KARAKHANYAN v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KARAKHANYAN v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 15 decembrie 2014 PRIMA SECȚIUNE Cereri nr. 24421/11 și 55244/13 Olga Viktorovna KARAKHANYAN împotriva Rusiei și Lidiya Vladimovna UVAROVA împotriva Rusiei depuse la 28 martie 2011 și, respectiv, 12 august 2013, DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz (depunerea nr. 24421/11), dna Olga Viktorovna Karakhanyan, este un național rus, care s-a născut în 1973 și locuiește în Orenburg. Reclamantul în al doilea caz (depunerea nr. 55244/13), dna Lidiya Vladimovna Uvarova, este, de asemenea, un național rus, care s-a născut în 1957 și trăiește în Samara. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul în primul caz este soția domnului G. care a murit la 16 mai 2010 în spitalul penitenciar de tuberculoză în colonia penitenciară nr. 5 din regiunea Orenburg. Reclamantul în al doilea caz este mama domnului U. care a murit la 20 decembrie 2011 în spitalul penitenciarului regional de tuberculoză Samara. Cererea nr. 24421/11 (a) Circumstanțe ale morții dlui G. În 2000 dl G. a fost diagnosticat cu infecție HIV. La 24 noiembrie 2003 Curtea Regională de Orenburg a condamnat dl G. la unsprezece ani de închisoare. Dl G. a fost trimis să-și îndeplinească condamnarea în colonia correctională nr. 8 în regiunea Orenburg. În mai 2009 dl G. a contractat tuberculoză. La 19 Mai 2009 a fost dus la spitalul regional de tuberculoză din penitenciarul în colonia correctională nr. 5 din regiunea Orenburg pentru tratament în pacient. La 4 noiembrie 2009 dl G. a fost concediat din spital cu diagnosticul de recuperare completă, și a fost trimis înapoi la colonia correctională nr. 8. Potrivit reclamantului, eliberarea dlui G. din spital a fost autorizată în ciuda cursului de tratament incomplet și a fost diagnosticată cu plasturi întunecate în plămânul drept. În februarie 2010 dl G. s-a plâns de tuse și febră. El a fost dus la spital în colonia nr. 8. El a fost diagnosticat cu insuficiență renală și pneumonie și a primit tratament pentru aceste boli. Reclamantul a susținut că diagnosticul nu a fost corect și că dl G. a suferit tratament pentru bolile pe care nu le-a avut. Se pare că, deoarece starea dlui G. nu se îmbunătățește, la 23 Martie 2010 a fost efectuată o examinare suplimentară, care a dus la diagnosticarea tuberculozei reclamantului. Din acest motiv la 13 aprilie 2010 dl G. a fost transferat la spital în colonia nr. 5. La 14 aprilie a fost efectuată o altă examinare, care a diseminat tuberculoza în fază de infiltrare împotriva infecției HIV însoțitoare. Potrivit reclamantului, până la 1 mai 2010, dl G. nu mai putea merge fără ajutor. După 8 mai 2010, dl G. a pierdut capacitatea de a merge. La 13 mai 2010, administrația coloniei a solicitat fără succes o instanță de eliberare a dlui G. din închisoare pentru motive de sănătate proastă. Potrivit reclamantului, la 13 mai 2010, la 19:30, dl G. a avut febră de peste 42 la 14. Mai 2010 o ambulanță a fost solicitată ca dl G. Doctors să înregistreze condiții stabile, dar grave și a recomandat transferul dlui G. la dispensarul tuberculozei din oraș. Un comitet medical deținut în aceeași zi cu participarea unui reprezentant al dispensarului antituberculoză din Novotroitsk a recomandat tratamentul ambulatoriu continuu al dlui G. în colonie. Potrivit reclamantului, dispensarul a refuzat să recunoască domnului G. pentru că starea sa era deja fatală. În aceeași dată, reclamantul a cerut administrației coloniei să transfere domnului G. la spitalul regional de tuberculoză din orașul Rostosh, regiunea Orenburg. Reclamantul a susținut că dl G. are nevoie de introducerea urgentă a unui regim specific de medicamente. Medicamentele, precum și echipamentele necesare, nu au fost disponibile la colonia de corecții nr. Cererea reclamantului a fost respinsă din cauza faptului că colonia nu avea mijloace și nu putea plăti transportul