CtEDO 29.05.2012 Auto

CARACET c. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
29.05.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CARACET c. MOLDOVA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 16031/10 Ion CARACET împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se înscrie la 29 mai 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 martie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, domnul Ion Caracet, este un resortisant moldovean, născut în 1988 și rezident în Cocciac. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Aladov, avocat la Comrat. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În ceea ce privește ancheta privind relele tratamente pretinse la 13 martie 2009, în jurul orei 19:00, reclamantul a fost arestat împreună cu alte persoane din Chișinău, care au comis un jaf armat la Comrat. În timpul arestării, poliția l-ar fi bătut cu pumnii, picioarele și bețele. Apoi, ei ar fi condus la o secție de poliție din Chișinău, unde ar fi continuat să - l bată cu pumnii pentru a - l șantaja și i - ar fi pus pe cap o pungă de plastic pentru a - l împiedica să respire. La 15 martie 2009, reclamantul a fost transportat la sediul de detenție provizorie al secției de poliție din Comrat. Reclamantul a declarat că a fost acoperit cu sânge și nu a putut călători singur. La 16 martie 2009, reclamantul a prezentat în fața instanței judecătorești din partea Tribunalului din Comrat, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie pentru o perioadă de 10 zile. La această audiere, avocatul reclamantului a indicat prezența leziunilor pe corpul reclamantului și a deschis o anchetă pe această temă. În aceeași zi, reclamantul a depus o plângere pentru bătăi și răniri și a efectuat o expertiză medico-legale. A doua zi, mama reclamantului a adresat o plângere similară cu Parchetul lui Comrat. A fost deschisă o instrucțiune penală privind faptele care au avut loc la 13 martie 2009, la 18 martie 2009, medicul legist a întocmit un raport de competență medico-legală, făcând următoarele observații ale reclamantului privind durerile în piept, lombare, la articulația genunchiului stâng, în zona temporală dreaptă. Ovale, cu dimensiuni de 5x1,8 cm, de culoare violet închis la nuanțe gălbui pe pleoapele superioare ale ochiului drept. În zona nasului, ovale, o eroziune a pielii, de 2x1,2 cm, cu margini neregulate, a căror suprafață este acoperită cu o suprafață de culoare maro închis. În regiunea de lacună a genunchiului, o eroziune rotundă la marginile neregulate, de 2x1,5 cm, a cărei suprafață este acoperită parțial cu o suprafață de culoare maro închis. Nu s-a constatat nici o altă leziune în timpul examinării. (Adresă la l'urolog) mai mult. Acest raport nu a inclus nici o calificare a gravității leziunilor corporale constatate, nici o concluzie a medicului urolog. La 1 aprilie 2009, avocatului reclamantului i s-a refuzat accesul la acesta din urmă, care era deținut în centrul de detenție provizorie al lui Comrat. În aceeași zi, avocatul reclamantului s-a plâns procurorului general de refuzul ofițerilor de poliție de a-și vizita clientul. La 2 aprilie 2009, avocatei i s-a permis să viziteze reclamantul timp de aproximativ cinci minute. Cu ocazia acestei întâlniri, reclamantul a comunicat avocatului că polițiștii îl băteau în continuare, în special cu sticle de plastic umplute cu apă. Într-o plângere adresată Parchetului General din 2 aprilie 2009, avocatul reclamantului a denunțat relele tratamente de care reclamantul s-a plâns în timpul întâlnirii din 2 aprilie 2009. La 9 aprilie 2009, ar fi fost efectuată o nouă expertiză medico-legale. Potrivit raportului întocmit în urma acestei expertize, care nu a fost comunicat reclamantului, nu s-a constatat nicio leziune corporală vizibilă pe corpul său. 11. La 16 aprilie 2009, avocatul reclamantului s-a plâns procurorului general cu privire la neregulile de expertiză medico-legale. Ea a susținut că polițiștii împiedicau accesul medicului legal la concluziile medicilor de la spitalul municipal Comrat, care îl examinaseră și pe solicitant. În opinia medicului legist, aceste concluzii erau indispensabile pentru întocmirea unui raport complet de expertiză medico-legală. 