CtEDO 18.03.2014 Auto

POVESTCA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
18.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
POVESTCA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 54791/10 Ștefan POVESTCA împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 martie 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători, Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 septembrie 2010, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Ștefan Povesca, este un resortisant moldovean născut în 1968 și rezident în Ciutești. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Bordei, avocat la Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, domnul L. Apostol. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Tratamente prefăcute La 3 octombrie 2006, reclamantul, cu dubiu că a comis mai multe zboruri, a fost interpelat de agenți de poliție. Potrivit versiunii reclamantului, faptele au avut loc după cum urmează: el a fost condus la secția de poliție d.O.H.I., unde trei polițiști ar fi încercat să-l șantajeze prin lovirea capului cu o carte groasă, lovindu-l cu tăișul mâinii în partea stângă a gâtului și lovindu-l cu piciorul în partea stângă a cuștii toracice. A doua zi, în jurul orei 11:00 dimineața, polițiștii l - ar fi lovit cu cotul în spate și l - ar fi lovit cu piciorul în zona feselor. De asemenea, el ar fi primit două lovituri de latte pe spate și ar fi leșinat. La 4 octombrie 2006, reclamantul s-a prezentat în fața instanței din die Orhei pentru refuzul de a se pronunța cu ocazia interpelării. Tribunalul l-a judecat pe reclamant vinovat și l-a condamnat la șapte zile de închisoare. La 10 octombrie 2006, Tribunalul de apel din Chișinău a infirmat hotărârea Tribunalului din 4 octombrie 2006, în mai 2006 și nu a fost stabilit că reclamantul a comis amenda reproșată. Reclamantul și-a ispășit pedeapsa în spațiile de detenție ale secției de poliție și, la 13 octombrie 2006, a fost eliberat. Anchetă privind relele tratamente pretinse La 16 octombrie 2006, reclamantul a consultat un neurolog, s-a plâns de amorțeală în mâna stângă și în piciorul drept. Medicul l-a supus unui examen tomografic de urgență pentru a elimina riscul unui hematom cerebral. În perioada 17 octombrie - 31 octombrie 2006, reclamantul a urmat un tratament la Institut de Neurologie și Neurochirurgie de Chișinău. La 26 octombrie 2006, medicii au stabilit diagnosticul după Traumatism Vertebro-medular, retrolinestezii C2, C3, mutarea la stânga a dintelui laxaxis (...) La ieșirea din spitalul reclamantului, la 31 octombrie 2006, diagnosticul a fost următorul traumatism cranio- cervical. Subluxație C2. Hernie discală C3. Insuficiență piramidală bilaterală (mai ales în mâna stângă și piciorul drept) cu disfuncții sfincteriene. Între timp, reclamantul a fost adresat la 19 octombrie 2006, Centrului de Medicină Legală. El se plângea că a fost maltratat de polițiști la 3 și 4 octombrie 2006. În aceeași zi, un medic legist a examinat. El prezentase un raport de examinare medico-legal, care conține următoarele constatări ale statului actual. : Gâtul este blocat într-un colier cervical rigid. Pe partea dreaptă a toracelui se află o echimoze dreptunghiulare gălbuie de 6 cm pe 5 cm. (...) Concluzia În momentul examinării, [reclamantul] prezenta următorul diagnostic: Traumatism vertebro-medular, retrolinestezii C2-C3 cu mișcare la stânga dintelui laxis. Aceste leziuni corporale pot fi cauzate de obiecte contondente, probabil la data și în circumstanțele indicate, și pot fi considerate leziuni corporale grave care pot pune viața în pericol. 11. La 20 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere la Parchetul din D.O.H.I. pentru rele tratamente aplicate de polițiști și a anexat la plângerea sa copiile experților menționați anterior. 12. La 20 decembrie 2006, reclamantul sesizase Parchetul General, care se plângea de inactivitatea Parchetului din Orhei. 