69361/12 and 50583/13) or a writ of enforcement issued on the basis of a contract between the applicant and the State.

They further complain under Article 13 of the Convention that there was no effective domestic mechanism for enforcing monetary debts against the State. Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants in applications nos. 69361/12 and 39942/13 complain that by failing to pay to them the amounts due the State breached their property rights.

CASE SPECIFIC QUESTIONS

Applications nos. 69361/12 and 50583/13 1. Were the final judicial decisions in the above cases in favour of the applicants enforced and, if yes, when? 2. If those court decisions were not enforced, did the failure to enforce constitute a breach, within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, of the applicants’ right to effective protection of their civil rights stemming from the said court decisions ( Mancheva v. Bulgaria , no. 39609/98, 30 September 2004)? 3. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, as a result of the failure of the authorities to enforce the final judgments in their favour?

If so, did that interference impose an excessive individual burden on the applicants (see Burdov v. Russia (no. 2) , no. 33509/04, § 87, ECHR 2009)? 4. Did the applicants have at their disposal effective remedies under Article 13 in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see Burdov v. Russia (no. 2) , no. 33509/04, ECHR 2009) for the implementation of the final judicial decisions in their favour? Application no. 39942/13 1. Did the applicant obtain enforcement of the State’s debt on the basis of the writ of execution issued in his name and, if yes, when? 2. If not, was there an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant, in breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? 3. Did the applicant have at his disposal an effective remedy under Article 13 in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention for enforcing the State debt in his favour? APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name date of birth place of residence Represented by 69361/12 17/10/2012 Stoyan Yordanov NEDELCHEV 28/01/1927 Sofia 39942/13 10/06/2013 Georgi Angelov CHORBOV 02/10/1950 Sofia 50583/13 29/07/2013 KLAAS-2006 OOD Bratanitsa Mr Nikolay Yordanov BATASHKI