Secțiunea a treia Cerere nr. 35149/10 Ion NEDELCU împotriva Republicii Moldova introdusă la 14 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ion Nedelcu, este un resortisant moldovean născut în 1979 și rezident în Brinza. El este reprezentat în fața Curții de către dl P. Postica, D.I. Straisteanu și A. Postica, avocați din Chișinău, și de către Asociația Promo-LEX, o organizație guvernamentală cu sediul la Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei La 5 aprilie 2009, au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. În următoarele zile, proteste puternice împotriva rezultatelor scrutinului s-au desfășurat în centrul orașului Chișinău, în special la 7 aprilie 2009, au izbucnit confruntări între protestatari și forțele de ordine.
Scaunele Parlamentului și ale Președinției au fost distruse, iar în aceeași seară, poliția a făcut arestări. Arestarea reclamantului, acuzații de maltratare și condiții de detenție la 8 aprilie 2009 în jurul 00 30, reclamantul a mers cu un grup de protestatari în centrul orașului Chișinău. În jurul anului 0040, polițiștii au luat-o la bord și alți protestanți într-o dubă și i-au dus la secția generală de poliție din Chișinău (secția de poliție). Potrivit reclamantului, polițiștii l - au maltratat pentru că și - au manifestat poziția, iar reclamantul ar fi stat mai întâi în curtea secției de poliție timp de trei ore, stând lângă un zid, cu mâinile ridicate și picioarele desfăcute. Apoi, el ar fi fost forțat să treacă printre două rânduri de polițiști care l-au lovit cu pumnii, picioarele și bastonul și ar fi fost dus într-un birou unde polițiștii l-au rugat să se dezbrace.
În cele din urmă, polițiștii au fost plasați împreună cu alți șaisprezece oameni într - o celulă de aproximativ 12 metri pătrați. Potrivit reclamantului, în celulă era un singur pat cu o lungime de doi metri și, ținând cont de numărul mare de deținuți, era imposibil să dormi. Reclamantul ar fi rămas fără hrană până la aproximativ 18:30. Potrivit elementelor furnizate de solicitant, la momentul respectiv, aproximativ 170 de persoane erau deținute în incinta secției de poliție, în timp ce capacitatea maximă de primire era de 78 de persoane. Urmăriri penale împotriva reclamantului și proceduri legate de privarea acestuia de libertate În seara de 8 aprilie 2009, un ofițer de poliție notifia la reclamant a fost suspectat că ar fi participat la tulburările de masă.
În prezența unui avocat din oficiu, un proces-verbal de detenție. El a menționat că privarea de libertate a început la 8 aprilie 2009, ora 19:00. Reclamantul s-a plâns în zadar ofițerului și avocatului relelor tratamente. La 9 aprilie 2009, procurorul districtual a pus sub acuzare pe reclamant, care s-ar fi plâns din nou de abuzurile suferite, dar procurorul nu ar fi făcut nimic. În aceeași zi, un judecător judecător din culpă îl arestează provizoriu pe reclamant pentru o perioadă de 30 de zile. Judecătorul a fost judecat într-un birou la sediul secției de poliție. El i-a adresat procurorului și avocatului din oficiu. Reclamantul nu ar fi avut șansa de a se pronunța. La o dată nespecificată, reclamantul a contestat hotărârea judecătorului din culpă.
La 17 aprilie 2009, Tribunalul de apel din Chișinău a anulat arestarea provizorie a reclamantului și a fost arestat la domiciliu. La 6 octombrie 2009, procurorul a renunțat la acuzații. Plângere penală împotriva polițiștilor la 14 aprilie 2009, reclamantul a depus o plângere la Parchet pentru a denunța privarea de libertate și maltratarea. În ziua extinderii sale, la 17 aprilie 2009, reclamantul s-a dus la un centru de medicină legală. Potrivit raportului medicului legist, pe partea posterioară a celor două femururi și pe spate, acesta prezenta cinci vânătăi de formă neregulată și de culoare galben-verde, cu dimensiuni cuprinse între 5 cm și 15 cm. Medicul a concluzionat că vânătăile au fost cauzate de obiecte dure contondente, probabil în condițiile descrise de solicitant.