13. La 2 ianuarie 2007, Parchetul General l-a informat pe reclamant că plângerile sale au făcut obiectul unei examinări efectuate de un alt medic legist pe baza documentelor medicale anterioare. Encefalopatie discirculatoare. L mai mult raze X și tomografie stabilește un mic retrolinestezic spre stânga vertebrelor cervicale 2, 3 și 4, pe fond de osteocondroză avansată și artroză cervicală uncoverebrală. Patologia constatată are un caracter cronic și nu este de origine traumatică, prin urmare nu poate fi calificată din punct de vedere medico-legal drept leziune corporală. Retractorul (deplasarea nesemnificativă fără îngustarea canalului spinal) a vertebrelor cervicale menționate poate apărea în timpul mișcărilor bruște ale capului sau al pozițiilor non- fiziologice. În cazul unei lovituri date cu ascuțișul mâinii din partea stângă (ceea ce susține victima), deplasarea vertebrelor cervicale s-ar fi făcut spre dreapta. Astfel, în lipsa leziunilor corporale traumatice, concluzia raportului de examinare medico-legale din 19 octombrie 2006 privind calificarea leziunilor corporale ca fiind susceptibile de a pune viața în pericol trebuie anulată ca nefondată. Prin ordonanța din 16 februarie 2007, Parchetul d Procurorul care se ocupă de caz a interogat polițiști, asistent medical desemnat la secțiile de detenție de la secția de poliție din orașul Da.hei, colegii deținuți ai reclamantului și ai civililor care s-au întâlnit cu acesta din urmă a doua zi după ce a fost eliberat. În special, asistenta medicală a afirmat că nu a identificat leziuni externe vizibile la solicitant și că acesta nu se plângea de acestea. Colegii de celulă au afirmat că reclamantul a fost luat în afara celulei de câteva ori, că, la întoarcerea sa nu a avut semne vizibile de abuz și că nu s-a plâns de rele tratamente pe care le-au făcut. În cele din urmă, cei doi civili au susținut că nu au văzut semne de abuz în solicitant. În ordonanța sa, procurorul a făcut referire, de asemenea, la raportul din 25 decembrie 2006, care anula raportul din 19 octombrie 2006. 16. La 20 aprilie 2007, reclamantul a contestat la Parchetul General clasificarea fără urmări a acestuia. 17. Printr-o scrisoare din 8 mai 2007, tribunalul general al tribunalului din 24 iulie 2007 a confirmat, printr-un refuz definitiv din 3 iulie 2007, clasificarea fără întârziere a Parchetului din 24 aprilie 2007. La 10 septembrie 2007, reclamantul sesizează Curtea Supremă de Justiție cu privire la o acțiune în anulare a necultivării din 3 iulie 2007. 20. La 22 ianuarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a primit acțiunea în anulare și a arătat că Parchetul dispunea de o expertiză judiciară fără să fi inițiat în prealabil o anchetă penală, nerespectând astfel dispozițiile Codului de procedură penală. Comisia a considerat că decizia din 25 decembrie 2006 nu putea servi drept bază pentru o clasificare fără urmare a plângerii reclamantului și, prin urmare, a anulat respingerea din 3 iulie 2007 și a dispus ca Parchetul din 16 februarie 2007 să reia investigația. La 11 decembrie 2008, Parchetul d. Orhei a ordonat o nouă expertiză medico-legale, care a fost efectuată de o comisie formată din trei experți medico-legali și a avut loc între 31 martie și 25 noiembrie 2009. La examinarea suplimentară a clișeelor radiologice și a imagisticii prin rezonanță magnetică [reclamantului] [permite să constate] degenerarea moderat accentuată a unităților disco-vertebrale pe toate axele cervicale (...) ; subluxarea articulației atlanto-occipitale cu dislocarea lagodontoidului pe stânga (0,2-0,3 cm) ; protruzie inelară a discurilor intervertebrale C3-C4 circulare, accentuare dorsală [în mod] semi-circular (0,3 cm) ; o ușoară îngustare simetrică a canalelor radiale (...) și un retrolinestezic C2-C3 confirmat prin examinarea radiologică funcțională a coloanei vertebrale. Schimbările patologice descrise au permis ca reclamantul să fie reținut în detenția secției de poliție din orașul Orhei până la 13 octombrie 2006. Patologia depistată are un caracter cronic, nu este de origine traumatică, nu poate fi calificată din punct de vedere medico-legal, nu a făcut necesară asistența medicală de urgență în momentul faptelor și a apărut treptat (...) Tomografia evidențiază