12. La 30 aprilie 2009, Parchetul General a emis un ordin de nejudiciare cu privire la faptele denunțate în plângerea din 2 aprilie 2009. Parchetul a reținut versiunea furnizată de polițiștii implicați, care susțineau că nu l-au bătut pe reclamant. La 28 mai 2009, avocatul reclamantului a denunțat procurorului general faptul că procurorul general nu a răspuns încă la plângerea sa din 16 martie 2009. În aprilie 2009, nu i s-a comunicat și nu a invocat în acest sens articolele 3 și 6 din convenție. La 4 iunie 2009, Parchetul General a informat avocatul reclamantului cu privire la respingerea cererii sale, făcând trimitere la o ordonanță de nejudiciare pronunțată la aceeași dată. La 12 iunie 2009, Parchetul din Buiucani a emis un alt ordin de nejudiciare cu privire la o plângere depusă la o dată nespecificată privind relele tratamente invocate de solicitant. Pe baza acestei ordonanțe sumare au inclus declarațiile reclamantului și ale polițiștilor implicați, care au declarat că nu l-au bătut pe solicitant, precum și raportul de competență medico-legală din 9 aprilie 2009. 16 La 15 iunie 2009, avocatul reclamantului a contestat în fața Tribunalului din Buiucani decizia de respingere din 4 iunie 2009. La 26 iunie 2009, aceasta a contestat în fața procurorului general ordonanța de nejudiciare din 12 iunie 2009, invocând art. 3 din Convenție. Aceasta a pledat în favoarea raportului de competență medico-legală din 18 iunie 2009. martie 2008 a fost incompletă și ilegală. Ea a solicitat instanei de judecată o expertiză medico-legale completă pentru a stabili gravitatea leziunilor corporale ale reclamantului, precum și starea organelor sale interne, care ar putea fi afectate fără a fi vizibile urme exterioare ale rănilor. De asemenea, aceasta a susținut că plângerea sa formulată inițial de solicitant la 16 În data de 3 iulie 2009, procurorul general a anulat ordinul de nejudiciare din 12 iunie 2009 19. La 6 iulie 2009, judecătorul judecător a acceptat parțial contestația reclamantului împotriva ordonanței de nejudiciare din 30 aprilie 2009. În opinia sa, ordonanța nu a îndeplinit cerințele legale și a ajuns la concluzia că aceasta era prematură și nefondată. Judecătorul a considerat că ancheta fusese superficială. El a indicat că declarațiile reclamantului de care procurorul luase în considerare nu erau suficient de detaliate. El a reproșat Parchetului că nu a stabilit dacă un control medical al organelor interne ale reclamantului a fost sau nu necesar, că nu l-a ascultat pe medicul legist și că nu a răspuns la toate obiecțiile invocate de solicitant. Judecătorul de judecată a luat hotărârea din 30 aprilie 2009 și a dispus redeschiderea procedurii cu privire la faptele care au avut loc la 13 martie 2009. La 14 iulie 2009, Parchetul din Buiucani a emis o nouă ordonanță de nejudiciare cu privire la acuzațiile de maltratare denunțate în mai multe plângeri ale reclamantului, care ar fi ajuns la Parchet la 29 și 30 aprilie, precum și la 21 mai 2009. În martie 2009 nu s-a produs niciun prejudiciu pentru sănătatea reclamantului și s-a făcut referire la raportul de expertiză medico-legale întocmit ulterior la 9 aprilie 2009, conform căruia nu s-a constatat nicio leziune corporală pe corpul reclamantului. Reclamantul a contestat această ordonanță. 21. La 30 iulie 2009, Parchetul General a emis o ordonanță de nejudiciare, al cărei conținut era similar cu cel al ordonanței de nejudiciare din 30 aprilie 2009. La 12 august 2009, Parchetul din Buiucani a respins cererea de anulare a ordonanței din 14 iulie 2009. Prin hotărârea din 10 septembrie 2009, instanța de judecată a Tribunalului din Buiucani a respins litigiul împotriva ordonanței de nejudiciare din 12 august 2009. nu a specificat ce raport de expertiză medico-legale a servit drept bază pentru concluziile sale. Potrivit instanței de judecată, el a avut nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamantului. Această hotărâre este definitivă. 