Karakhanyan împotriva Rusiei

Comunicat la 15 decembrie 2014 PRIMA SECȚIUNE Cereri nr. 24421/11 și 55244/13 Olga Viktorovna KARAKHANYAN împotriva Rusiei și Lidiya Vladimovna UVAROVA împotriva Rusiei depuse la 28 martie 2011 și, respectiv, 12 august 2013, DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz (depunerea nr. 24421/11), dna Olga Viktorovna Karakhanyan, este un național rus, care s-a născut în 1973 și locuiește în Orenburg. Reclamantul în al doilea caz (depunerea nr. 55244/13), dna Lidiya Vladimovna Uvarova, este, de asemenea, un național rus, care s-a născut în 1957 și trăiește în Samara. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul în primul caz este soția domnului G. care a murit la 16 mai 2010 în spitalul penitenciar de tuberculoză în colonia penitenciară nr. 5 din regiunea Orenburg.

Reclamantul în al doilea caz este mama domnului U. care a murit la 20 decembrie 2011 în spitalul penitenciarului regional de tuberculoză Samara. Cererea nr. 24421/11 (a) Circumstanțe ale morții dlui G. În 2000 dl G. a fost diagnosticat cu infecție HIV. La 24 noiembrie 2003 Curtea Regională de Orenburg a condamnat dl G. la unsprezece ani de închisoare. Dl G. a fost trimis să-și îndeplinească condamnarea în colonia correctională nr. 8 în regiunea Orenburg. În mai 2009 dl G. a contractat tuberculoză. La 19 Mai 2009 a fost dus la spitalul regional de tuberculoză din penitenciarul în colonia correctională nr. 5 din regiunea Orenburg pentru tratament în pacient.

La 4 noiembrie 2009 dl G. a fost concediat din spital cu diagnosticul de recuperare completă, și a fost trimis înapoi la colonia correctională nr. 8. Potrivit reclamantului, eliberarea dlui G. din spital a fost autorizată în ciuda cursului de tratament incomplet și a fost diagnosticată cu plasturi întunecate în plămânul drept. În februarie 2010 dl G. s-a plâns de tuse și febră. El a fost dus la spital în colonia nr. 8. El a fost diagnosticat cu insuficiență renală și pneumonie și a primit tratament pentru aceste boli. Reclamantul a susținut că diagnosticul nu a fost corect și că dl G. a suferit tratament pentru bolile pe care nu le-a avut. Se pare că, deoarece starea dlui G. nu se îmbunătățește, la 23 Martie 2010 a fost efectuată o examinare suplimentară, care a dus la diagnosticarea tuberculozei reclamantului.

Din acest motiv la 13 aprilie 2010 dl G. a fost transferat la spital în colonia nr. 5. La 14 aprilie a fost efectuată o altă examinare, care a diseminat tuberculoza în fază de infiltrare împotriva infecției HIV însoțitoare. Potrivit reclamantului, până la 1 mai 2010, dl G. nu mai putea merge fără ajutor. După 8 mai 2010, dl G. a pierdut capacitatea de a merge. La 13 mai 2010, administrația coloniei a solicitat fără succes o instanță de eliberare a dlui G. din închisoare pentru motive de sănătate proastă. Potrivit reclamantului, la 13 mai 2010, la 19:30, dl G. a avut febră de peste 42 la 14. Mai 2010 o ambulanță a fost solicitată ca dl G. Doctors să înregistreze condiții stabile, dar grave și a recomandat transferul dlui G. la dispensarul tuberculozei din oraș.

Un comitet medical deținut în aceeași zi cu participarea unui reprezentant al dispensarului antituberculoză din Novotroitsk a recomandat tratamentul ambulatoriu continuu al dlui G. în colonie. Potrivit reclamantului, dispensarul a refuzat să recunoască domnului G. pentru că starea sa era deja fatală. În aceeași dată, reclamantul a cerut administrației coloniei să transfere domnului G. la spitalul regional de tuberculoză din orașul Rostosh, regiunea Orenburg. Reclamantul a susținut că dl G. are nevoie de introducerea urgentă a unui regim specific de medicamente. Medicamentele, precum și echipamentele necesare, nu au fost disponibile la colonia de corecții nr. Cererea reclamantului a fost respinsă din cauza faptului că colonia nu avea mijloace și nu putea plăti transportul domnului G. către Rostosh.

