CtEDO 18.03.2014 AI

TOPAL c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
18.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TOPAL c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 37509/05

Dumitru TOPAL

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Treia), ședință la 18 martie 2014 în cameră compusă din:

Josep Casadevall, președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco, judecători,

și Santiago Quesada, registrar de secțiune,

Având în vedere cererea menționată mai sus introdusă la 15 octombrie 2005,

Având în vedere observațiile depuse de Guvernul pârât și acelea prezentate în replică de reclamant,

După deliberare, pronunță următoarea decizie:

1.

Reclamantul, Dn. Dumitru Topal, este cetățean moldav născut în 1972 și deținut la Leova. A fost reprezentat înaintea Curții mai întâi de doamna V. Țurcan, avocat la Chișinău, apoi de doamna S. Porumbescu, avocat la Comrat.

2.

Guvernul Moldovei ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul lor, Dn. L. Apostol.

3.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

A.

Acuzații de tratamente inumane aplicate la începutul detențiunii preventive

4.

La 6 aprilie 2002, autoritățile competente au arestat reclamantul. Îl suspectau de acte de banditaj în bandă organizată. L-au plasat în detenție preventivă.

5.

Potrivit reclamantului, polițiștii l-au maltratat și electrocut în primele zile ale detențiunii sale pentru a-i extorsi mărturisiri.

6.

Într-o dată nespecificată, reclamantul s-a adresat parchetului pentru a denunța acțiunile polițiștilor pe care le invoca.

7.

Potrivit unui raport din 12 aprilie 2002, un doctor medico-legist constata la reclamant o tumefacție în regiunea temporală dreaptă și o excoriație pe partea din spate a gâtului. Observa că aceste răni au fost probabil cauzate în circumstanțele descrise de reclamant și le califica drept leziuni corporale ușoare. Observa, de asemenea, că nu s-a detectat nicio urmă aparentă de electrocutare.

8.

La 14 octombrie 2002, procurorul în încărcarea anchetei clasat fără urmare plângerea reclamantului. Observa că faptele invocate nu fusesera confirmate. Reclamantul nu contestă această decizie, deși fusese informat că are dreptul să o facă. Clasarea fără urmare devenea deci definitivă.

9.

Ulterior, reclamantul a depus mai multe plângeri la parchet și la instanțe, denunțând maltratarea pe care ar fi-o suferit în primele zile ale detențiunii. Autoritățile în cauză au respins aceste plângeri ca inadmisibile, făcând referință în principal la clasarea fără urmare necontestat din 14 octombrie 2002.

B.

Proces penal împotriva reclamantului

10.

Printr-o decizie din 28 aprilie 2004, tribunalul din Ciadîr-Lunga judecă reclamantul vinovat de extorzie "în proporții foarte mari" și îl condamnă la douăzeci și patru de ani de închisoare. Procedura privea și cinci coacuzați pe care tribunalul i-a condamnat la diverse pedepse cu închisoarea.

11.

Într-o dată nespecificată, reclamantul și avocatul lui apelează.

12.

La 7 mai 2007, curtea de apel din Comrat admite apelul și reduce pedeapsa reclamantului la cincisprezece ani de închisoare.

13.

Într-o dată nespecificată, avocatul reclamantului formează o casație.

14.

Printr-o decizie din 21 noiembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție respinge casația, pe de o parte, ca neîntemeiată și, pe de altă parte, ca inadmisibilă din cauza lipsei contrasemnării reclamantului pe casație. Observa în special că toți argumentele invocate în casație fusesera examinată de instanța de apel și fusesera respinse pe drept ca neîntemeiate.

15.

Într-o dată nespecificată, reclamantul formează o cerere de anulare a deciziilor adoptate anterior în cauza sa. Invoca intrarea în vigoare a unor dispoziții penale mai favorabile.

16.

Printr-o decizie din 30 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție admite cererea. Fără a se pronunța asupra fondului cauzei, reduce pedeapsa reclamantului la paisprezece ani de închisoare, prin aplicarea principiului retroactivității legii penale mai favorabile.

17.

Asupra unei cereri de anulare depuse de reclamant, Curtea Supremă de Justiție reduce, printr-o decizie din 21 decembrie 2009, pedeapsa interesat la doisprezece ani de închisoare. Fără a rejudeca fondul cauzei, aplica dispoziții penale mai favorabile.

C.

Alte cereri formulate de reclamant înaintea instanțelor interne

18.

Între timp, la 26 ianuarie 2007, reclamantul ceruse curții de apel din Comrat, inter alia, să nu mai fie încătușat și închis în o cușcă metalică în cursul audierii ținute în cadrul procesului penal condus împotriva sa. Argumenta că aceasta vătăma principiul prezumției de nevinovăție.