absența unor modificări patologice ale parenchimului cerebral, concentrate sau difuze, inclusiv post-convulsie. Subluxarea articulației atlanto-occipitale cu dislocarea lagodontoidului spre stânga (0,2-0,3 cm), [protreziunea inelară a discurilor intervertebrale C3-C4, accentuată dorsal [în mod] semi-circular (0,3 cm), [îngustarea ușoară simetrică a canalelor radiale [puteau fi] favorizate, pe fond de patologie cronică, de mișcări bruște ale părții cervicale a coloanei vertebrale. În cursul examinării medico-legale primare din 19 octombrie 2006, nu a fost identificat niciun caz de leziuni corporale externe în regiunea capului și gâtului (...) 22. printr-o ordonanță din 19 martie 2010, Parchetul d Pasajele relevante în speță din dispozițiile Legii nr. 1545 din 4 iunie 1998 privind modalitățile de despăgubire a prejudiciilor cauzate de actele ilicite ale organelor de urmărire penală, ale Parchetului și ale tribunalelor judiciare ( În conformitate cu dispozițiile prezentei legi, [orice] persoană fizică sau juridică poate obține despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite ca urmare a [uneia dintre următoarele situații] custodie ilegală, aplicarea ilegală a măsurilor provizorii (...), inculparea ilegală condamnarea ilegală, confiscarea ilegală a bunurilor, obligația ilegală la lucrări de interes general; (...) prejudiciul cauzat trebuie reparat în întregime, indiferent de vinovăția funcționarilor organismelor de urmărire penală, a Parchetului și a tribunalelor. art. 6 Dreptul la despăgubiri, conform cuantumului și modalităților prevăzute de prezenta lege, se naște atunci când La art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost tratat rău de polițiști în timpul privării de libertate. 25. Invocând apoi art. 5 din Convenție, el susține că a fost privat în mod ilegal de libertatea sa în perioada 3-13 octombrie 2006. Invocând în cele din urmă art. 6 din Convenție, denunță caracterul inechitabil al anchetei privind relele tratamente denunțate. În ceea ce privește cele menționate la art. 3 din Convenție 27. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a declarat că a fost maltratat de polițiști. În octombrie 2006 la secția de poliție din oraș, la sediul poliției, la nord-vest de art. 6 din Convenție, Tribunalul susține, de asemenea, că ancheta efectuată de autorități cu privire la acuzațiile sale nu a fost efectivă. Curtea consideră că, în acest caz, partea reclamantă solicită o examinare numai pe teritoriul art. 3 din Convenție. Această dispoziție se citește după cum urmează: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 28. Guvernele scot în evidență neobosirea căilor de atac interne și indică faptul că reclamantul nu a contestat ordonanța de clasificare fără întârziere adoptată de instanța de judecată la data de 19 martie 2010, în timp ce dispozițiile interne aplicabile în speță sunt, în opinia sa, la latitudinea părții interesate de a contesta această decizie în fața procurorului districtual sau a instanței judecătorești. Guvernul consideră în mod subsidiar că nu există nicio dovadă care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă realitatea relelor tratamente împotriva reclamantului în timpul detenției sale și că instanța națională este achitată de obligația sa de a soluționa cauza. 29. Reclamantul susține că a contestat deja prima ordonanță de clasificare fără drept de suită a Parchetului din 16 februarie 2007. El adaugă că a fost nepotrivit să se conteste cea de-a doua ordonanță din 19 martie 2010, pe motiv că, în mod clar, potrivit acestuia, autoritățile competente nu aveau în mod intenționat să-i pedepsească pe cei responsabili. În cele din urmă, Tribunalul susține că ancheta desfășurată de instanță nu a fost efectivă. 30. Curtea consideră că nu este necesar să se ia poziție asupra excepției impuse de guvern, deoarece nu este admisibil din alte motive. 31. Aceasta reamintește că, în ceea ce privește o persoană privată de libertatea sa, orice utilizare a forței fizice care nu este strict necesară de propriul comportament al persoanei respective aduce atingere demnității umane și constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat la art. 3 din convenție (Ribitsch c. Austria, 4 decembrie 1995, § 38, seria A n 336). 