În schimb administrația coloniei a decis să-l trimită la un spital din Orsk. Cu toate acestea, în cele din urmă dl G. nu a fost admis la nici un spital. La un anumit moment, dl G. a dezvoltat, de asemenea, insuficiență cardiopulmonară acută. La 16 mai 2010, el a murit. (b) Reclamațiile adresate autorităților La 2 iunie 2010, reclamantul a depus o plângere cu autoritățile investigatoare care susțin că personalul coloniei nu a furnizat asistență medicală adecvată domnului G.. La 1 Iulie 2010 un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Novotroitsk a refuzat să deschidă un caz penal în moartea domnului G.. În special, investigatorul se bazează pe rezultatele autopsiei, precum și declarațiile dnei Ch., un doctor de tuberculoză al coloniei nr. 5, și dna K., șef al unității medicale ale aceleiași colonii.

Dna Ch. a declarat că la 23 Martie 2010 dl G. a sosit din colonia nr. 8 în starea moderată gravă. Dl G. a fost mai devreme tratat în spitalul tuberculozei în colonia nr. 5 și a fost concediat din ea în decembrie 2009 cu diagnosticul tuberculozei pulmonare clinice. Întrucât dl G. a suferit și de HIV, în martie 2010, el a început să primească terapie antiretrovirală, dar l-a întrerupt în aprilie 2010. Pe 14 Mai 2010 o ambulanță a fost solicitată pentru dl G. Doctor Kov. a înregistrat că pacientul a fost în stare stabilă, dar gravă și a recomandat transferul la dispensarul de tuberculoză din oraș. Dna Ch. a remarcat că a consultat șeful dispensarului de tuberculoză, care a acceptat să continue tratamentul ambulant al dlui G. în conformitate cu regimul de droguri de nivel al doilea.

Dna K. a susținut că dl G. a primit asistență medicală adecvată în colonia nr. Potrivit raportului expert în medic legist, dl G. a murit din cauza infecției HIV caracterizate de leziunile tuberculoase ale organelor interne și a eșecului cardiopulmonar. La 20 iulie 2010, decizia investigatorului senior din 1 Iulie 2010 a fost anulată cu scopul de a remedia deficiențele anchetei și de a efectua o anchetă suplimentară.

La 17 august 2010, reclamantul a solicitat ca procedura penală să fie interzisă împotriva doamnei L., șef al unității medicale a coloniei nr. 8, din cauza presupusului eșec de diagnosticare corectă a dlui G. în 2010. La 14 Octombrie 2010 a fost efectuată o altă autopsie care a condus la un raport de experți nr. 163. Experții au constatat că dl G. a suferit de infecția progresivă a HIV în etapa 4B și a diseminat tuberculoza pulmonară în faza de infiltrare, însoțită de leziunile ficatului, rinichilor, glandelor suprarenale, splinei, epicardiu, perturbarea acută a circulației sanguine cervicale și hemiparezii la stânga. Experții au constatat că tratamentul în pacient în spitalul coloniei nr. 5 au fost corecte și cuprinzătoare și au respectat cerințele stabilite.

Având în vedere gravitatea leziunilor organelor interne, progresul constant al proceselor patologice și absența efectului tratamentului, experții au concluzionat că tratamentul dlui G. într-un centru medical specializat, dacă a fost efectuat, nu ar putea împiedica moartea lui. La 18 octombrie 2010, anchetatorii au primit plângerea reclamantului din 17 august 2010. La 27 octombrie 2010, un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Novotroitsk a refuzat să inițieze anchetă penală asupra plângerii reclamantului. Decizia se bazează pe dovezile colectate înainte de 20 iulie 2010, precum și pe raportul expert din 14 octombrie 2010. Reclamantul s-a plâns la instanță și a susținut că investigatorul nu a examinat martorii, pentru a verifica dacă dna L. a fost responsabilă pentru diagnosticul incorect și pentru tratarea inadecvată a dlui G. și pentru a stabili de ce dl G. a fost diagnosticat incorect și nu a primit asistență medicală adecvată.

Reclamantul se bazează pe art. 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a căutat 5 000 000 de rubele ruse (RUB) în compensare. La 17 ianuarie 2011, Curtea de Oraș Novotroitsk a declarat nefondată și ilegală decizia investigatorului senior de a nu deschide un caz penal de 27 Octombrie 2010. Curtea a subliniat că, în plângerea adresată autorităților de investigare, reclamantul a solicitat instituția unei proceduri penale împotriva dnei L. Cu toate acestea, hotărârea din 27 octombrie 2010 nu a abordat această chestiune. Curtea a ordonat anchetatorilor să remedieze deficiențele. Reclamantul a apelat susținând că instanța nu a răspuns la cererea ei de a găsi o încălcare a articolului 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și de a acorda compensații.

