Gavrilita împotriva Republicii Moldova

Reclamantele, Mesyeri Vasile și Victor Gavriliţă, sunt frați și sunt cetățeni moldoveni, născuți respectiv în 1978 și 1984. Sunt deținuți la Chişinău.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează. A. Alegații de tratament inuman și degradant infligat primului reclamant

La 22 octombrie 2001, tribunalul de Râşcani a emis un mandat de arest în numele primului reclamant, suspicionar de a fi comis o viol.

La 8 aprilie 2003 la aproximativ 13 h 30, primul reclamant a fost arestat de agenți de poliție. El pretinde că s-a opus și a rănit doi polițiști cu un cuțit. Agenții au folosit forța trăgând în picioarele primului reclamant.

Potrivit cuvintelor sale, primul reclamant a fost adus, după arest, la sediul batalionului forțelor speciale al ministerului afacerilor interne unde a fost supus unor tratamente inhumane. În special, a fost suspendat de o bară de fier, picioarele și mâinile legate, în poziția de "rândunică". Apoi a fost conectat la o sursă de curent electric. Primul reclamant afirmă că a fost filmat de agenți de poliție în timp ce era supus tratamentului inuman.

Potrivit unei scrisori a centrului național de medicină urgență din 5 noiembrie 2008, primul reclamant a fost admis în această instituție la 8 aprilie 2003 la 19 h 10 cu diagnosticul "rană primară de glonț a piciorului stâng". Primul reclamant a fost operat și glonțul a fost extras. Potrivit scrisorii în cauză, primul reclamant ar fi trebuit transferat, după intervenția chirurgicală, într-un spital pentru deținuți. Din dosar rezultă că nu a fost cazul. Primul reclamant pretinde că a fost readus la sediul batalionului forțelor speciale.

La 9 aprilie 2003, procurorul în sarcina cauzei a întocmit un proces-verbal de reținere cu privire la primul reclamant. A notat că detenția a început la 14 h 25.

Aceeași zi, primul reclamant a fost supus unui interogatoriu de poliție.

La o dată nespecificată în aprilie 2003, primul reclamant a fost transferat la commissariatul general de poliție de Chişinău. Potrivit cuvintelor sale, a fost adus în mod regulat, pentru o lună, la sediul batalionului forțelor speciale unde a fost maltratat și ținut închis într-o cameră fără apă potabilă, pat, saltea, toalete, etc. Afirmă că a pierdut cunoștința de mai multe ori și a fost stropit cu apă pentru a-și reveni.

Potrivit cuvintelor sale, a trebuit să-și procure singur medicamentele necesare pentru a se trata în urma maltraitărilor suferite.

La o dată nespecificată, primul reclamant s-a adresat procuraturii pentru a denunța maltraitările infligite și detenția ilegală. La 20 iunie 2006, procuratura de Chişinău a luat o decizie de clasare. La 1 august 2006, tribunalul de Râşcani a confirmat prin non-chemare la răspundere decizia procuraturii. Rezumând argumentele procurorului, tribunalul a notat, inter alia, că primul reclamant a formulat plângeri similare în fața diferitor organe de stat și că acestea au fost respinse după un examen obiectiv și imparțial. B. Contextul cauzei cu privire la al doilea reclamant

La 1 și 2 noiembrie 2005, reclamantele și un terț au comis o spargere-furt într-o vilă din afara Chişinăului. Ei au furat 320.000 de dolari americani (USD), 20.000 de euro (EUR) și doi lingouri de aur. La o dată nespecificată, un ordin de căutare a fost emis în numele reclamantelor. 1. Alegații de tratament inuman și degradant infligat în timpul arestării și detenției celui de-al doilea reclamant

Potrivit cuvintelor sale, al doilea reclamant a fost arestat la 28 decembrie 2005 în Ucraina de agenți de poliție moldoveni, care l-au obligat să intre în portbagajul unei mașini și l-au transportat în Moldova. Pretinde că a fost maltratat în timpul arestării și în cursul călătoriei. În special, al doilea reclamant susține că a primit bătaie la vamă, în timp ce trecea de granița moldo-ucraineană. Apoi, lângă Căuşeni (Moldova), pretinde că a fost tras pe pământ și atașat la o mașină pentru a se mărturia unde fratele său ascunsese banii furați (a se vedea mai sus). Apoi, polițiștii l-ar fi tras în picioare cu gloanțe de cauciuc și ar fi stins țigarete pe răni. I-ar fi pus, de asemenea, un pistol în gură, amenințând că-l vor ucide. Al doilea reclamant pretinde că a pierdut cunoștința de mai multe ori. Afirmă că a fost adus apoi într-un garaj situat la Chişinău unde a fost dezbraccat și bătut cu tuburi de cauciuc; polițiștii ar fi stropit picioarele cu benzină și l-au amenințat că-l vor arde.

