TRETIACOV ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

SECȚIUNEA A TRETIACOV și altele împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 18 februarie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, adjunctă de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 aprilie 2010, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament de procedură pe propria răspundere, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie FUGE ȘI PROCEDURA Reclamanții, domnul Alexei Tretiacov, domnul Natalia Tretiacov și domnul. Andrei Merni, sunt resortisanți moldovenești născuți în 1977, 1979 și, respectiv, 1978 și locuiesc în Chișinău. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Postica, avocat în Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, L. Apostol. Invocând art. 3 din Convenție, primii și al treilea reclamanți se plângeau de relele tratamente aplicate în timpul arestării lor. A doua reclamantă se plângea de relele tratamente aplicate de terțe părți. De asemenea, pe teren la art. 3 din Convenție, reclamanții se plângeau și de lipsa unei anchete eficiente privind acuzațiile lor de maltratare. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, au susținut în cele din urmă că absența unei anchete efective îi privase de dreptul de a obține despăgubiri. La 13 și 14 ianuarie 2014, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, guvernul, pe de o parte, este angajat să plătească suma de 13 000 (treisprezece mii) EUR fiecare, primului și celui de-al treilea reclamant și de 8 000 (opt mii) EUR celei de-a doua reclamante, acoperind orice prejudiciu moral, precum și suma de 2 000 (două mii) EUR în comun, care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată. Pe de altă parte, reclamanții au renunțat la orice altă pretenție împotriva Republicii Moldova cu privire la faptele la originea cererii lor. Aceste sume vor fi convertite în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și vor fi scutite de orice taxă aplicabilă reclamanților și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în conformitate cu art. 39 din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

28171/10

Alexei TRETIACOV et autres

contre la République de Moldova

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 février 2014 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

Luis López Guerra,

Valeriu Grițco,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30 avril 2010,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Les requérants, M. Alexei Tretiacov, M

me

Natalia Tretiacova et M.

Andrei Mernîi, sont des ressortissants moldaves nés respectivement en 1977, 1979 et 1978, et résidant à Chișinău. Ils ont été représentés devant la Cour par M

e

A.

Postica, avocat à Chișinău.

2.

Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. L. Apostol.

3.

Invoquant l’article 3 de la Convention, les premier et troisième requérants se plaignaient des mauvais traitements infligés lors de leur garde à vue. La deuxième requérante se plaignait des mauvais traitements infligés par des tiers. Toujours sur le terrain de l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignaient également de l’absence d’une enquête effective concernant leurs allégations de mauvais traitements. Invoquant l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, ils alléguaient enfin que l’absence d’une enquête effective les avait privés du droit d’obtenir une indemnisation.

4.

Les 13 et 14 janvier 2014, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement, d’une part, s’est engagé à verser les sommes de 13

000

(treize mille) euros (EUR) chacun, aux premier et troisième requérants, et de 8

000 (huit mille) EUR à la deuxième requérante, couvrant tout préjudice moral, ainsi que la somme de 2

000 (deux mille) EUR conjointement, couvrant l’ensemble des frais et dépens. D’autre part, les requérants ont renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la République de Moldova à propos des faits à l’origine de leur requête. Lesdites sommes seront converties en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement et seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable à l’égard des requérants. Elles seront versées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

5.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article

39 de la Convention.

Marialena Tsirli

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président