19.

Printr-o hotărâre din 26 ianuarie 2007, curtea de apel din Comrat respinge cererea ca neîntemeiată.

20.

Într-o dată nespecificată, reclamantul formează o casație împotriva hotărârii în cauză.

21.

Printr-o decizie definitivă din 6 martie 2007, Curtea Supremă de Justiție respinge casația ca neîntemeiată. Observa că instalarea grilajelor în sălile de ședință era privire funcționării tribunalelor și nu se raportă la o situație de fapt și drept proprie unei cauze date.

D.

Starea de sănătate a reclamantului

22.

Potrivit declarației sale, reclamantul era în bună sănătate înainte a fi plasat în detenție în aprilie 2002.

23.

Un extras din dosarul medical al lui furnizat de autoritățile competente la 30 martie 2006 poate fi citit după cum urmează:

"[Reclamantul] a sosit în E.P. [penitenciar] nr. 5 "Cahul" la 3 iunie 2002. Pe baza datelor obținute la consultație și examinare, și pe baza datelor anamnestice, următor diagnostic a fost stabilit: "ulcer de stomac și duoden". Referitor la aceasta, [reclamantul] a urmat mai multe tratamente medicale în E.P. nr. 5. Dat fiind agravarea stării de sănătate, a fost spitalizat, în perioada 29 iulie 2004 la 6 septembrie 2004, în E.P. nr. 16 "Pruncul" unde următor diagnostic a fost pus: "ulcer de stomac, ulcer cronic duodenal, diskinetică căilor biliare, nefrolitiază bilaterală". De la 6 septembrie 2004 la 12 octombrie 2004, a fost din nou spitalizat, cu diagnostic "atrofie globului ocular stâng", în E.P. nr. 16 "Pruncul" unde, la 8 septembrie 2004, gradul al doilea de invaliditate [i] a fost atribuit (...). De la 9 februarie 2005 la 12 mai 2005, a fost plasat în secția terapeutică a E.P. nr. 16 "Pruncul", cu diagnostic "ulcer de stomac în fază acută, ulcer cronic duodenal, atrofie globului ocular stâng". De la 18 octombrie 2005 la 2 noiembrie 2005, a fost din nou transferat în E.P. "Pruncul", cu diagnostic "ulcer de stomac, ulcer cronic duodenal, colecistită calculos, pancreatită reactivă, nevrita nervului sciatic". La 17 noiembrie 2005, pacient a suferit o intervenție chirurgicală (colecistectomie) privind diagnostic "colecistită calculos cronică". La 2 februarie 2006, pacient a fost prezentat o a doua oară la comisia medicală a E.P. nr. 16 "Pruncul" pentru prelungire grad de invaliditate, cu diagnostic "atrofie globului ocular stâng, cataractă, radiculopatia lombară cu sindrom dureros, ulcer de stomac". La ora actuală, [starea sa de] sănătate este fără dinamică pozitivă."

E.

Condiții de detenție

24.

Potrivit declarației reclamantului, condițiile detențiunii sale în centrul de detenție preventivă (izolator de detenție provizorie, IDP) al postului de poliție din Ciadîr-Lunga erau contrare normelor sanitare și igienice elementare, mâncarea furnizată era de foarte slabă calitate și era servită o singură dată pe zi.

25.

Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul fusese deținut în IDP a postului de poliție din Ciadîr-Lunga de la 6 aprilie la 3 iunie 2002, apoi, între 3 iunie 2002 și 8 martie 2008, fusese alternativ deținut în penitenciarele nr. 5 din Cahul și nr. 16 din Pruncul, și în sfârșit, de la 8 martie 2008, purga pedeapsa în penitenciarul nr. 3 din Leova.

26.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul denuță condițiile detențiunii sale în IDP a postului de poliție din Ciadîr-Lunga. În observațiile sale asupra fondului cauzei, trimise Curții la 10 mai 2011, se plânge, de asemenea, de condițiile detențiunii sale în penitenciarele în care a fost plasat.

27.

Invocând articolele 5 și 6, § 2 din Convenție, se plânge că a fost plasat în cușci metalice, înconjorat de polițiști, în cursul audierii ținute în cadrul procesului penal condus împotriva sa. Consideră că s-a vătămat dreptul la prezumția de nevinovăție. Susține că aceste măsuri sugera că era criminal periculos și că nu erau necesare, deoarece, potrivit cuvintelor sale, este orb la un ochi și se deplasează cu ajutorul unei cărucior.