domnului G. către Rostosh. În schimb administrația coloniei a decis să-l trimită la un spital din Orsk. Cu toate acestea, în cele din urmă dl G. nu a fost admis la nici un spital. La un anumit moment, dl G. a dezvoltat, de asemenea, insuficiență cardiopulmonară acută. La 16 mai 2010, el a murit. (b) Reclamațiile adresate autorităților La 2 iunie 2010, reclamantul a depus o plângere cu autoritățile investigatoare care susțin că personalul coloniei nu a furnizat asistență medicală adecvată domnului G.. La 1 Iulie 2010 un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Novotroitsk a refuzat să deschidă un caz penal în moartea domnului G.. În special, investigatorul se bazează pe rezultatele autopsiei, precum și declarațiile dnei Ch., un doctor de tuberculoză al coloniei nr. 5, și dna K., șef al unității medicale ale aceleiași colonii. Dna Ch. a declarat că la 23 Martie 2010 dl G. a sosit din colonia nr. 8 în starea moderată gravă. Dl G. a fost mai devreme tratat în spitalul tuberculozei în colonia nr. 5 și a fost concediat din ea în decembrie 2009 cu diagnosticul tuberculozei pulmonare clinice. Întrucât dl G. a suferit și de HIV, în martie 2010, el a început să primească terapie antiretrovirală, dar l-a întrerupt în aprilie 2010. Pe 14 Mai 2010 o ambulanță a fost solicitată pentru dl G. Doctor Kov. a înregistrat că pacientul a fost în stare stabilă, dar gravă și a recomandat transferul la dispensarul de tuberculoză din oraș. Dna Ch. a remarcat că a consultat șeful dispensarului de tuberculoză, care a acceptat să continue tratamentul ambulant al dlui G. în conformitate cu regimul de droguri de nivel al doilea. Dna K. a susținut că dl G. a primit asistență medicală adecvată în colonia nr. Potrivit raportului expert în medic legist, dl G. a murit din cauza infecției HIV caracterizate de leziunile tuberculoase ale organelor interne și a eșecului cardiopulmonar. La 20 iulie 2010, decizia investigatorului senior din 1 Iulie 2010 a fost anulată cu scopul de a remedia deficiențele anchetei și de a efectua o anchetă suplimentară. La 17 august 2010, reclamantul a solicitat ca procedura penală să fie interzisă împotriva doamnei L., șef al unității medicale a coloniei nr. 8, din cauza presupusului eșec de diagnosticare corectă a dlui G. în 2010. La 14 Octombrie 2010 a fost efectuată o altă autopsie care a condus la un raport de experți nr. 163. Experții au constatat că dl G. a suferit de infecția progresivă a HIV în etapa 4B și a diseminat tuberculoza pulmonară în faza de infiltrare, însoțită de leziunile ficatului, rinichilor, glandelor suprarenale, splinei, epicardiu, perturbarea acută a circulației sanguine cervicale și hemiparezii la stânga. Experții au constatat că tratamentul în pacient în spitalul coloniei nr. 5 au fost corecte și cuprinzătoare și au respectat cerințele stabilite. Având în vedere gravitatea leziunilor organelor interne, progresul constant al proceselor patologice și absența efectului tratamentului, experții au concluzionat că tratamentul dlui G. într-un centru medical specializat, dacă a fost efectuat, nu ar putea împiedica moartea lui. La 18 octombrie 2010, anchetatorii au primit plângerea reclamantului din 17 august 2010. La 27 octombrie 2010, un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Novotroitsk a refuzat să inițieze anchetă penală asupra plângerii reclamantului. Decizia se bazează pe dovezile colectate înainte de 20 iulie 2010, precum și pe raportul expert din 14 octombrie 2010. Reclamantul s-a plâns la instanță și a susținut că investigatorul nu a examinat martorii, pentru a verifica dacă dna L. a fost responsabilă pentru diagnosticul incorect și pentru tratarea inadecvată a dlui G. și pentru a stabili de ce dl G. a fost diagnosticat incorect și nu a primit asistență medicală adecvată. Reclamantul se bazează pe art. 