Aceeași zi, 28 decembrie 2005, al doilea reclamant a fost adus la commissariatul general de poliție al orașului Chişinău unde pretinde că a fost de asemenea supus unor tratamente inhumane. În special, i s-au pus fire electrice pe urechi și degete și a fost atașat și suspendat de o bară de fier.

Al doilea reclamant afirmă că a fost consultat de cinci ori de medici care nu au putut să-l spitalizeze din lipsă de acordul polițiștilor. La 3 sau 4 ianuarie 2006, sânge ar fi început să curgă din urechi, nas și gură și ar fi fost spitalizat urgent. Puțin timp după, ar fi fost readus, împotriva sfatului medicilor, la commissariat unde ar fi continuat să primească tratament.

Potrivit unui extras din registrul cererilor de ajutor medical al retinuților și deținuților Izolatorului de Detenție Provizorie (IDP) al commissariatul general de poliție de Chişinău, al doilea reclamant a solicitat de mai multe ori, în perioada dintre 6 ianuarie și 21 martie 2006, să fie consultat de asistentul medical al acestei instituții. Asistentul medical a stabilit, inter alia, următoarele diagnostice: nevralgie intercostală, cefaleea, angină catarală, neurodistonie, tensiune arterială crescută, faringită, etc.

Al doilea reclamant afirmă că a fost deținut în IDP în cauză în condiții rele, fără acces la avocat și fără ca familia să fi fost informată.

La 24 martie 2006, al doilea reclamant a fost transferat în instituția penitenciară nr. 13. Potrivit cuvintelor sale, transferul a avut loc după ce urmele violenței pe corp au dispărut.

Printr-o scrisoare din 28 august 2008, comisarul general de Chişinău a confirmat, inter alia, detenția celui de-al doilea reclamant în IDP al commissariatul general de poliție de Chişinău în perioada de la 28 decembrie 2005 la 24 martie 2006. 2. Reținere și detenție provizorie a celui de-al doilea reclamant

În interval, ofițerul de poliție în sarcina cauzei a redactat, la 5 ianuarie 2006, la sediul commissariatul general de poliție de Chişinău, un proces-verbal de reținere cu privire la al doilea reclamant. Era consemnat faptul că plasarea celui de-al doilea reclamant sub reținere a avut loc aceeași zi la 10 h 20 și că acesta a fost informat, în prezența unui apărător, faptul că era suspicionar de a fi comis, în grup, o spargere-furt care a cauzat prejudiciu particularmente important părții vătămate.

Printr-o sentință înainte de hotărâre din 6 ianuarie 2006, tribunalul de Râşcani a acceptat cererea procurorului de a plasa al doilea reclamant în detenție provizorie pentru o perioadă de zece zile. Tribunalul a indicat că durata detenției trebuia să curgă din 10 h 20 la 5 ianuarie 2006. Continuarea procedurilor cu privire la detenția provizorie a celui de-al doilea reclamant nu este cunoscută. 3. Plângerea celui de-al doilea reclamant privind alegații de tratament inuman și degradant

La 23 mai 2006, al doilea reclamant s-a plâns, prin intermediul unei scrisori deschise, mai multor autorități, inclusiv Parlamentului, privind maltraitările de care pretinde că a fost victimă.

Ca urmare a acestei scrisori, procuratura de Chişinău a fost sesizată pentru a elucida faptele. La 22 iunie 2006, procurorul în sarcina cauzei a luat o decizie de clasare pe motiv de absență a oricărui fapt penal în acțiunile colaboratorilor de poliție. Procurorul a tras această concluzie după ce a ascultat explicațiile unuia dintre polițiștii în cauză, care a negat infligerea de tratamente inhumane celui de-al doilea reclamant. Procurorul a notat, de asemenea, că, în timp ce era deținut în IDP, acesta din urmă nu s-a plâns de acțiunile polițiștilor nici procurorului competent nici judecătorului de instrucție. În sfârșit, procurorul a constatat că, potrivit unui raport de examinare medicală din 21 iunie 2006, al doilea reclamant avea doar o singură cicatrice pe hemitoracele drept, provenienț sa fiind imposibil de determinat, și că nicio leziune provocată de o armă de foc sau arsură nu a fost constatată. În decizia în cauză era indicat, de asemenea, că al doilea reclamant a fost pus sub reținere la 2 ianuarie 2006.

Reclamantul a contestat decizia procurorului în fața judecătorului de instrucție. Printr-o sentință definitivă la 1 august 2006, tribunalul de Râşcani a emis non-chemare la răspundere. C. Condamnare penală a reclamantelor pentru spargerea-furt din noiembrie 2005

Printr-o sentință din 26 decembrie 2006, tribunalul de Botanica a găsit reclamantele vinovate de a fi comis, la 1 și 2 noiembrie 2005, spargerea-furt descrisă mai sus. Aceasta juridicție a condamnat primul reclamant la șaptesprezece ani de închisoare și pe al doilea reclamant la zece ani și jumătate.