La 17 februarie 2011, Curtea Regională de Orenburg a susținut această decizie, după ce a aprobat pe deplin raționamentul Tribunalului. Potrivit reclamantului, hotărârea finală nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Cererea nr. 55244/13 (a) Circumstanțe ale morții dlui U. La 20 decembrie 2000 dl U. a fost arestat pe suspectul unei infracțiuni. Se presupune că a fost în sănătate bună atunci când a fost retras. La 1 octombrie 2001 Curtea de district Zheleznodorozhnyy din Samara a condamnat dl U. la treisprezece ani de închisoare. El a fost trimis pentru a îndeplini condamnarea sa în colonia correctională nr. 6 în regiunea Samara. La 6 Mai 2003 Dl U. a fost diagnosticat cu infecție HIV. Până în 2011 dl U. nu a primit nici un tratament.

La 7 decembrie 2006, datorită faptului că a intrat în contact cu deținuții suferiți de o formă activă de tuberculoză, dl U. a fost transferat la colonia medicală nr. 4 din regiunea Samara pentru tratament ambulatoriu. Reclamantul a afirmat că transferul a fost ilegal ca dl. U. nu a suferit de tuberculoză atunci. Din 2006 până în 2011 dl U. a suferit un examen medical de două ori pe an. În noiembrie 2009 s-a refuzat cererea de eliberare timpurie. La 11 ianuarie 2011, un examen de raze X a arătat modificări în plămânii dlui U... La 27 iulie 2011, el a fost trimis la spitalul de tuberculoză din regiunea Samara pentru o evaluare suplimentară. U. a stat în spital timp de șase zile. El a fost diagnosticat cu tuberculoză focală a plămânului stâng în faza de infiltrare, cu tuberculoza nu fiind în forma deschisă, și etapa III HIV.

El a fost prescris chimioterapie antibacterian regim pentru tuberculoza. La 4 august 2011 dl U. a fost trimisă înapoi la colonia medicală în care chimioterapia antituberculoză care include medicamente de primă linie (isoniazidă, pirazinamidă, rifampicină și ethambutol) a fost inițiată. La 31 octombrie 2011, un examen cu raze X a dezvăluit deteriorarea starei dlui U., și anume semne de pleurizie exudativă la dreapta. În aceeași zi el a fost transferat la spitalul tuberculoză. La ora 16:10, dl U. a fost examinat de șeful departamentului. La 16:25 p.m. el a fost programat pentru o intervenție chirurgicală, adică drenarea lichidului în cavitatea pleurală corectă cu utilizarea metodei de aspirație Bülau.

La 16:45 p.m. operația a fost finalizată. Examinații de urmărire și tratament au fost prescrise. La 1 noiembrie 2011 dl U. a fost examinat de o comisie medicală care l-a diagnosticat cu HIV etapa III, tuberculoza focală a plămânului stâng în faza de infiltrare, și pleurisie exudativă la dreapta. Un alt drenaj al lichidului în cavitatea pleurală corectă cu utilizarea metodei de aspirație Bülau a fost efectuat la 8 noiembrie 2011 la 11.45 a.m., în urma unei deteriorari acute a starei dlui U... La 6 decembrie 2011 dl U. a fost examinat de un specialist în boli de infecție cu examinarea care a dus la diagnosticul infecției HIV stadiul IV în statul progresiv. Terapia antiretrovirală foarte activă a fost prescris.

Dl U. a refuzat terapia. Două zile mai târziu a apărut o deteriorare suplimentară a starei dlui U... Tratamentul său a fost modificat. La 15 decembrie 2011 dl Condiția U. a fost evaluată ca gravă de către comisioană medicală care a compus un specialist de reanimare. Cinci zile mai târziu, dl U. a murit. (b) Plainte la autoritățile La 26 decembrie 2011, 5 ianuarie și 6 Februarie 2012 reclamantul s-a plâns la Ministerul Sănătății și Dezvoltării Sociale și la Procuratura Regională despre moartea fiului ei rezultată din asistență medicală slabă. A fost informată că va fi efectuată o anchetă.

La 10 februarie 2012, Departamentul Regional al Sănătății și Dezvoltării Sociale a anunțat administrarea coloniei medicale nr. 4 în ceea ce privește o întârziere de peste șase luni, între 11 ianuarie 2011, când un examen de raze X a arătat modificări ale plămânilor dlui U. și 27 iulie 2011, care a luat autoritățile pentru a transfera reclamantul la spitalul de tuberculoză din închisoare. Martie 2012 Procurorul Regional Adjunct a hotărât să trimită cazul reclamantului la Departamentul Regional de Investigații. Decizia a citit după cum urmează, în măsura în care este relevantă: „... la 7 decembrie 2007 [Dl U.] care nu a suferit tuberculoză, a fost transferată ilegal din colonia correctională nr. 6 la colonia medicală nr. 4. [...] Eșecul personalului coloniei medicale în îndeplinirea sarcinilor lor a dus la contractarea de tuberculoză [Dl. U.], care în cele din urmă a condus la moartea sa”.

