SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 5570/07 Grigore PETROV împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 ianuarie 2014 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 12 ianuarie 2007, după ce a intenționat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamant, dl Grigore Petrov, un cetățean moldovean născut în 1969 și rezident în Copaceni. El este reprezentat în fața Curții de către dl Grejdieru, avocat în Bălți. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 februarie 2006, reclamantul venea din Bălți la Chișinău. În apropierea localității Bănești, a fost implicat într-un accident rutier. La originea accidentului a fost a lui S., care a derapat și a lovit mașina lui G., care se deplasa spre Bălți. Aceaceasta a fost propulsată pe partea stângă a autostrăzii, pe care se afla reclamantul, cele două mașini fiind lovite cu biciul. Un al patrulea vehicul, care se mișca în același sens cu cel al reclamantului, a ștampilat partea din spate a mașinii sale. La 10 aprilie 2006, Parchetul de la Telenești a intentat o procedură de amendă împotriva tuturor participanților la accident și cauza a fost trimisă în instanță. Reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță să efectueze o expertiză, pentru a identifica vinovații de coliziune. În schimb, a fost interogat un expert în accidente, iar concluziile acestui expert îl disculpeau complet pe reclamant. La 12 iunie 2006, instanța de primă instanță a recunoscut toți participanții la accidentul rutier vinovat și i-a condamnat la 20 de euro de amendare. Judecătorul nota că reclamantul nu a respectat distanța impusă de condițiile meteorologice, ceea ce i-ar fi permis să evite accidentul. S-a plâns de absența oricărei trimiteri la declarațiile expertului accidentolog și de motivarea insuficientă a hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță, reclamantul se ocupa în fața instanței de apel. La 12 iulie 2006, instanța de apel a confirmat această hotărâre, declarând că pedeapsa era în conformitate cu faptele și că instanța de primă instanță apreciase în mod corespunzător documentele dosarului. La o dată necunoscută, reclamantul a solicitat instanței să inițieze o procedură extraordinară de revizuire a hotărârii din 12 iulie 2006. La 21 august 2006, Parchetul a respins această cerere ca neîntemeiată. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge că judecătorii naționali nu și-au motivat suficient deciziile și că nu vor comenta deloc declarațiile expertului accidentolog, ceea ce l-ar fi pus într-o situație de dezavantaj net față de acuzare. 10. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de la autoritățile naționale la bunurile sale, deoarece nu i s-a putut rambursa prejudiciile provocate mașinii sale. Invocând art. 13, coroborat cu art. 6 din Convenție, el se plânge și de refuzul instanței de a iniția o procedură de revizuire a hotărârii irevocabile pronunțate de instanța de apel. Plângerile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 litera (d) din Convenție în ceea ce privește echitatea procedurii 11. Reclamantul se plângea că condamnarea sa a fost arbitrară, deoarece nu a fost întemeiată pe niciun element de probă. De asemenea, el susține că a suferit un dezavantaj clar față de acuzare, deoarece judecătorii naționali nu au făcut nicio referire la mărturiile expertului accidentolog, care erau la descărcarea sa de gestiune. În acest sens, se referă la dispozițiile articolului 6 alineatul (1) și ale articolului 3 litera (d) din convenție, care se citesc după cum urmează: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale, (...) de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei.(.) Art. 6 alin. (3) (d) interogarea sau interogarea martorilor acuzați și obținerea convorbirii și a interogării martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați. 12. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Recurentul se plânge că încălcarea articolului 6 din Convenția lala privat de posibilitatea de a solicita reparații pentru mașina sa deteriorată, ceea ce ar fi adus, de asemenea, atingere articolului 1 din Protocolul nr. (1) În plus, acesta susține că refuzul instanței de judecată de a iniția o procedură de revizuire extraordinară era contrar art. 13 coroborat cu art. 6 din Convenție. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care Curtea era competentă să cunoască afirmațiile formulate mai sus, aceasta respinge această parte a cererii, deoarece nu apare nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale nu a fost invocată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână (d) din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall adjunct Președinte
Requête n
o
5570/07
Grigore PETROV
contre la République de Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 14 janvier 2014 en une Chambre composée de
:
Josep Casadevall, président,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
Valeriu Grițco,
Iulia Antoanella Motoc
, juges
,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 janvier 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Grigore Petrov, est un ressortissant moldave né en 1969 et résidant à Copăceni. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.