32. Comisia reamintește, de asemenea, că acuzațiile de maltratare în conformitate cu art. 3 din convenție trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate (Martinez Sala și alții c. Spania, nr 8438/00, § 122, 2 noiembrie 2004). Pentru a stabili faptele invocate, se utilizează criteriul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă. Cu toate acestea, o astfel de dovadă ar putea rezulta dintr-o fâșie de diapozitive, sau din prezumții nerefuzate, suficient de grave, precise și concordante (Irlanda Regatul Unit, 18 ianuarie 1978, § 161 in fine, seria A n 25, și Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 121 și 152, CEDH 2000-IV). În cazul în care evenimentele în cauză, în totalitate sau în mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorități, ca și în cazul persoanelor supuse controlului în custodie publică, orice rănire sau deces care a avut loc în cursul acestei perioade de detenție conduce la prezumții de fapt puternice. Într-adevăr, trebuie să se considere că sarcina probei revine autorităților, care trebuie să ofere o explicație satisfăcătoare și convingătoare (Salman c. Turcia [GC], nr 2296/93, § 100, CEDH 2000 VII). 33. Cu toate acestea, Curtea reamintește că este indispensabil să se facă dovada existenței unor răni (a se vedea, de exemplu, Hristovi c. Bulgaria, 42697/05, §§ 73-78, 11 octombrie 2011 și Igars c. Letonia (dec.), n 11682/03, § 67, 5 februarie 2013) 34. În speță, Curtea constată că recurentul, deținut în perioada 3-13 octombrie 2006 la secia de poliie din În urma acestei examinări, medicul a diagnosticat o traumă vertebro-medulară și o mutare a două vertebre cervicale. El a atribuit cauza unui obiect contondent și a recunoscut adevărata probabilitate a circumstanțelor denunțate de solicitant. El a calificat aceste traume corporale grave care ar putea pune viața în pericol. Acesta a constatat, de asemenea, prezența unei echimoze pe partea dreaptă a cuștii toracelui reclamantului, fără a indica totuși originea probabilă. 35. Curtea constată că cele două rapoarte de expertiză (punctele 14 și 21 de mai sus) nu au confirmat concluziile medicului legist din 19 octombrie 2006 privind existența traumelor și originea acestora. Ambele rapoarte indică faptul că reclamantul suferea de o boală cronică care îi afecta în special vertebrele cervicale și care nu era de origine traumatică și, în plus, par să excludă teza susținută de solicitant potrivit căreia a primit o lovitură care ar fi fost la originea deplasării vertebrelor cervicale. Într-adevăr, pe de o parte, una dintre rapoarte indică faptul că deplasarea vertebrelor la stânga n Curtea arată că al doilea și al treilea raport medico-legal sunt conciliante, că infirmă într-un mod neechivoc concluziile primului raport și că pun serioase îndoieli cu privire la afirmațiile reclamantului și acordă o atenție deosebită faptului că al treilea raport a fost întocmit de o comisie de trei experți. Pe de altă parte, Curtea nu descoperă existența nici unui element care ar putea pune în discuție concluziile ultimelor două rapoarte. 37. În ceea ce privește echimozele prezente pe partea dreaptă a toracelui recurentului, Curtea constată că nu a fost constatată că la șase zile după repunerea în libertate a acestuia din urmă, ceea ce este probabil să-și înăbușe caracterul probant al acestei constatări (a se vedea mutatis mutandis Gurepka c. Ucraina, nr 61406/00, § 35 in fine , 6 septembrie 2005).În plus, Comisia remarcă faptul că reclamantul nu se plânge în mod expres, nici în fața autorităților interne, nici în fața Curții, de faptul că a primit lovituri în regiunea dreaptă a cuștii toracelui; dimpotrivă, susține că polițiștii l-au lovit cu picioarele în partea stângă a toracelui (punctul 4 de mai sus). 38. Curtea ia notă în cele din urmă de faptul că reclamantul susține că a primit mai multe lovituri asupra corpului, însă nimic din elementele de care dispune Curtea nu permite detașarea acestei afirmații. În acest sens, Comisia arată că organele de anchetă au avut, la scurt timp după depunerea plângerii de la . 39. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că acuzațiile reclamantului nu sunt suficient de bine fundamentate și, prin urmare, nu poate concluziona că aceasta a fost supusă unor tratamente abuzive la secția de poliție din D În aceste condiții, Comisia nu este convinsă că reclamantul a invocat, în fața autorităților competente, un litigiu care poate fi invocat în temeiul articolului 3 din convenție și care ar putea pune în sarcina statului membru obligația de a efectua o anchetă oficială efectivă. În orice caz, Curtea nu constată, în speță, niciun indiciu care să îi permită să încheie neobservarea de către statul pârât a obligației sale procedurale (a se vedea, cu titlu de comparație, Igars , citată anterior, § 72). 40. În consecință, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și 4 din convenție. Cu privire la motivul întemeiat pe art. 5 din Convenția 41. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge că privarea sa de libertate de la 3 la 13 octombrie 2006 era ilegală. Curtea reamintește că, în decizia sa Topa c. Moldova ((dec.), n 24451/08, 14 septembrie 2010) referitoare la un joncțiune întemeiat pe art. 5 Õ 3 din Convenție, Curtea a considerat că legea nr. 1545 (punctul 23 de mai sus) pune la dispoziția reclamantului o cale de atac efectivă pe care a omis-o după achitarea sa și pe care, în consecință, a declarat cererea inadmisibilă. De asemenea, aceasta a confirmat că a confirmat eficacitatea dispozitivului instituit prin Legea nr. 1545 în Hotărârea Metăsaru și Savițchi 38281/08, § 75, 2 noiembrie 2010) În această cauză, Comisia a respins obiecțiunile pe care reclamanții le ridicau din perspectiva articolului 1 din convenție pe motiv că aceștia nu au inițiat o acțiune civilă pe baza dispozițiilor legii vizate. În cele din urmă, Curtea a respins, de asemenea, ca inadmisibile, din cauza faptului că reclamanții au exercitat acțiunea prevăzută de legea nr. 1545, obiecții din articolele 5 alineatul (3) și 8 ( Bisir și Tulus c. Moldova, n 42973/05, § 37, 17 mai 2011) și din art. 5 alineatul (1) din Convenția (Djaparidze c. Moldova (dec.), n 32530/07, § 34, 31 ianuarie 2012 și Sarupici c. Republica Moldova și Ucraina și Ganea și Gherscovici c. Republica Moldova (dec.), n 37187/03 și 18577/08, § 60, 11 iunie 2013). 43. În speță, Curtea constată că reclamantul a fost relocat definitiv de către Tribunalul de apel din Chișinău (punctul 6 de mai sus) și că nu a inițiat o acțiune civilă în despăgubire împotriva statului pe baza dispozițiilor legii nr. 1545. De asemenea, aceasta arată că elementele prezentei cauze nu o conduc în nici un fel în afara jurisprudenței menționate la punctul 42 de mai sus. Prin urmare, Comisia consideră că această cauză a reclamantului trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-03-18
0,96
TOPAL c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 37509/05 Dumitru TOPAL contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 mars 2014 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, A
CtEDO 2014-02-18
0,95
TRETIACOV ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 28171/10 Alexei TRETIACOV et autres contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 février 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović
CtEDO 2014-02-18
0,95
NEDELCU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 35149/10 Ion NEDELCU contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 février 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Lu
CtEDO 2014-10-07
0,95
VEH c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 69564/10 Grigore VEH contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 octobre 2014 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, A
CtEDO 2012-05-29
0,95
CARACET c. MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 16031/10 Ion CARACET contre la Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 29 mai 2012 en une Chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, A
Sursă