28.

În plus, pe baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit maltratare aplicată de polițiști la începutul detențiunii sale și de absența unei anchete efective privind acuzațiile sale.

29.

Invocând art. 5 din Convenție, susține că a fost ținut în detenție preventivă fără motive rezonabile mai mult de cinci ani (aprilie 2002 – iulie 2007). Indică, de asemenea, că nu fusese informat mai devreme de câteva zile despre motivurile arestării sale efectuate la 6 aprilie 2002.

30.

În plus, pe baza articolului 6, § 1 din Convenție, reclamantul denuță în particular durata procesului penal, lipsa independenței tribunalelor, nerespectarea principiilor contradictoriu și egalității armelor și necunoașterea dreptului de acces la tribunal.

31.

Invocând, de asemenea, art. 8 din Convenție, se plânge de absența contactelor cu cei apropiați și de neconfidențialitatea corespondență în cursul detențiunii preventive.

32.

Invocând în sfârșit art. 13 din Convenție, interesat se plânge de absența căilor de recurs interne eficace capabile proteja drepturile garantate de Convenție.

A.

Privind plângerile pe baza articolului 3 din Convenție relative condițiilor detențiunii reclamantului

33.

Reclamantul se plânge de condițiile detențiunii sale în centrul de detenție preventivă a postului din Ciadîr-Lunga și în penitenciarele în care a fost plasat. Conform articolului 3 din Convenție:

"Nicio persoană nu poate fi supusă torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante."

1.

Privind plângerea privind condițiile detențiunii în IDP a postului de poliție din Ciadîr-Lunga

34.

Reclamantul se plânge de absența condițiilor sanitare și igienice elementare în IDP a postului de poliție din Ciadîr-Lunga, precum și de calitate slabă și cantitate insuficientă de mâncare. Potrivit lui, aceste condiții de detenție ar fi la origine colecistei și ulcerului din care suferă.

35.

Curtea observă că, potrivit informațiilor furnizate de Guvern și necontestată de reclamant, acesta a fost transferat la 3 iunie 2002 din IDP a postului de poliție din Ciadîr-Lunga într-un penitenciar. Observă că data în cauză corespunde punctului de plecare al termenului de șase luni privind plângerea privind condițiile slabe de detenție în IDP menționat mai sus (vezi, mutatis mutandis, I.D. c. Moldova, nr. 47203/06, § 31, 30 noiembrie 2010, și Badea c. Moldova (dec.), nr. 29749/07, 17 ianuarie 2012). Constată că reclamantul a introdus cererea sa Curții mai bine de șase luni după data indicată mai sus.

36.

Rezultă că plângerea este tardivă și trebuie respinsă, în aplicarea articolelor 35, §§ 1 și 4 din Convenție.

2.

Privind plângerea privind condițiile detențiunii în penitenciare

37.

Curtea observă că, în cererea sa inițială, reclamantul nu ridicase plângerea și nu dăduse nicio descriere a condițiilor detențiunii sale în penitenciarele în care a fost plasat. Constată că, în observațiile sale ulterioare, interesat invocase, printr-o simplă frază, că condițiile detențiunii sale în aceste penitenciare fuseseră contrare articolului 3 din Convenție. Observă totuși că nu descrisese în nici un fel, chiar și într-o manieră sumariu, condițiile detențiunii despre care intenționa să se plângă și nu precizase nici care fuseseră penitenciarele în cauză. În aceste condiții, Curtea nu este în stare să se pronunțe pe plângere a reclamantului privind condițiile slabe de detenție în penitenciare și o consideră nesubstanțiată.

38.

Rezultă că plângerea este vădit neîntemeiată și trebuie respinsă, în aplicarea articolelor 35, §§ 3 și 4 din Convenție.

B.

Privind plângerea pe baza articolului 6, § 2 din Convenție

39.

Reclamantul susține că a depus, în cadrul procesului penal condus împotriva sa, în cușcă din metal, care vătăma dreptul la prezumția de nevinovăție. Invocă articolele 5 și 6, § 2 din Convenție. Curtea consideră că în prezenta cauză plângerea reclamantului necesită examinare pe baza doar a articolului 6, § 2 din Convenție, care se citește după cum urmează:

"Toată persoană acuzată de o infracțiune se presupune nevinovată până când culpabilitatea sa a fost legal stabilită."

1.

Argumente ale părților

40.