Medicul a descris aceste leziuni ca fiind ușoare. La 15 iunie 2009, procurorul militar responsabil de caz a clasat fără întârziere plângerea reclamantului, iar cel din urmă a contestat această decizie în fața procurorului general. La 9 noiembrie 2009, procurorul militar din Chișinău a confirmat că, pe de o parte, polițiștii au negat tratamentul abuziv și, pe de altă parte, că rănile reclamantului ar fi putut fi provocate în timpul protestelor. La 14 decembrie 2009, judecătorul de judecată M.D. al Tribunalului din Buiucani a confirmat hotărârile procurorilor și a respins cazul și, potrivit reclamantului, a solicitat de mai multe ori instanței să aibă acces la elementele dosarului privind plângerea sa penală, însă demersurile sale ar fi fost zadarnice.
La 12 ianuarie 2010, Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat prelungirea mandatului judecătorului judecătoresc M.D. pe motiv, printre altele, că, în cadrul cauzelor legate de evenimentele din 7 aprilie 2009, acesta a desfășurat audieri la sediul secției generale de poliție din orașul Chișinău. Consiliul a considerat că desfășurarea acestor audieri constituie o încălcare gravă a Constituției și a Codului de procedură penală. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente comise de polițiști și de absența unei anchete eficiente în acest sens. De asemenea, se plânge de condițiile de detenție în secția generală de poliție din orașul Chișinău.
Pe teritoriul articolului 5 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost reținut fără temei legal timp de aproximativ 18 ore la 8 aprilie 2009. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac interne efective care să-și poată apăra drepturile garantate prin art. 3 și 5 alin. (5) din Convenție. Reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție, având în vedere protecția procedurală împotriva relelor tratamente (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), autoritățile interne au efectuat în speță o anchetă în conformitate cu cerințele articolului 3 din Convenție Condițiile de detenție ale reclamantului în secția generală de poliție din Chișinău au constituit, cu încălcarea art. 3 din Convenție, tratamente inumane sau degradante?
A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 3 din Convenție privarea de libertate a reclamantului la 8 aprilie 2009 între 00 40 și 19 00 a fost conformă cu cerințele art. 5 alin. (1) din Convenție? În conformitate cu art. 5 alineatul (5) din Convenție, reclamantul a avut posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru detenția sa pe care o consideră contrară articolului 5 alineatul (1)?
Requête n o 35149/10 Ion NEDELCU contre la République de Moldova introduite le 14 juin 2010
Le requérant, M. Ion Nedelcu, est un ressortissant moldave né en 1979 et résidant à Brînza. Il est représenté devant la Cour par M es P. Postica, D.I. Straisteanu et A. Postica, avocats à Chișinău, et par l’association Promo-LEX, une organisation non gouvernementale ayant le siège à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A. Contexte de l’affaire Le 5 avril 2009, des élections parlementaires eurent lieu en République de Moldova. Les jours suivants, d’importantes manifestations contre les résultats du scrutin se déroulèrent au centre de Chișinău. Le 7 avril 2009 notamment, des affrontements éclatèrent entre les manifestants et les forces de l’ordre.
Les sièges du Parlement et de la Présidence furent saccagés. Le soir du même jour, la police procéda à des arrestations. B. Arrestation du requérant, allégations de mauvais traitements et conditions de détention Le 8 avril 2009 vers 00 h 30, le requérant se rendit avec un groupe de manifestants au centre de Chișinău. Vers 00 h 40, les agents de police embarquèrent l’intéressé et d’autres protestataires dans une fourgonnette et les amenèrent au commissariat général de police de Chișinău (le commissariat). Selon le requérant, les policiers le maltraitèrent pour avoir manifesté. Le requérant serait d’abord resté dans la cour du commissariat pendant trois heures debout contre un mur, les mains levées et les jambes écartées.
Les policiers lui auraient asséné pendant ce temps des coups de pied sur les jambes. Puis, il aurait été forcé à passer entre deux rangées de policiers qui le frappèrent avec les poings, les pieds et les matraques. Il aurait également été amené dans un bureau où les policiers lui demandèrent de se mettre à nu. Les agents lui auraient asséné des coups de batte de baseball et de matraque sur le dos et les jambes. Ils auraient également proféré des insultes à son égard. Par la suite, les policiers l’auraient placé avec seize autres personnes dans une cellule d’environ douze mètres carrés. Selon le requérant, dans la cellule il y avait un seul lit d’une longueur de deux mètres et, compte tenu du nombre élevé de détenus, il était impossible de dormir.