(i) Investigarea de către Departamentul de Investigare Interdistrict Sovetskiy La 13 Februarie 2012 un investigator senior al Departamentului de Investigații Interdistrict Sovetskiy a refuzat să deschidă un caz penal în moartea dlui U.. Decizia a fost bazată pe declarațiile reclamantului, colegii dlui U. și specialist în tuberculoză din colonia medicală. Această decizie a fost anulată pe 10 August 2012 de către Procurorul Adjunct al Districtului Sovetskiy din Samara cu următorul motiv: „... decizia a fost adoptată în încălcarea legii ca în cursul anchetei acțiuni necesare pentru eliberarea unei decizii legale și bine fondate nu a fost luată. În special, nu a fost stabilit de ce, după un examen de raze X de 11 Ianuarie 2011 a dezvăluit modificări în starea [dl U.], nu a fost până la 27 iulie 2011, ceea ce este de șase luni mai târziu, că dl a fost trimis pentru un examen suplimentar.

Decizia nu a evaluat acțiunile personalului medical al spitalului tuberculoză și de a verifica dacă diagnosticul și asistența medicală au fost timpoase. De asemenea, este necesar să se atașeze în dosar o copie a avertismentului oficial emis de biroul Procurorului Regional la Serviciul Federal de Penitenciare („FSIN”) din regiunea Samara, precum și rezultatele prelucrării sale”. Se pare că la 17 În septembrie 2012 a fost luată o nouă decizie de a nu deschide o anchetă penală. Această decizie a fost, de asemenea, anulată de Procurorul Adjunct al districtului Sovetskiy din Samara, la 26 octombrie 2012. Cazul a fost trimis înapoi pentru o anchetă suplimentară. Se pare că la 4 Octombrie 2012 investigatorul senior a adresat acuzații de asistență medicală ineficientă în colonia medicală nr. 4 pentru o anchetă suplimentară de către poliție.

Documentele trimise la secția de poliție au fost aparent pierdute, apoi restaurate și reîntoarcete la Departamentul de Investigație Interdistrict Sovetskiy, unde au fost din nou alăturate la dosarul principal de anchetă. Se pare că la 5 Noiembrie 2012 investigatorul senior a hotărât să trimită cazul Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy, în măsura în care această parte a cazului în cauză presupusă asistență medicală ineficientă în colonia correctională nr. 19 Noiembrie 2012 a fost ordonat un examen complex de experți pentru a determina adecvatitatea asistenței medicale acordate dlui U. în cadrul anchetei efectuate de Departamentul de Investigații Districtului Sovetskiy.

După această dată, investigatorul a adoptat cel puțin trei decizii de discontinuare a procedurii în ceea ce privește plângerile care nu au fost transmise pentru evaluarea de către Departamentul de Investigații Districtului Krasnoglinskiy (la 26 noiembrie 2012, 5 iulie 2013 și 22 ianuarie 2014). Cele trei decizii au fost ulterior anulate. Se pare că procedura de anchetă este încă în așteptare. (ii) Investigarea de către Departamentul de Investigații Districtului Krasnoglinskiy Între timp, la 9 noiembrie 2012, un investigator al Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy a refuzat să deschidă ancheta penală, care s-a bazat pe cererile reclamanților, pe colegii deținuți ai dlui U. și pe specialistul în tuberculoză colonică.

Martie 2013 Șeful adjunct al Departamentului de Investigații Districtului Krasnoglinskiy a anulat decizia din 9 noiembrie 2012, motivând după cum urmează: „Decizia este prematură; ancheta nu a fost cuprinzătoare. În cursul unei anchete suplimentare este necesar să se pună la îndoială personalul spitalului penitenciarului de tuberculoză și cel al coloniei correctionale nr. 6 despre asistența medicală acordată dlui U. Este, de asemenea, necesar să se atașeze la dosarul [un act juridic care stabilește standardele pentru calitatea asistenței medicale acordate de deținuți] adoptat la 9 iulie 2007, prin decretul nr. 474 de către Ministerul Rusiei de Dezvoltare Socială, precum și pentru a desfășura alte activități de investigație și pentru a elibera, pe baza lor, o decizie legală și bine fundamentată”.

La 5 aprilie 2013 a fost luată o nouă decizie de nu deschidere a anchetei penale. Această decizie a fost, de asemenea, anulată la 19 iulie 2013. Cazul a fost trimis înapoi pentru o anchetă suplimentară, care a fost închisă la 4 septembrie 2013. (c) Procedură de la Tort În 2012 reclamantul a depus o acțiune împotriva Ministerului Rus al Finanțelor în căutarea compensației pentru daunele cauzate de moartea fiului său. U. a murit deoarece el nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. La 3 decembrie 2012, Curtea de District Oktyabrskiy din Samara a respins acțiunea, după ce nu a găsit nicio legătură de cauzalitate între eșecul personalului penitenciar de a dispensa asistență medicală adecvată și moartea dlui U. La 14 februarie 2013, Curtea Regională Samara a susținut hotărârea privind recursul, după ce a susținut pe deplin raționamentul Curții de District.