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a căutat 5 000 000 de rubele ruse (RUB) în compensare. La 17 ianuarie 2011, Curtea de Oraș Novotroitsk a declarat nefondată și ilegală decizia investigatorului senior de a nu deschide un caz penal de 27 Octombrie 2010. Curtea a subliniat că, în plângerea adresată autorităților de investigare, reclamantul a solicitat instituția unei proceduri penale împotriva dnei L. Cu toate acestea, hotărârea din 27 octombrie 2010 nu a abordat această chestiune. Curtea a ordonat anchetatorilor să remedieze deficiențele. Reclamantul a apelat susținând că instanța nu a răspuns la cererea ei de a găsi o încălcare a articolului 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și de a acorda compensații. La 17 februarie 2011, Curtea Regională de Orenburg a susținut această decizie, după ce a aprobat pe deplin raționamentul Tribunalului. Potrivit reclamantului, hotărârea finală nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Cererea nr. 55244/13 (a) Circumstanțe ale morții dlui U. La 20 decembrie 2000 dl U. a fost arestat pe suspectul unei infracțiuni. Se presupune că a fost în sănătate bună atunci când a fost retras. La 1 octombrie 2001 Curtea de district Zheleznodorozhnyy din Samara a condamnat dl U. la treisprezece ani de închisoare. El a fost trimis pentru a îndeplini condamnarea sa în colonia correctională nr. 6 în regiunea Samara. La 6 Mai 2003 Dl U. a fost diagnosticat cu infecție HIV. Până în 2011 dl U. nu a primit nici un tratament. La 7 decembrie 2006, datorită faptului că a intrat în contact cu deținuții suferiți de o formă activă de tuberculoză, dl U. a fost transferat la colonia medicală nr. 4 din regiunea Samara pentru tratament ambulatoriu. Reclamantul a afirmat că transferul a fost ilegal ca dl. U. nu a suferit de tuberculoză atunci. Din 2006 până în 2011 dl U. a suferit un examen medical de două ori pe an. În noiembrie 2009 s-a refuzat cererea de eliberare timpurie. La 11 ianuarie 2011, un examen de raze X a arătat modificări în plămânii dlui U... La 27 iulie 2011, el a fost trimis la spitalul de tuberculoză din regiunea Samara pentru o evaluare suplimentară. U. a stat în spital timp de șase zile. El a fost diagnosticat cu tuberculoză focală a plămânului stâng în faza de infiltrare, cu tuberculoza nu fiind în forma deschisă, și etapa III HIV. El a fost prescris chimioterapie antibacterian regim pentru tuberculoza. La 4 august 2011 dl U. a fost trimisă înapoi la colonia medicală în care chimioterapia antituberculoză care include medicamente de primă linie (isoniazidă, pirazinamidă, rifampicină și ethambutol) a fost inițiată. La 31 octombrie 2011, un examen cu raze X a dezvăluit deteriorarea starei dlui U., și anume semne de pleurizie exudativă la dreapta. În aceeași zi el a fost transferat la spitalul tuberculoză. La ora 16:10, dl U. a fost examinat de șeful departamentului. La 16:25 p.m. el a fost programat pentru o intervenție chirurgicală, adică drenarea lichidului în cavitatea pleurală corectă cu utilizarea metodei de aspirație Bülau. La 16:45 p.m. operația a fost finalizată. Examinații de urmărire și tratament au fost prescrise. La 1 noiembrie 2011 dl U. a fost examinat de o comisie medicală care l-a diagnosticat cu HIV etapa III, tuberculoza focală a plămânului stâng în faza de infiltrare, și pleurisie exudativă la dreapta. Un alt drenaj al lichidului în cavitatea pleurală corectă cu utilizarea metodei de aspirație Bülau a fost efectuat la 8 noiembrie 2011 la 11.45 a.m., în urma unei deteriorari acute a starei dlui U... La 6 decembrie 2011 dl U. a fost examinat de un specialist în boli de infecție cu examinarea care a dus la diagnosticul infecției HIV stadiul IV în statul progresiv. Terapia antiretrovirală foarte activă a fost prescris. Dl U. a refuzat terapia. Două zile mai târziu a apărut o deteriorare suplimentară a starei dlui U... Tratamentul său a fost modificat. La 15 decembrie 2011 dl Condiția U. a fost evaluată ca gravă de către comisioană medicală care a compus un specialist de reanimare. Cinci zile mai târziu, dl U. a murit. (b) Plainte la autoritățile