ZOLOTYUK v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ZOLOTYUK v. UKRAINE (CtEDO, 2014)
Reclamantul, dl Yaroslav Mykhaylovych Zolotyuk, este un național ucrainean, care s-a născut în 1955 și locuiește în Zhytomyr. La 29 decembrie 2002, dl K. a provocat un accident de trafic și mașina sa a colizionat cu mașina reclamantului. La 17 decembrie 2003, Curtea de district Zhytomyr din regiunea Zhytomyr a absolvit dl K., care și-a recunoscut vinovăția, în temeiul Legii de la Amnesty. Prin hotărâre din 15 aprilie 2005, Curtea de district Korolyovsky din orașul Zhytomyr a acordat reclamantului 20.668.44 Hryvnias ucraineane (UAH) împotriva dlui K. în ceea ce privește prejudiciu material și moral cauzate de accidentul de trafic menționat mai sus. Reclamantul nu a contestat încheierea procedurii de executare pentru lipsa de proprietăți a domnului K. care ar putea fi atașat. Reclamantul nu a contestat încheierea procedurii de executare în fața instanțelor interne. Reclamantul a încercat fără eșuare să intenteze o procedură penală împotriva domnului K. pentru incapacitatea acestuia de a plăti datoria hotărârii. De asemenea, el s-a plâns de neexecutarea procurorului și apoi a contestat presupusa inacțiune a procurorului în fața instanțelor. În martie 2010, reclamantul a depus o cerere la Curtea de district Korolyvskyy împotriva Cabinetului de Miniștri, cerând compensații pentru daunele cauzate de dl K. în temeiul articolelor 1177 și 1207 din Codul Civil. Prin hotărârea din 1 martie 2012, instanța nu a respins încă reclamația reclamantului, având în vedere faptul că o lege specială care stabilește condițiile și mecanismul de aplicare a dispozițiilor articolelor 1177 și 1207 din Codul Civil nu a fost pronunțată. În plus, instanța a remarcat că insolvența domnului K. nu a fost stabilită. La 13 iunie și, respectiv, 20 iulie 2012, Curtea Regională de Apel Zhytomyr și Curtea Superioră Specializată pentru Chestiuni Civile și Penale au susținut decizia instanței de primă instanță. Codul civil, care a intrat în vigoare în 2004, stabilește obligații diferite în ceea ce privește compensarea daunelor. Printre altele, două articole, și anume art. 1177, invocate de reclamant în cadrul procedurii interne, și art. 1207 prevede ca statul să compenseze victimele unei infracțiuni în cazul în care infractorul nu este identificat sau este insolvent. Articolele în cauză prevăd următoarele: „1. Daunele pecuniare cauzate proprietăților unei persoane fizice ca urmare a unei infracțiuni sunt compensate de stat dacă persoana care a comis o infracțiune nu este identificată sau este insolventă. Condițiile și procedura care reglementează compensarea pentru prejudiciu material cauzate proprietății unei persoane fizice care a fost victimă de o infracțiune sunt stabilite prin lege.” „1. Daunele cauzate de mutilarea, de alte prejudicii fizice sau de moarte ca urmare a unei infracțiuni sunt supuse unei compensații de stat către victimă sau către alte persoane definite la art. 1200 din prezentul cod în cazul în care persoana care a comis infracțiunile nu este identificată sau este insolventă. Condițiile și procedura care reglementează compensarea statului pentru daunele cauzate de mutilări, alte prejudicii fizice sau moarte sunt stabilite prin lege.”