Reclamanții din cele două cazuri se plângeau în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că lipsa asistenței medicale adecvate în detenție și-a supus rudelor suferințe inumane și degradante și le-a cauzat moartea și că autoritățile nu au efectuat o anchetă eficace. Al doilea reclamant s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la absența unui remediu eficace. Întrebări către părți Dl G. și dl U. au avut asistență medicală adecvată în centrele de detenție, în special în ceea ce privește infecția lor cu HIV și boli concomitente? În special, ce specialiști medicali le-au examinat? Are specialiștii competența necesară pentru a evalua starea dlui G. și a dlui U.? Ce teste medicale erau supuse rudelor reclamanților?

Aceste teste erau suficiente pentru a evalua starea lor? Ce tratament medical era disponibil rudelor reclamanților? Guvernul este solicitat să prezinte o copie scrisă a dosarului medical complet al dlui G. și al dlui U., întocmit după arestarea lor, și, dacă este disponibil, copii de rapoarte de experți și avize secundare ale specialiștilor medicali civili care evaluează sănătatea lor, calitatea tratamentului acordat lor în timpul detenției și stabilirea procedurilor medicale care ar fi trebuit să fie efectuate pentru menținerea sănătății lor. Având în vedere istoricul medical al dlui G. și al dlui U., guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că viețile lor au fost asigurate în mod adecvat, printre altele, oferindu-le asistența medicală necesară, astfel cum prevede articolele 2 și 3 din convenție?

având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, CEHR 2000-VII), a fost ancheta de către autoritățile interne privind moartea dlui G. și moartea dlui U. în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție? A avut cel de-al doilea reclamant un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 2, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 15 December 2014

FIRST SECTION

Applications nos. 24421/11 and 55244/13 Olga Viktorovna KARAKHANYAN against Russia and Lidiya Vladimirovna UVAROVA against Russia lodged on 28 March 2011 and 12 August 2013, respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in the first case (application no. 24421/11), Ms Olga Viktorovna Karakhanyan, is a Russian national, who was born in 1973 and lives in Orenburg. The applicant in the second case (application no. 55244/13), Ms Lidiya Vladimirovna Uvarova, is also a Russian national, who was born in 1957 and lives in Samara. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicant in the first case is the wife of Mr. G. who died on 16 May 2010 in the prison tuberculosis hospital in correctional colony no. 5 of the Orenburg Region. The applicant in the second case is the mother of Mr. U. who died on 20 December 2011 in the Samara Regional prison tuberculosis hospital.

1. Application no. 24421/11 (a) Circumstances of Mr. G.’s death In 2000 Mr. G. was diagnosed with HIV infection. On 24 November 2003 the Orenburg Regional Court sentenced Mr. G. to eleven years of imprisonment. Mr. G. was sent to serve his sentence in correctional colony no. 8 in the Orenburg Region. In May 2009 Mr. G. contracted tuberculosis. On 19 May 2009 he was taken to the Regional prison tuberculosis hospital in correctional colony no. 5 of the Orenburg Region for inpatient treatment. On 4 November 2009 Mr. G. was dismissed from the hospital with the diagnosis of full recovery, and was sent back to correctional colony no. 8. According to the applicant, Mr. G.’s release from the hospital was authorised despite his having been given an incomplete treatment course and his having been diagnosed with dark patches in the right lung.

In February 2010 Mr. G. complained of cough and fever. He was taken to the hospital in colony no. 8. He was diagnosed with kidney failure and pneumonia and received treatment for those diseases. The applicant alleged that the diagnosis had not been accurate, and that Mr G. had undergone treatment for diseases that he had not had. It appears that, as Mr G.’s condition was not improving, on 23 March 2010 an additional examination was carried out, which resulted in the applicant’s having been diagnosed with tuberculosis. For this reason on 13 April 2010 Mr. G. was transferred to the hospital in colony no. 5. On 14 April another examination was carried out, which disseminated tuberculosis in infiltration phase against the accompanying HIV-infection.

According to the applicant, by 1 May 2010 Mr G. could no longer walk unaided. After 8 May 2010 Mr G. lost capacity to walk. On 13 May 2010 the colony administration unsuccessfully petitioned a court for Mr G.’s release from prison on the grounds of poor health. According to the applicant, on 13 May 2010 at 7.30 p.m. Mr G. had fever of over 42 o C. On 14 May 2010 an ambulance was called for Mr G. Doctors recorded stable but grave condition and recommended Mr G.’s transfer to the tuberculosis dispensary in the town. A medical panel held on the same day with the participation of a representative of the Anti-Tuberculosis Dispensary of Novotroitsk recommended Mr G.’s continuing outpatient treatment in the colony.

