TURTURICA IURIE v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA

Comunicat la 18 decembrie 2014 SECȚIUNEA TERZă Cerințele nr. 28648/06 și 18832/07 Iurie TURTURA împotriva Republicii Moldova și a Rusiei și Petru CASIAN împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depuse la 8 iunie 2006 și, respectiv, 18 aprilie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz, dl Iurie Turturica, este un național moldovenesc, născut în 1962 și locuiește în Lunga, regiunea transniestră din Moldova. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. Uritu, avocat practicant la Chișinău. Reclamantul din al doilea caz, dl Petru Casian, este un național moldovenesc, născut în 1951 și locuiește în Corjova, regiunea transniestră din Moldova. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Postica, un avocat care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. Ambele solicitanți și-au înmatriculat mașinile la autoritățile constituționale ale Moldovei și au instalat pe ele plăci de înmatriculare moldovenești. La 27 ianuarie 2005, primul reclamant a fost oprit de către un „ofițer de personalizare” al autoproclamării „Republic of Transniestria” care a confiscat masina sa pe motivul că, la intrarea pe teritoriul Transniestria, nu l-a înregistrat la „autoritățile vamale”. Mai târziu, el a fost obligat să plătească o amendă egală cu douăzeci de la sută din valoarea mașinii pentru a-l recupera. Între timp, reclamantul a împrumutat o mașină de la un prieten al său, de asemenea cu plăcile cu numere moldove și l-a înmatriculat la „autoritățile vamale din Transdniestrian”. Înregistrarea trebuia să expire la 30 august 2005. În ziua expirării, reclamantul și-a trimis fiul să reînregistreze mașina la „autoritățile vamale”, însă, înregistrarea a fost refuzată din cauza faptului că reclamantul a trebuit să fie prezent în persoană. El a fost obligat să plătească o amendă egală cu 50% din valoarea mașinii pentru a putea recupera. Primul reclamant a contestat prima amendă înaintea „autorităților” transnistrene, dar apelul său a fost respins. De asemenea, s-a plâns la autoritățile constituționale moldove, care a inițiat proceduri penale în ceea ce privește faptul că a fost confiscat ilegal masina sa. Documentele prezentate de reclamant nu conțin nici o informație cu privire la rezultatul procedurii respective sau la persoanele împotriva cărora au fost inițiate procedurile. Reclamantul nu a contestat a doua amendă înaintea „autorităților transnistrene”, deoarece a considerat că nu a avut perspective de succes după experiența cu prima amendă. Cea de-a doua reclamantă și-a luat mașina la 28 februarie 2008 pe baza necesității sale de a părăsi teritoriul Transnistriei înainte de expirarea înregistrării cu „autoritățile vamale”. El a fost obligat să plătească o amendă de aproximativ 60 de dolari americani pentru a-și recupera mașina. Al doilea reclamant s-a plâns la autoritățile constituționale ale Moldovei, dar ei l-au informat că nu există nimic cu care să-l ajute. COMPLAINTE Reclamanții se plângă în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că confiscarea mașinilor lor constituie o interferență ilegală cu dreptul lor la proprietate. Primul reclamant se plâng, de asemenea, în temeiul art. 1 la Convenție. 6 că tribunalele transnistrene nu au fost „tribunale stabilite prin lege”. Întrebări către părți Reclamanții au intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (n. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? Faptele cazurilor dezvăluie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil în temeiul șefului său penal pentru procedurile care au condus la finanțarea reclamantului în prima cerere? În cazul în care acesta a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva acestuia de către un tribunal instituit prin lege, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 18 December 2014

THIRD SECTION

Applications nos 28648/06 and 18832/07

Iurie TURTURICA against the Republic of Moldova and Russia

and Petru CASIAN against the Republic of Moldova and Russia

lodged on 8 June 2006 and 18 April 2007 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in the first case, Mr Iurie Turturica, is a Moldovan national, who was born in 1962 and lives in Lunga, the Transdniestrian region of Moldova. He is represented before the Court by Mrs N. Uritu, a lawyer practising in Chisinau.

The applicant in the second case, Mr Petru Casian, is a Moldovan national, who was born in 1951 and lives in Corjova, the Transdniestrian region of Moldova. He is represented before the Court by Mr A. Postica, a lawyer practising in Chisinau.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

Both applicants had their cars registered with the constitutional authorities of Moldova and had Moldovan registration plates installed on them.

On 27 January 2005 the first applicant was stopped by a “customs officer” of the self-proclaimed “Republic of Transdniestria” who seized his car on the ground that, upon entry on the territory of Transdniestria he had failed to register it with the “customs authorities”. He later was obliged to pay a fine equal to twenty percent of the value of the car in order to recover it. In the meantime the applicant borrowed a car from a friend of his, also with Moldovan number plates and registered it with the Transdniestrian “customs authorities”. The registration was to expire on 30 August 2005. On the day of expiry, the applicant sent his son to re-register the car with the “customs authorities”, however, the registration was refused on the ground that the applicant had to be present in person. The applicant went the next day only to have his car seized, for failure to register it in the allocated time-limit. He was obliged to pay a fine equal to fifty percent of the value of the car in order to be able to recover it.

The first applicant challenged the first fine before the Transdniestrian “authorities”, but his appeal was rejected. He also complained to the Moldovan constitutional authorities, which initiated criminal proceedings in respect of the fact of the unlawful seizure of his car. The materials submitted by the applicant do not contain any information concerning the outcome of those proceedings or the persons against whom the proceedings were initiated. The applicant did not challenge the second fine before the Transdniestrian “authorities”, as he considered that he had no prospects of success after the experience with the first fine.

The second applicant had his car seized on 28 February 2008 on the ground of his failure to leave the territory of Transdniestria before the expiry of the registration with the “customs authorities”. He was obliged to pay a fine of some 60 United States Dollars in order to recover his car.

The second applicant complained to the constitutional authorities of Moldova, but they informed him that there was nothing they could help him with.

COMPLAINTS

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the seizing of their cars constituted an unlawful interference with their right to property. The first applicant also complains under Article

6 that the Transdniestrian courts were not “tribunals established by law”.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicants come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court,

inter alia

, in the cases of

Ilașcu and Others v. Moldova and Russia

[GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII) and

Catan and Others v. Moldova and Russia

[GC] (nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012) on account of the circumstances of the present cases?

2.

Do the facts of the cases disclose a violation of Article 1 of Protocol

no. 1 to the Convention?

3.

Was Article 6 § 1 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings which led to the fining of the applicant in the first application? If so, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him by a tribunal established by law as required by Article 6 § 1 of the Convention?