Grejdieru, avocat à Bălți.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 10 février 2006, le requérant venait de Bălți à Chișinău. A proximité de la localité Bănești, il fut impliqué dans un accident routier. A l’origine du carambolage était l’automobile de S., qui dérapa et percuta la voiture de G., qui se déplaçait vers Bălți. Celle-ci fut propulsée sur la partie gauche de l’autoroute, sur laquelle se trouvait le requérant, les deux voitures s’étant heurtées de plein fouet. Un quatrième véhicule, qui se déplaçait dans le même sens que le requérant, tamponna le derrière de sa voiture.
4.
Le 10 avril 2006, le parquet de Telenești intenta une procédure contraventionnelle contre tous les participants de l’accident et l’affaire fut envoyée en justice.
5.
Le requérant demanda au tribunal de première instance d’effectuer une expertise, pour identifier les coupables de la collision. Cette demande lui fut refusée
; en revanche un expert en accidentologie fut interrogé. Les conclusions de cet expert disculpaient complétement le requérant.
6.
Le 12 juin 2006, le tribunal de première instance reconnut tous les participants à l’accident routier coupables et les condamna à vingt euros d’amende contraventionnelle. Le juge nota que le requérant n’avait pas respecté la distance exigée par les conditions météorologiques, ce qui lui aurait permis d’éviter l’accident. Se plaignant de l’absence de toute référence aux déclarations de l’expert accidentologue et de la motivation insuffisante de l’arrêt rendu par le tribunal de première instance, le requérant se pourvut devant la cour d’appel.
7.
Le 12 juillet 2006, la cour d’appel confirma ce jugement, en déclarant que la punition était en concordance avec les faits et que le tribunal de première instance avait correctement apprécié les documents du dossier.
8.
A une date inconnue, le requérant demanda au parquet d’intenter une procédure de révision extraordinaire de l’arrêt du 12 juillet 2006. Le 21 août 2006, le parquet rejeta cette demande comme infondée.
9.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant se plaint que les juges nationaux n’ont pas suffisamment motivé leurs décisions et qu’ils n’ont aucunement commenté les déclarations de l’expert accidentologue, ce qui l’aurait mis dans une situation de net désavantage par rapport à l’accusation.
10.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint de l’atteinte de la part des autorités nationales à ses biens, car il n’a pas pu se voir rembourser les préjudices causés à sa voiture. Invoquant l’article 13, combiné avec l’article 6 de la Convention, il se plaint également du refus du parquet d’intenter une procédure de révision de l’arrêt irrévocable rendu par la cour d’appel.
A.
Les griefs tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention au regard de l’équité de la procédure
11.
Le requérant se plaint que sa condamnation a été arbitraire, car elle n’était fondée sur aucun élément de preuve. Il allègue aussi d’avoir subi un net désavantage par rapport à l’accusation, car les juges nationaux n’ont fait aucune référence aux témoignages de l’expert accidentologue, qui étaient à sa décharge. Il invoque à cet égard les dispositions de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, qui se lisent comme suit
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.(...)
»
Article 6 § 3 d)
«
Interroger ou faire interroger les témoins à charge et obtenir la convocation et l’interrogation des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge.
»
12.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
B.
Les griefs tirés de l’article 13 combiné avec l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1
13.
Le requérant se plaint que la violation alléguée de l’article 6 de la Convention l’a privé de la possibilité de demander des réparations pour sa voiture endommagée, ce qui aurait également porté atteinte à l’article 1 du Protocole n
o
1.Il allègue en outre que le refus du parquet d’engager une procédure en révision extraordinaire était contraire à l’article 13 combiné avec l’article 6 de la Convention.
14.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où la Cour était compétente pour connaître des allégations formulées ci-dessus, elle rejette cette partie de la requête car aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles n’a été relevée.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Greffière adjointe
Président