La 26 decembrie 2011, 5 ianuarie și 6 Februarie 2012 reclamantul s-a plâns la Ministerul Sănătății și Dezvoltării Sociale și la Procuratura Regională despre moartea fiului ei rezultată din asistență medicală slabă. A fost informată că va fi efectuată o anchetă. La 10 februarie 2012, Departamentul Regional al Sănătății și Dezvoltării Sociale a anunțat administrarea coloniei medicale nr. 4 în ceea ce privește o întârziere de peste șase luni, între 11 ianuarie 2011, când un examen de raze X a arătat modificări ale plămânilor dlui U. și 27 iulie 2011, care a luat autoritățile pentru a transfera reclamantul la spitalul de tuberculoză din închisoare. Martie 2012 Procurorul Regional Adjunct a hotărât să trimită cazul reclamantului la Departamentul Regional de Investigații. Decizia a citit după cum urmează, în măsura în care este relevantă: „... la 7 decembrie 2007 [Dl U.] care nu a suferit tuberculoză, a fost transferată ilegal din colonia correctională nr. 6 la colonia medicală nr. 4. [...] Eșecul personalului coloniei medicale în îndeplinirea sarcinilor lor a dus la contractarea de tuberculoză [Dl. U.], care în cele din urmă a condus la moartea sa”. (i) Investigarea de către Departamentul de Investigare Interdistrict Sovetskiy La 13 Februarie 2012 un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Sovetskiy a refuzat să deschidă un caz penal în moartea dlui U.. Decizia a fost bazată pe declarațiile reclamantului, colegii dlui U. și specialist în tuberculoză din colonia medicală. Această decizie a fost anulată pe 10 August 2012 de către Procurorul Adjunct al Districtului Sovetskiy din Samara cu următorul motiv: „... decizia a fost adoptată în încălcarea legii ca în cursul anchetei acțiuni necesare pentru eliberarea unei decizii legale și bine fondate nu a fost luată. În special, nu a fost stabilit de ce, după un examen de raze X de 11 Ianuarie 2011 a dezvăluit modificări în starea [dl U.], nu a fost până la 27 iulie 2011, ceea ce este de șase luni mai târziu, că dl a fost trimis pentru un examen suplimentar. Decizia nu a evaluat acțiunile personalului medical al spitalului tuberculoză și de a verifica dacă diagnosticul și asistența medicală au fost timpoase. De asemenea, este necesar să se atașeze în dosar o copie a avertismentului oficial emis de biroul Procurorului Regional la Serviciul Federal de Penitenciare („FSIN”) din regiunea Samara, precum și rezultatele prelucrării sale”. Se pare că la 17 În septembrie 2012 a fost luată o nouă decizie de a nu deschide o anchetă penală. Această decizie a fost, de asemenea, anulată de Procurorul Adjunct al districtului Sovetskiy din Samara, la 26 octombrie 2012. Cazul a fost trimis înapoi pentru o anchetă suplimentară. Se pare că la 4 Octombrie 2012 investigatorul senior a adresat acuzații de asistență medicală ineficientă în colonia medicală nr. 4 pentru o anchetă suplimentară de către poliție. Documentele trimise la secția de poliție au fost aparent pierdute, apoi restaurate și reîntoarcete la Departamentul de Investigație Interdistrict Sovetskiy, unde au fost din nou alăturate la dosarul principal de anchetă. Se pare că la 5 Noiembrie 2012 investigatorul senior a hotărât să trimită cazul Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy, în măsura în care această parte a cazului în cauză presupusă asistență medicală ineficientă în colonia correctională nr. 19 Noiembrie 2012 a fost ordonat un examen complex de experți pentru a determina adecvatitatea asistenței medicale acordate dlui U. în cadrul anchetei efectuate de Departamentul de Investigații Districtului Sovetskiy. După această dată, investigatorul a adoptat cel puțin trei decizii de discontinuare a procedurii în ceea ce privește plângerile care nu au fost transmise pentru evaluarea de către Departamentul de Investigații Districtului Krasnoglinskiy (la 26 noiembrie 2012, 5 iulie 2013 și 22 ianuarie 2014). Cele trei decizii au fost ulterior anulate. Se pare că procedura de anchetă este