Guvernul subliniază că plasarea acuzatului în cușcă metalică nu este element consemnat în procese-verbale ale audierii și deci nu este în stare preciza dacă, în prezenta cauză, reclamantul fusese de fapt plasat sau nu în asemenea cușcă în cursul audierii ținute de instan de prim nivel și/sau de apel. Totuși, nu exclude că, din motive de securitate, reclamantul putea fi supus unei asemenea măsuri, în special în cursul audierii înaintea curții de apel din Comrat.

41.

Guvernul indică, de asemenea, că plasarea reclamantului în cușcă metalică nu ar fi reprezentat măsură izolată, deoarece, potrivit lui, în practică, tribunalele interne pot aplica această măsură împotriva acuzaților plasați în detenție preventivă sau condamnați în prim grad și acuzaților care nu respectasera condițiile măsurilor provizorii non-privative de libertate. Precizează că mai puțin de jumătate din tribunalele moldove dispun de săli de ședință echipate cu grilaje metalice, că dimensiunile acestor grilaje variază de la 1,95 m la 4 m în lungime, de la 1 m la 1,90 m în lățime și de la 2 m la 2,25 m în înălțime, și că aceste grilaje sunt dotate cu una sau două uși închise cu lacăt și, în interior, cu una sau două bănci de lemn. Susține că plasarea în asemenea cușci răspunde necesității asigurării securității atât a acuzaților cât și a altor participanți la proces, și că tribunalele interne decid, în funcție de elementele unei cauze, necesitatea unei asemenea măsuri. Subliniază că în prezenta cauză reclamantul era acuzat de comiterea unei infracțiuni violente, apoi condamnat din acest motiv, și presupune că judecătorii trebuia să țin seama de acest element.

42.

Guvernul adaugă că, potrivit reglementărilor interne aplicabile în prezenta cauză, fiecare acuzat trebuie supravegheat în cursul audierii de doi polițiști armați. Lipsa datelor exacte, presupune că reclamantul și coacuzații lui erau supravegheat de număr de polițiști răspunzând cerințelor acestor reglementări.

43.

Precizează, de asemenea, că i este imposibil preciza dacă reclamantul fusese plasat singur sau cu coacuzații săi în cușci metalice. Cât privește afirmația potrivit căreia reclamantul ar fi fost obligat purtă încătușări în cursul audierii, indică că, potrivit reglementărilor aplicabile în prezenta cauză, acuzații comparând înaintea tribunalelor nu trebuie să fie încătușat, că nimic în dosarul cauzei nu indică că reclamantul fusese încătușat și că avocatul acestuia nu formulase nicio cerere în vederea scoaterii încătușărilor.

44.

Guvernul observă în sfârșit că reclamantul nu se plânge că fusese împiedicat comunica o manieră liberă și confidențial cu avocatul lui, că a bucurat de toate garanțiile unui proces echitabil și că simpla plasare în cușcă metalică nu ar putea vătăma principiul prezumției de nevinovăție. Susține că prezenta cauză este similară cauzei Ashot Haroutyounian c. Armenia (nr. 34334/04, §§ 136-140, 15 iunie 2010) în care Curtea concluzionase la neîncălcare a articolului 6, § 2 din Convenție. Invită deci Curtea adopt în prezenta cauză o abordare similară.

45.

Reclamantul susține că dreptul moldav nu conține nicio mențiune privitor instalarea cușcilor metalice în tribunale și că, deci, utilizarea lor este ilegală și vătamă principiul prezumției de nevinovăție.

46.

Susține, de asemenea, că, în cursul tuturor audierii ținute de curtea de apel din Comrat, fusese plasat cu cei cinci coacuzați ai săi într-o cușcă metalică înconjurata de patru sau cinci polițiști. Precizează, într-una din scrisorile adresate Curții după comunicare cauzei Guvernului, că nu era încătușat în interiorul acelei cușci.

2.

Apreciere Curții

47.

Curtea reamintește că principiile prezumției de nevinovăție și egalității armelor constituie elemente, printre altele, noțiuni mai largi proces echitabil în materie penală (Deweer c. Belgia, 27 februarie 1980, § 56, seria A nr. 35, și Monnell și Morris c. Regatul Unit, 2 martie 1987, § 62, seria A nr. 115). Prezumția de nevinovăție se găsește violată dacă, fără stabilire legală prealabilă culpabilității unui inculpat și, în special, fără ca acesta din urmă să avut oportunitate exercita drepturile apărării, o decizie judecătorească privitoare-l reflectă sentiment că este vinovat. Ar putea fi cazul chiar în absența constatare formate; suficient o motivație dând gândire că judecător consideră interesat vinovat (Minelli c. Elveția, 25 martie 1983, § 37, seria A nr. 62). Principiu egalității armelor cere, rândul lui, că fiecare parte se ofere o posibilitate rezonabilă prezinta cauza în condiții care o nu plase într-o situație dezavantaj net comparat cu adversar (vezi, printre altele, Nideröst-Huber c. Elveția, 18 februarie 1997, § 23, Recueil des arrêts et décisions 1997-I, și Kress c. Franța [GC], nr. 39594/98, § 72, CEDH 2001-VI).