According to the applicant, the dispensary refused to admit Mr G. because his condition was already fatal. On the same date the applicant asked the administration of the colony to transfer Mr G. to the Regional tuberculosis hospital in the town of Rostosh, Orenburg Region. The applicant argued that Mr G. needed urgent introduction of a specific drug regimen. The medicaments, as well as the necessary equipment, were not available at correctional colony no. 5. The applicant’s request was dismissed on the ground that the colony lacked means and could not pay for Mr G.’s transportation to Rostosh. Instead the administration of the colony decided to send him to a hospital in Orsk. However, eventually Mr G. was not admitted to any hospital.

At a certain point Mr G. also developed acute cardio-pulmonary insufficiency. On 16 May 2010 he died. (b) Complaints to the authorities On 2 June 2010 the applicant lodged a complaint with investigating authorities arguing the colony personnel’s failure to provide Mr G. with proper medical assistance. On 1 July 2010 a senior investigator of the Novotroitsk Inter-district Investigation Department refused to open a criminal case into Mr G.’s death. In particular, the senior investigator relied on the authopsy results as well as statements by Ms Ch., a tuberculosis doctor of colony no. 5, and Ms K., the head of the medical unit of the same colony. Ms Ch. stated that on 23 March 2010 Mr G. had arrived from colony no. 8 in the moderately grave condition.

Mr G. had earlier undergone treatment in the tuberculosis hospital in colony no. 5 and had been dismissed from it in December 2009 with the diagnosis of clinical pulmonary tuberculosis. As Mr G. had also suffered from HIV, in March 2010 he had started receiving the antiretroviral therapy, but had interrupted it in April 2010. On 14 May 2010 an ambulance was called for Mr G. Doctor Kov. recorded that the patient had been in the stable but grave condition and recommended his transfer to the town tuberculosis dispensary. Ms Ch. noted that she had consulted the head of the tuberculosis dispensary, who had accepted to continue Mr G.’s out-patient treatment in accordance with the second-level drug regimen.

Ms K. submitted that Mr G. had received adequate medical assistance in colony no. 5. According to the forensic medical expert report, Mr G. had died of the HIV infection characterised by the tubercular lesions of inner organs and of cardio-pulmonary failure. On 20 July 2010 the senior investigator’s decision of 1 July 2010 was annulled with a view to remedy shortcomings of the investigation and to conduct an additional inquiry.

On 17 August 2010 the applicant requested that criminal proceedings be brought against Ms L., the head of the medical unit of colony no. 8, on account of her alleged failure to correctly diagnose Mr G. in 2010. On 14 October 2010 another autopsy was conducted resulting in an expert report no. 163. Experts found that Mr G. had suffered from the progressing stage 4B HIV infection and disseminated pulmonary tuberculosis in the infiltration phase accompanied by the lesions of liver, kidneys, adrenal glands, spleen, epicardium, acute disruption of the cervical blood circulation, and left-sided hemiparesis. The experts found that the in-patient treatment in the hospital of colony no. 5 had been correct and comprehensive and had complied with the established requirements.

Having considered the gravity of the lesions of the inner organs, the steady progression of the pathological processes, and the absence of effect of the treatment, the experts concluded that Mr G.’s treatment in a specialised medical facility, should it had been effected, could not prevent his death. On 18 October 2010 the investigators received the applicant’s complaint of 17 August 2010. On 27 October 2010 a senior investigator of the Novotroitsk Inter-district Investigation Department refused to initiate criminal investigation upon the applicant’s complaint. The decision relied on the evidence collected before 20 July 2010 as well as on the expert report of 14 October 2010. The applicant complained to a court.

She argued that the investigator had failed to examine witnesses, to check whether Ms L. had been responsible for the incorrect diagnosis and inadequate treatment of Mr G., and to establish why Mr. G. had been incorrectly diagnosed and had not received appropriate medical care. The applicant relied on Article 2 of the European Convention on Human Rights and sought 5,000,000 Russian rubles (RUB) in compensation. On 17 January 2011 the Novotroitsk Town Court declared ill-founded and unlawful the senior investigator’s decision not to open a criminal case of 27 October 2010. The court pointed out that in her complaints to the investigating authorities the applicant had sought the institution of criminal proceedings against Ms L. However, the decision of 27 October 2010 did not address that issue.