încă în așteptare. (ii) Investigarea de către Departamentul de Investigații Districtului Krasnoglinskiy Între timp, la 9 noiembrie 2012, un investigator al Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy a refuzat să deschidă ancheta penală, care s-a bazat pe cererile reclamanților, pe colegii deținuți ai dlui U. și pe specialistul în tuberculoză colonică. Martie 2013 Șeful adjunct al Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy a anulat decizia din 9 noiembrie 2012, motivând după cum urmează: „Decizia este prematură; ancheta nu a fost cuprinzătoare. În cursul unei anchete suplimentare este necesar să se pună la îndoială personalul spitalului penitenciarului de tuberculoză și cel al coloniei correctionale nr. 6 despre asistența medicală acordată dlui U. Este, de asemenea, necesar să se atașeze la dosarul [un act juridic care stabilește standardele pentru calitatea asistenței medicale acordate de deținuți] adoptat la 9 iulie 2007, prin decretul nr. 474 de către Ministerul Rusiei de Dezvoltare Socială, precum și pentru a desfășura alte activități de investigație și pentru a elibera, pe baza lor, o decizie legală și bine fundamentată”. La 5 aprilie 2013 a fost luată o nouă decizie de nu deschidere a anchetei penale. Această decizie a fost, de asemenea, anulată la 19 iulie 2013. Cazul a fost trimis înapoi pentru o anchetă suplimentară, care a fost închisă la 4 septembrie 2013. (c) Procedură de la Tort În 2012 reclamantul a depus o acțiune împotriva Ministerului Rus al Finanțelor în căutarea compensației pentru daunele cauzate de moartea fiului său. U. a murit deoarece el nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. La 3 decembrie 2012, Curtea de District Oktyabrskiy din Samara a respins acțiunea, după ce nu a găsit nicio legătură de cauzalitate între eșecul personalului penitenciar de a dispensa asistență medicală adecvată și moartea dlui U. La 14 februarie 2013, Curtea Regională Samara a susținut hotărârea privind recursul, după ce a susținut pe deplin raționamentul Curții de District. Reclamanții din cele două cazuri se plângeau în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că lipsa asistenței medicale adecvate în detenție și-a supus rudelor suferințe inumane și degradante și le-a cauzat moartea și că autoritățile nu au efectuat o anchetă eficace. Al doilea reclamant s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la absența unui remediu eficace. Întrebări către părți Dl G. și dl U. au avut asistență medicală adecvată în centrele de detenție, în special în ceea ce privește infecția lor cu HIV și boli concomitente? În special, ce specialiști medicali le-au examinat? Are specialiștii competența necesară pentru a evalua starea dlui G. și a dlui U.? Ce teste medicale erau supuse rudelor reclamanților? Aceste teste erau suficiente pentru a evalua starea lor? Ce tratament medical era disponibil rudelor reclamanților? Guvernul este solicitat să prezinte o copie scrisă a dosarului medical complet al dlui G. și al dlui U., întocmit după arestarea lor, și, dacă este disponibil, copii de rapoarte de experți și avize secundare ale specialiștilor medicali civili care evaluează sănătatea lor, calitatea tratamentului acordat lor în timpul detenției și stabilirea procedurilor medicale care ar fi trebuit să fie efectuate pentru menținerea sănătății lor. Având în vedere istoricul medical al dlui G. și al dlui U., guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că viețile lor au fost asigurate în mod adecvat, printre altele, oferindu-le asistența medicală necesară, astfel cum prevede articolele 2 și 3 din convenție? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, CEHR 2000-VII), a fost ancheta de către autoritățile interne privind moartea dlui G. și moartea dlui U. în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție? A avut cel de-al doilea reclamant un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 2, conform articolului 13 din Convenție?