48.

Curtea reamintește că ea deja sesizată o cauză cu fapte destul asemănătoare prezentei cauze. Deci, în cauza Ashot Haroutyounian (precitată, §§ 138 și 139), concluzionase neîncălcare prezumției de nevinovăție, deși dezaprobă recurgere cușcă metalică. În cauza, particular acordat atenție particulară fapt că reclamantul era reprezentat de avocați, că nimic permitea spune cușcă metal împiedicase interesat comunica confidențial și liber reprezentanți sau cu judecător, că reclamantul putea deci apăra efectiv cauza, că nu putea spune măsura denunțată lo plasat o situație dezavantaj net, și plasare cușcă metal era măsură securitate permanent luate în cadrul tuturor cauzelor penale examinate de tribunal.

49.

În prezenta cauză, Curtea observă că, potrivit ultimelor informații furnizate de reclamant, acesta și cinci coacuzați ai săi aveau, în cursul audierii înaintea curții de apel din Comrat, fost plasați fără a fi încătușat o cușcă metal înconjurata de mai mulți polițiști. Observă că Guvernul admite că reclamantul putea fi supus unei asemenea măsuri. În aceste condiții, acordă credit versiuni de fapte prezentate de reclamant.

50.

Curtea observă apoi că, potrivit informațiilor furnizate de Guvern și necontestată de reclamant, aproape jumătate din tribunalele moldove dispun de săli de ședință dotate cu cușci metal și că prezenta în asemenea cușci nu este o măsură izolată care ar fi fost luate doar împotriva reclamantul. Potrivit Guvernului, măsura ar fi principial aplicată, din motive securitate și în funcție de specificități fiecare cauză, persoane deja plasate în detenție preventivă sau condamnate în prim grad. Curtea observă în prezenta cauză că, la momentul reclamantul compărut înaintea curții de apel din Comrat, făcea parte din categoria persoane putând cădea, potrivit Guvernului, sub o asemenea măsură. Mai mult, observă că interesat compărut cu cinci alți coacuzați o cauză furturi cu violență comisă în bandă organizată și adoptare către autoritățile competente unor anumite măsuri securitate nu părea derezonabil.

51.

Curtea observă mai ales că, asemeni reclamantul din cauza Ashot Haroutyounian precitată, reclamantul în prezenta cauză aveau avocat și că nimic sugera ar fi fost împiedicat o cale comunica confidențial și liber cu el sau comunica liber cu judecători. Pe altă parte, constată că reclamantul nu plâns-o Curte. Deduce că interesat putea apăra efectiv cauza și putea beneficia din alte garanții unui proces echitabil. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nimic în prezenta cauză nu permite adopta o abordare diferită de cea reținută cauza Ashot Haroutyounian precitată. Concluzionează deci că prezenta reclamantul o cușcă metal nu putea reflecta sentiment că curtea de apel din Comrat considerat plângitorul vinovat.

52.

Rezultă că plângere este vădit neîntemeiată și trebuie respinsă, în aplicarea articolelor 35, §§ 3 și 4 din Convenție.

C.

Privind alte plângeri

53.

Referitor la restul plângerilor, formulate pe baza articolelor 3, 5, 6, § 1, 8 și 13 din Convenție, ținând seama de ansamblu elementelor din care dispune, și pe cât competentă pentru cunoaște din restul acuzațiilor formulate de reclamant, Curtea nu observă nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției.

54.

Rezultă că aceste plângeri sunt vădit neîntemeiate și trebuie respinse, în aplicarea articolelor 35, §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-03-18
0,96
POVESTCA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 54791/10 Ştefan POVESTCA contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 mars 2014 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président,
CtEDO 2014-11-13
0,95
TONCU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 26710/08 Dumitru TONCU contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 novembre 2014 en une chambre composée de : Josep Casadevall, présiden
CtEDO 2014-02-18
0,95
NEDELCU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 35149/10 Ion NEDELCU contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 février 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Lu
CtEDO 2014-02-18
0,95
TRETIACOV ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 28171/10 Alexei TRETIACOV et autres contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 février 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović
CtEDO 2014-10-07
0,95
PISLARI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 17923/11 Alla PISLARI contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 octobre 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Lu
Sursă