24. La 21 septembrie 2009, instanța de judecată a respins contestația introdusă împotriva ordonanței din 30 iulie 2009, pe motiv că faptele invocate au făcut deja obiectul unei anchete care nu a implicat nicio încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantului. El s-a referit la un raport de expertiză medico-legale, fără a preciza dacă este vorba de raportul din 18 martie sau de cel din 9 aprilie 2009. Această hotărâre înainte de a spune drept este definitivă. Faptele referitoare la cererile de habeas corpus depuse de solicitant 25. La 23 martie 2009, instanța de judecată din cadrul Tribunalului din Comrat a autorizat menținerea reclamantului în detenție provizorie pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile. Motivele invocate de instanță au fost următoarele: reclamantul este acuzat de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, [în curs] până la 20 de ani de închisoare fermă, are antecedente, în plus, Tribunalul are motive plauzibile pentru a considera că ar putea să se sustragă justiției și să împiedice stabilirea adevărului în [judecata] penală 26. La 21 aprilie, 14 mai și 10 iunie 2009, instanța judecătorească din Buiucani a prelungit de fiecare dată măsura de detenție provizorie cu încă 25 de zile. Motivația lor era în esență aceeași cu cea reținută de hotărâre înainte de a pronunța dreptul Tribunalului din Comrat din 23 martie 2009. Printre motivele suplimentare care, în opinia instanței judecătorești, justificau detenția provizorie, se numărau complexitatea dosarului, riscul de coluziune și de influență asupra martorilor, riscul de distrugere a probelor, starea bună de sănătate a reclamantului, faptul că nu avea loc de muncă și faptul că a făcut uz de dreptul de a păstra tăcerea. 27. Recurentul a contestat hotărârea din 10 iunie 2009 înainte de pronunțarea legii în fața instanței de apel din Chișinău, invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție. 28. La 18 iunie 2009, instanța de apel din Chișinău a respins recursul. Partea relevantă a acestei hotărâri a fost formulată astfel. Acuzațiile penale au fost inițiate în conformitate cu legislația în vigoare, [detenția provizorie a fost ordonată] pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica reclamantul să se sustragă justiției, pentru a nu împiedica stabilirea adevărului și pentru a împiedica coluziunea între inculpați (...) Având în vedere complexitatea dosarului, gravitatea mijlocului de transport, persistența riscului de scurgere, de influență asupra martorilor și de distrugere a probelor, caracterul și gradul dăunător al faptelor reproșate (...). 29. La 6 iulie 2009, instanța de judecată din Buiucani a autorizat menținerea reclamantului în detenție provizorie pentru o perioadă suplimentară de 25 de zile. Motivele reținute de instanța de judecată au fost, în esență, aceleași cu cele reținute în hotărârile judecătorești înainte de a pronunța dreptul din 21 aprilie, 14 mai și 10 iunie 2009. La 10 iulie 2009, Curtea de Apel din Chișinău a respins acest apel. Motivele reținute de instanța de apel din Chișinău erau, în esență, aceleași cu cele reținute în hotărârea sa din 18 iunie 2009. 31. La 31 iulie 2009, instanța de judecată din Buiucani a autorizat menținerea reclamantului în detenție provizorie pentru o perioadă suplimentară de 20 de zile. Motivele reținute de instanța de judecată au fost, în esență, aceleași cu cele reținute în hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 6 iulie 2009. La 5 august 2009, Curtea de Apel din Chișinău a respins acest apel. Motivele reținute de instanța de apel din Chișinău erau, în esență, aceleași cu cele reținute în hotărârea sa din 10 iulie 2009. La 14 august 2009, instanța de judecată din Buiucani a autorizat menținerea reclamantului în detenție provizorie pentru o perioadă suplimentară de 25 de zile. Motivele reținute de instanța de judecată au fost, în esență, aceleași cu cele reținute în hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 10 iulie 2009. La 3 septembrie 2009, Tribunalul din Comrat a prelungit măsura de detenție provizorie cu 90 de zile suplimentare, invocând în principal aceleași motive. La 23 septembrie 2009, Tribunalul de apel al lui Comrat a respins recursul interjucat împotriva hotărârii din 3 septembrie 2009, considerând că motivele care fuseseră reținute anterior ca motiv pentru detenția provizorie a reclamantului erau încă valabile. 36. La 30 noiembrie 2009, Tribunalul din Comrat a autorizat menținerea recurentului în detenție provizorie pentru o perioadă suplimentară de 90 de zile, cu o motivație similară celei a hotărârii înainte de a se pronunța drept din 3 septembrie 2009. La 14 decembrie 2009, instanța din Comrat a respins apelul. 