The court ordered the investigators to remedy the shortcomings. The applicant appealed arguing that the court had failed to address her request to find a violation of Article 2 of the European Convention on Human Rights, and to award compensation. On 17 February 2011 the Orenburg Regional Court upheld that decision, having fully endorsed the Town Court’s reasoning. According to the applicant, the final decision has not been enforced to date. 2. Application no. 55244/13 (a) Circumstances of Mr U.’s death On 20 December 2000 Mr U. was arrested on suspicion of a criminal offence. He was allegedly in good health when remanded. On 1 October 2001 the Zheleznodorozhnyy District Court of Samara sentenced Mr U. to thirteen years of imprisonment.

He was sent to serve his sentence in correctional colony no. 6 in the Samara Region. On 6 May 2003 Mr U. was diagnosed with HIV infection. Until 2011 Mr U. did not receive any treatment. On 7 December 2006, due to his having come into contact with inmates suffering from an active form of tuberculosis, Mr U. was transferred to medical colony no. 4 in the Samara Region for outpatient treatment. The applicant alleged that the transfer had been unlawful as Mr U. had not suffered from tuberculosis at that time. From 2006 to 2011 Mr U. underwent medical examination twice a year. In November 2009 his motion for early release was denied. On 11 January 2011 an X-ray exam showed changes in Mr U.’s lungs.

On 27 July 2011 he was sent to the prison tuberculosis hospital in the Samara Region for an additional assessment. Mr U. stayed in the hospital for six days. He was diagnosed with focal tuberculosis of the left lung in the infiltration phase, with the tuberculosis being not in the open form, and stage III HIV. He was prescribed antibacterial chemotherapy regimen for tuberculosis. On 4 August 2011 Mr U. was sent back to the medical colony where the anti-tuberculosis chemotherapy comprising first-line drugs (isoniazid, pyrazinamide, rifampicin and ethambutol) was initiated. On 31 October 2011 an X-ray examination revealed deterioration of Mr U.’s condition, namely signs of right-sided exudative pleurisy.

On the same day he was transferred to the tuberculosis hospital. At 4.10 p.m. Mr U. was examined by the head of department. At 4.25 p.m. he was scheduled for a surgery, i.e. drainage of fluid in the right pleural cavity with the use of Bülau suction method. At 4.45 p.m. the surgery was completed. Follow-up examinations and treatment were prescribed. On 1 November 2011 Mr U. was examined by a medical commission which diagnosed him with stage III HIV, focal tuberculosis of the left lung in the infiltration phase, and right-sided exudative pleurisy. Another drainage of fluid in the right pleural cavity with the use of Bülau suction method was performed on 8 November 2011 at 11.45 a.m., following an acute deterioration of Mr U.’s condition.

On 6 December 2011 Mr U. was examined by an infection diseases specialist with the examination leading to the diagnosis of the stage IV HIV infection in the progressing state. Highly active antiretroviral therapy was prescribed. Mr U. refused the therapy. Two days later a further deterioration of Mr U.’s condition occurred. His treatment was amended. On 15 December 2011 Mr U.’s condition was assessed as grave by medical commission comprising a resuscitation specialist. Five days later Mr U. died. (b) Complaints to the authorities On 26 December 2011, 5 January and 6 February 2012 the applicant complained to the Healthcare and Social Development Ministry and to the Regional Prosecutor’s office about her son’s death resulting from poor medical assistance.

She was informed that an inquiry would be conducted. On 10 February 2012 the Regional Department of Healthcare and Social Development issued a warning to the administration of medical colony no. 4 in respect of a delay of over six months, between 11 January 2011 when an X-ray exam had showed changes in Mr U.’s lungs, and 27 July 2011, which it had taken authorities to transfer the applicant to the prison tuberculosis hospital. On 1 March 2012 the Deputy Regional Prosecutor decided to refer the applicant’s case to the Regional Investigation Department. The decision read as follows insofar as relevant: “... on 7 December 2007 [Mr. U.] who did not suffer from tuberculosis, was unlawfully [...] transferred from correctional colony no. 6 to medical colony no. 4. [...] The failure of the medical colony’s personnel to carry out their duties resulted in [Mr.

U.]’s contracting tuberculosis, which eventually lead to his death”. (i) Investigation by the Sovetskiy Inter-district Investigation Department On 13 February 2012 a senior investigator of the Sovetskiy Inter-district Investigation Department refused to open a criminal case into Mr U.’s death. The decision was based on statements by the applicant, Mr. U.’s co-inmates, and the tuberculosis specialist from the medical colony. That decision was quashed on 10 August 2012 by the Deputy Prosecutor of the Sovetskiy District of Samara with the following reasoning: “... the decision was adopted in violation of the law as in the course of the inquiry necessary actions for the delivery of a lawful and well-founded decision had not been taken.