Dans la cellule il y avait également des toilettes. L’illumination était artificielle. Le requérant y serait resté sans nourriture jusqu’à environ 18 h 30. D’après les éléments fournis par le requérant, à l’époque des faits environ 170 personnes étaient détenues dans les locaux du commissariat alors que la capacité d’accueil maximale était de 78 personnes. C. Poursuites pénales à l’encontre du requérant et procédures relatives à sa privation de liberté Le soir du 8 avril 2009, un officier de police notifia au requérant qu’il était suspecté d’avoir participé aux désordres de masse. L’officier dressa, en présence d’un avocat commis d’office, un procès-verbal de garde à vue. Il nota que la privation de liberté commençait le 8 avril 2009 à 19 h
0.Le requérant se plaignit en vain à l’officier et à l’avocat des mauvais traitements subis. Le 9 avril 2009, le procureur en charge de l’affaire mit en examen le requérant qui se serait à nouveau plaint des mauvais traitements subis, mais le procureur n’aurait rien entrepris. Le même jour, un juge d’instruction plaça le requérant en détention provisoire pour une durée de trente jours. Le juge tint l’audience dans un bureau au siège du commissariat. Il entendit le procureur et l’avocat commis d’office. Le requérant n’aurait pas eu l’occasion de s’exprimer. A une date non précisée, le requérant contesta la décision du juge d’instruction. Le 17 avril 2009, la cour d’appel de Chișinău annula la détention provisoire du requérant et l’assigna à résidence. Le 6 octobre 2009, le procureur abandonna les poursuites. D. Plainte pénale contre les policiers Le 14 avril 2009, le requérant déposa une plainte auprès du parquet afin de dénoncer l’illégalité de sa privation de liberté et les mauvais traitements subis. Le jour de son élargissement, le 17 avril 2009, le requérant se rendit dans un centre de médecine légale. Selon le rapport du médecin légiste, il présentait, sur la partie postérieure des deux fémurs et sur le dos, cinq ecchymoses de forme irrégulière et de couleur jaune-verdâtre ayant des dimensions variant entre 5 cm x 8 cm et 15 cm x 10 cm. Le médecin conclut que les ecchymoses avaient été provoquées par des objets durs contondants, probablement dans les circonstances décrites par le requérant. Le médecin qualifia ces blessures de lésions corporelles légères. Le 15 juin 2009, le procureur militaire en charge de l’affaire classa sans suite la plainte du requérant. Le dernier contesta cette décision devant le procureur hiérarchique. Le 9 novembre 2009, le procureur militaire de Chișinău confirma le classement sans suite. Il nota, d’une part, que les policiers auditionnés avaient nié l’infliction des mauvais traitements et, de l’autre, que les blessures du requérant auraient pu être causées pendant les manifestations. Le requérant forma un recours. Le 14 décembre 2009, le juge d’instruction M.D. du tribunal de Buiucani confirma les décisions des procureurs et rendit un non-lieu. Selon le requérant, il demanda à plusieurs reprises au parquet d’avoir accès aux éléments du dossier relatif à sa plainte pénale. Toutefois, ses démarches auraient été vaines. Le 12 janvier 2010, le Conseil supérieur de la magistrature refusa de prolonger le mandat du juge d’instruction M.D. au motif, entre autres, que, dans le cadre des affaires liées aux événements du 7 avril 2009, il avait tenu des audiences au siège du commissariat général de police de la ville de Chișinău. Le Conseil estima que la tenue de ces audiences constituait une violation grave de la Constitution et du code de procédure pénale. GRIEFS
1.Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvais traitements infligés par les policiers et de l’absence d’une enquête effective y relative. Il se plaint également des conditions de sa détention dans le commissariat général de police de la ville de Chișinău.
2.Sur le terrain de l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint qu’il a été détenu sans fondement légal pendant environ dix-huit heures le 8 avril 2009.
3.Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de recours internes effectifs susceptibles de défendre ses droits garantis par les articles 3 et 5 § 5 de la Convention.
1. Le requérant a-t-il été soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les mauvais traitements (voir le paragraphe 131 de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000-IV), les autorités internes ont-elles mené en l’espèce une enquête conforme aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 3. Les conditions de détention du requérant dans le commissariat général de police de Chișinău ont-elles constitué, en violation de l’article 3 de la Convention, des traitements inhumains ou dégradants ?
4.Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de l’article 3 de la Convention ?
5.La privation de liberté du requérant le 8 avril 2009 entre 00 h 40 et 19 h 00 était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 1 de la Convention ?
6.Le requérant avait-il, comme l’exige l’article 5 § 5 de la Convention, la possibilité de demander réparation pour sa détention qu’il estime contraire à l’article 5 § 1 ?