37. La 26 februarie 2010, Tribunalul din Comrat a autorizat menținerea reclamantului în arest provizoriu pentru o perioadă suplimentară de 90 de zile. Reclamantul a interjet apel. La 5 martie 2010, tribunalul din Comrat a respins apelul. Această decizie este definitivă. 38. Reclamantul este în prezent reținut în închisoare n 5 din Cahul și procedura penală împotriva sa este încă în curs de desfășurare. GRIEFS 39. Invocând la art. 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente inumane și degradante în timpul arestării și în timpul detenției sale și că ancheta autorităților cu privire la pretinsele tratamente abuzive nu a fost efectivă. 40. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul denunță, de asemenea, motivația insuficientă a deciziilor prin care se dispune menținerea sa în arest provizoriu. 41. Invocând apoi art. 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, recurentul declară că, la 1 aprilie 2009, i se refuză accesul la avocatul său. 42. Invocând art. 6 alin. (3) lit. (e) din Convenție, reclamantul se plânge de faptul că hotărârile anterioare pronunțate de tribunalul din Buiucani și deciziile judecătorești ale lui Chișin mai nu au fost traduse în limba rusă. Pe teren de la articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente aplicate de poliție, precum și de lipsa unei anchete efective din partea autorităților competente. 44. Reclamantul se plânge, de asemenea, din perspectiva articolului 5 alineatul (3) din convenție, că a fost ținut în detenție provizorie fără justificare obiectivă. 45. În ceea ce privește obiecțiunile menționate anterior, Curtea constată că, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestora și consideră că este necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, reclamantul a declarat că nu a avut acces la avocatul său în timpul procesului de judecată a cauzei penale. La colțul art. 6 alin. (3) lit. (e) din Convenție, se plânge în sfârșit că deciziile privind detenția sa provizorie nu au fost traduse în limba rusă. 47. Curtea, reamintind că conformitatea unui proces cu cerințele art. 6 din Convenție trebuie, în principiu, să fie examinată pe baza întregii proceduri după încheierea acesteia, constată că procesul penal împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare. Prin urmare, tîlcul întemeiat pe imposibilitatea de a contacta avocatul este considerat prematur. 48. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul nu a formulat o cerere la tribunale pentru ca deciziile privind detenția sa provizorie să fie traduse. 49. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (1), (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână (articolele 3 și 13 din convenție), precum și din cauza menținerii nejustificate în detenție provizorie [art. 5 alineatul (3) din Convenție] Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall modular Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-12-20
0,95
AFFAIRE PASCARI c. MOLDOVA
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PASCARI c. MOLDOVA (Requête n o 53710/09) ARRÊT STRASBOURG 20 décembre 2011 DÉFINITIF 20/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2014-03-18
0,95
POVESTCA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 54791/10 Ştefan POVESTCA contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 mars 2014 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président,
CtEDO 2012-01-17
0,94
GAVRILITA c. MOLDOVA
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22741/06 Vasile GAVRILIŢĂ et Victor GAVRILIŢĂ contre la Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 janvier 2012 en une chambre composée de : Josep Casadevall,
CtEDO 2012-05-29
0,94
CARACET c. MOLDOVA
TROISIÈME SECTION Requête n o 16031/10 Ion CARACET contre la Moldova introduite le 3 mars 2010 Les faits et les griefs relatifs à cette affaire sont résumés dans la décision partielle de la Cour sur la recevabilité, qui est disponible sur H
CtEDO 2013-05-07
0,94
NEDELCU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
TROISIÈME SECTION Requête n o 35149/10 Ion NEDELCU contre la République de Moldova introduite le 14 juin 2010 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Ion Nedelcu, est un ressortissant moldave né en 1979 et résidant à Brînza. Il est représenté dev
Sursă