In particular, it was not established why, after an X-ray exam of 11 January 2011 had revealed changes in [Mr U.’s] condition, it was not until 27 July 2011, that is six months later, that Mr. U. had been sent for an additional examination. The decision failed to assess the actions of the medical personnel of the tuberculosis hospital and to verify whether the diagnosis and medical assistance had been timeous. It is also necessary to attach to the case file a copy of the formal warning issued by the Regional Prosecutor’s office to the Federal Prison Service (“the FSIN”) of the Samara Region, and the results of its processing”. It appears that on 17 September 2012 a new decision not to open a criminal investigation was taken.

That decision was also annulled by the Deputy Prosecutor of the Sovetskiy District of Samara, on 26 October 2012. The case was sent back for an additional inquiry. It appears that on 4 October 2012 the senior investigator referred allegations of ineffective medical assistance in medical colony no. 4 for an additional investigation by the police. The documents sent to the police station were apparently lost, then restored and returned to the Sovetskiy Inter-district Investigatory Department, where they were again joined to the main inquiry case file.

It appears that on 5 November 2012 the senior investigator decided to refer the case to the Krasnoglinskiy District Investigation Department, insofar as that part of the case concerned allegedly ineffective medical assistance in correctional colony no. 6. On 19 November 2012 a complex expert examination to determine the appropriateness of the medical care afforded to Mr U. was ordered in the framework of the inquiry conducted by the Sovetskiy District Investigation Department. After that date the investigator adopted at least three decisions discontinuing the proceedings in respect of the complaints which had not been transmitted for the assessment by the Krasnoglinskiy District Investigation Department (on 26 November 2012, 5 July 2013, and 22 January 2014). The three decisions were subsequently annulled.

It appears that the investigation proceedings are still pending. (ii) Investigation by the Krasnoglinskiy District Investigation Department In the meantime, on 9 November 2012 an investigator of the Krasnoglinskiy District Investigation Department refused to open the criminal investigation, having relied on the submissions by the applicant, Mr U.’s fellow inmates and the colony tuberculosis specialist. On 26 March 2013 the Deputy Head of the Krasnoglinskiy District Investigation Department annulled the decision of 9 November 2012, having reasoned as follows: “The decision is premature; the inquiry was not comprehensive.

In the course of an additional inquiry it is necessary to question the personnel of the tuberculosis prison hospital and that of correctional colony no. 6 about the medical care provided to Mr U. It is also necessary to attach to the case file [a legal act setting the standards for the quality of the medical care afforded to detainees] adopted on 9 July 2007 by Decree no. 474 by the Russian Social Development Ministry, as well as to carry out other investigation activities, and to deliver, on their basis, a lawful and well-founded decision”. On 5 April 2013 a new decision not to open criminal investigation was taken. That decision was also quashed on 19 July 2013. The case was sent back for an additional inquiry, which was closed on 4 September 2013. (c) Tort proceedings In 2012 the applicant lodged an action against the Russian Ministry of Finance seeking compensation for damage caused by her son’s death.

She argued that Mr. U. had died as he had not received adequate medical assistance in detention. On 3 December 2012 the Oktyabrskiy District Court of Samara dismissed the action, having found no causal link between the penitentiary personnel’s failure to dispense adequate medical assistance and Mr. U.’s death. On 14 February 2013 the Samara Regional Court upheld the judgment on appeal, having fully endorsed the District Court’s reasoning. COMPLAINTS The applicants in the two cases complained under Articles 2 and 3 of the Convention that the lack of proper medical assistance in detention had subjected their relatives to inhuman and degrading sufferings and had caused their death, and that the authorities had failed to conduct an effective inquiry.

The second applicant also complained under Article 13 of the Convention about the absence of an effective remedy.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did Mr G. and Mr U. have adequate medical assistance in detention facilities, in particular in respect of their HIV infection and concomitant illnesses? In particular, what medical specialists examined them? Did the specialists have the required competence to assess Mr G.’s and Mr U.’s condition? What medical tests were the applicants’ relatives subjected to? Were those tests sufficient to assess their condition? What medical treatment was available to the applicants’ relatives? 2. The Government are requested to produce a typed copy of Mr G.’s and Mr U.’s complete medical record drawn up after their arrest, and, if available, copies of expert reports and secondary opinions from civil medical specialists assessing their health, the quality of the treatment afforded to them during the detention and laying down medical procedures which should have been performed to maintain their health.

3. Taking into account Mr G.’s and Mr U.’s medical history, have the Government met their obligation to ensure that their lives were adequately secured by, among other things, providing them with the requisite medical assistance, as required by Articles 2 and 3 of the Convention? 4. Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph 104 of Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation by the domestic authorities into the death of Mr G. and the death of Mr. U. in breach of Articles 2 and 3 of the Convention? 5. Did the second applicant have an effective domestic remedy for her complaints under Article 2, as required by Article 13 of the Convention?