CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 18354/07 Kotse Filipov KOTSEV împotriva Bulgariei depusă la 4 aprilie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kotse Filipov Kotsev, este un național bulgar, născut în 1954 și trăiește în Sofia. El este reprezentat în fața Curții de către dl V.V. Bogorov, un avocat practicant în Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost amendat pentru o infracțiune rutieră în 2003. El a apelat împotriva acesteia și instanța a anulat amenzile într-o decizie din 2004. Reclamantul a introdus apoi o procedură împotriva Departamentului Sofia al Ministerului Internului, cerând o compensare în temeiul Legii privind răspunderea statului pentru daune, 1988, pentru taxele avocatului de 40 de lei bulgare (BGN) (aproximativ 20 de euro (EUR)) pe care le-a plătit pentru a face apel la amendă. Curtea de district din Sofia a acordat reclamantului într-o hotărâre din 17 iunie 2005. Curtea a ordonat Ministerului Internului să plătească reclamantului BGN 40 ca compensație, precum și în jurul BGN 40 pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii pentru daune. În februarie 2006, reclamantul a obținut o scrisoare de execuție. El a prezentat-o lună mai târziu Departamentului Sofia al Ministerului Internului, solicitând ca sumele menționate mai sus să-i fie plătite. El a scris, de asemenea, Ministerului Internului la 15 noiembrie 2006 cerând de plată. Într-o scrisoare din septembrie 2010, reclamantul a informat Curtea că compensația nu i-a fost încă plătită. În noiembrie 2010, reclamantul a scris procurorului care solicită deschiderea procedurilor penale împotriva persoanei responsabile pentru lipsa de plată. Procurorul a refuzat să deschidă proceduri penale deoarece a constatat că nu s-a comis nicio infracțiune penală. Decizia procurorului a fost pronunțată la 18 noiembrie 2010 și nu pare că reclamantul a recurs împotriva acesteia. În temeiul articolului 399 alineatul (2) din Codul de procedură civilă din 1952, o persoană care avea o cerere pecuniară executabilă (de exemplu, o datorie de judecată) împotriva unei autorități de stat a primit plată din fondurile alocate în acest scop în bugetul autorității. În cazul în care nu existau fonduri disponibile în bugetul autorității, autoritatea administrativă mai mare a trebuit să se asigure că fondurile au fost disponibile în bugetul următor. Procedura de executare nu a fost, și continuă să nu fie, în cazul în care debitorul hotărârii este o autoritate de stat. Până în decembrie 1997, alineatul (1) din art. 399 din Codul conține o interdicție explicită în acest sens. Deși această dispoziție a fost abrogată în decembrie 1997, cadrul juridic a rămas nemodificat, deoarece art. 399 alineatul (2) nu a fost modificat. Reclamantul plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că Ministerul Internului nu i-a plătit suma acordată în decizia finală a instanței din 12 decembrie 2005 în favoarea sa. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1), că decizia judiciară finală în favoarea sa nu a fost pusă în aplicare și în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut un remediu eficace în acest sens. În cele din urmă, el se plânge în temeiul articolului 14 că el a fost victim de discriminare ca urmare a faptului că el nu a putut urmări executarea forțată a deciziei judiciare împotriva statului, în timp ce alți creditori ale căror debitori erau părți private, nu au fost împiedicați să facă acest lucru. Hotărârea Curții din 12 decembrie 2005 în favoarea reclamantului a fost pusă în aplicare și, dacă da, atunci când? În sensul art. 6 § 1 din Convenție, presupusul nerespectării hotărârii finale constituie o încălcare a dreptului reclamantului la protecția efectivă a drepturilor sale civile decurgând de decizia judecătorească (Mancheva v. Bulgaria, nr. 39609/98, 30 septembrie 2004)? A avut reclamantul la dispoziția sa remedii eficace în temeiul articolului 13 coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Burdov Russia (nu. 2) , nr. 33509/04, ECHR 2009), pentru punerea în aplicare a deciziei finale a Curții Municipale de Sofia din 12 decembrie 2005?
Application no. 18354/07
Kotse Filipov KOTSEV
against Bulgaria
lodged on 4 April 2007
The applicant, Mr Kotse Filipov Kotsev, is a Bulgarian national, who was born in 1954 and lives in Sofia. He is represented before the Court by Mr V.V. Bogorov, a lawyer practising in Sofia.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was fined for a road offence in 2003. He appealed against it and the court quashed the fine in a decision of 2004. The applicant then brought proceedings against the Sofia Department of the Ministry of Interior, seeking compensation under the State Responsibility for Damage Act 1988 for the lawyer’s fee of 40 Bulgarian levs (BGN) (around 20 euros (EUR)) which he had paid in order to appeal against the fine. The Sofia District Court granted the applicant’s claim in a judgment of 17 June 2005. The court ordered the Ministry of Interior to pay to the applicant BGN 40 as compensation, as well as around BGN 40 for costs and expenses incurred in connection with the proceedings for damages. The applicant appealed to the Sofia City Court which, in a decision of 12 December 2005, raised the amount due to him for costs and expenses from BGN 40 to BGN 120 (about EUR 60).
In February 2006 the applicant obtained a writ of execution. He presented it a month later to the Sofia Department of the Ministry of Interior, asking that the above-mentioned sums be paid to him. He also wrote to the Ministry of Interior on 15 November 2006 inquiring about the payment. In a letter of September 2010 the applicant informed the Court that the compensation had not yet been paid to him.
In November 2010 the applicant wrote to the prosecutor requesting that criminal proceedings be opened against the person responsible for the lack of payment. The prosecutor refused to open criminal proceedings as he found that no criminal offence had been committed. The prosecutor’s decision was delivered on 18 November 2010 and it does not appear that the applicant appealed against it.
B.
Relevant domestic law and practice
Enforcement of judgment debts against State authorities
By virtue of paragraph 2 of Article 399 of the Code of Civil Procedure of 1952, a person who had an enforceable pecuniary claim (e.g. a judgment debt) against a State authority received payment out of the funds earmarked for that purpose in the authority’s budget.
A writ of execution evidencing the claim had to be issued and then submitted to the authority’s financial department. If there were no funds available in the authority’s budget, the higher administrative authority had to ensure that funds became available in the budget for the following year.
Enforcement proceedings were not, and continue not to be, possible where the judgment debtor is a State authority. Until December 1997, paragraph 1 of Article 399 of the Code contained an explicit prohibition to that effect. Although this provision was repealed in December 1997, the legal framework remained unchanged, as paragraph 2 of Article 399 was not amended.
The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the Ministry of Interior did not pay to him the sum awarded in the final court decision of 12 December 2005 in his favour.
The applicant also complains under Article 6 § 1 that the final judicial decision in his favour was not enforced and under Article 13 of the Convention that he did not have an effective remedy in that respect.
Finally, he complains under Article 14 that he was a victim of discrimination as a result of the fact that he could not pursue forced execution of the judicial decision against the State, while other creditors whose debtors were private parties, were not prevented from doing that.
1.
Was the decision of the Sofia City Court of 12 December 2005 in favour of the applicant enforced and, if yes, when?
2.
Did the alleged failure to enforce the final court decision constitute a breach, within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, of the applicant’s right to effective protection of his civil rights stemming from the said court decision (
Mancheva v. Bulgaria
, no.
39609/98, 30 September 2004)?
3.
Did the applicant have at his disposal effective remedies under Article
13 in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention (see
Burdov
v.
Russia (no. 2)
, no. 33509/04, ECHR 2009), for the implementation of the final Sofia City Court decision of 12
December
2005?