La 2 iulie 2009, curtea de apel de Chişinău a acceptat parțial apelurile formulate de reclamante și a redus pedeapsele. Acestea au fost condamnate la pedepse de privare de libertate de șapte ani și trei luni și șapte ani și jumătate respectiv. D. Acțiune civilă pentru despăgubire împotriva Statului din motiv al tratamentului inuman și degradant suferit

La o dată nespecificată, reclamantele au intentat o acțiune civilă împotriva ministerului finanțelor, procuraturii generale și ministerului afacerilor interne pentru repararea prejudiciului cauzat de infligerea tratamentelor inhumane (a se vedea mai sus). Din dosar rezultă, de asemenea, că reclamantele au denunțat faptul că au fost deținute fără mandat legal înainte de a fi plasate corespunzător sub reținere.

Printr-o sentință din 4 septembrie 2009, tribunalul de Râşcani a acceptat parțial acțiunea. A acceptat versiunea faptelor expusă de reclamante. Tribunalul în cauză a constatat că interesații au fost supuși maltraitării și deținuți în condiții inumane și degradante, că nu au avut acces la medic legist și că li s-a refuzat examinarea plângerilor lor denunțând maltraitarea. Tribunalul a constatat că au existat violări ale articolelor 3, 6 și 13 din Convenție în privința reclamantelor. A acordat ca despăgubire morală 500 lei moldoveni (MDL) (aproximativ 30 EUR) primului reclamant și 1.000 MDL (aproximativ 60 EUR) celui de-al doilea. Reclamantele și procuratura au apelat.

La 3 martie 2010, curtea de apel de Chişinău a acceptat apelul procuraturii. A închis procedura considerând că acțiunea nu se încadra în competența instanței civile ci a judecătorului de instrucție. Reclamantele s-au cassat.

Prin decizie din 23 februarie 2011, Curtea Supremă de Justiție a acceptat apelul în casație, a anulat integral hotărârea curții de apel din 3 martie 2010 și a returnat cauza acestei instanțe pentru examinare pe fond. A notat că chestiunile ridicate de acțiunea reclamantelor erau diferite de cele care se încadrează în competența judecătorului de instrucție.

La 7 iunie 2011, curtea de apel de Chişinău a respins apelurile reclamantelor și procuraturii și a confirmat sentința tribunalului de Râşcani din 4 septembrie 2009.

Procesul este în prezent în curs în fața Curții Supreme de Justiție. E. Alte proceduri cu privire la primul reclamant 1. Condamnare penală prin lipsă

Printr-o sentință din 29 septembrie 2005, tribunalul de Călăraşi a condamnat in absentia primul reclamant la cincisprezece ani de închisoare pentru comiterea mai multor furturi. Apărătorul primului reclamant a apelat.

Prin hotărâre din 22 decembrie 2005, curtea de apel de Chişinău a confirmat sentința instanței inferioare.

După ce a fost arestat, primul reclamant s-a cassat la 23 mai 2006 împotriva hotărârii curții de apel. A solicitat, inter alia, reexaminarea cauzei.

La 28 iunie 2006, Curtea Supremă de Justiție a declarat apelul inadmisibil.

La o dată nespecificată, primul reclamant a format un recurs în anulare al deciziilor pronunțate anterior în cauză.

Prin decizie din 19 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a acceptat recursul și a returnat cauza instanței de apel.

La 17 decembrie 2007, curtea de apel de Chişinău a rendat o hotărâre de condamnare a primului reclamant. I-a infligit o pedeapsă de șase ani de închisoare pentru furturi comise.

Prin decizie definitivă din 29 ianuarie 2009, Curtea Supremă de Justiție a acceptat parțial apelul în casație al primului reclamant, a reîncadrat faptele și a condamnat interesatul la trei ani de privare de libertate. În fața acestei jurisdicții, primul reclamant a fost asistat de un avocat. 2. Acțiune civilă împotriva ziarului Z.

La o dată nespecificată, primul reclamant a intentat o acțiune civilă pentru despăgubire pentru defăimare împotriva ziarului Z., din motiv al publicării unui articol intitulat "Liaisons dangereuses dans la justice de Moldova", apărut la 21 iulie 2005. Articolul în cauză sugera, inter alia, că primul reclamant era implicat în afaceri de corupție în justiția moldoveană. Primul reclamant nu a informat Curtea asupra continuării procesului. PLÂNGERI

Invocând articolele 2, 3, 6 și 8 din Convenție, reclamantele se plâng de maltraitările infligite de polițiștii moldoveni și de absența unei investigații efective.

Se plâng în substanță de a fi fost deținute fără mandat legal pentru perioade diferite după arestări. Primul reclamant susține că a fost arestat la 8 aprilie 2003, în timp ce reținerea a început la 9 aprilie 2003 la 14 h 25. Al doilea reclamant evidențiază că a fost arestat la 28 decembrie 2005 și că reținerea a început la 5 ianuarie 2006 la 10 h 20.

Reclamantele susțin, de asemenea, pe baza articolului 6 din Convenție, că au fost dezavantajate în raport cu procuratura.

Primul reclamant se plânge, sub unghiul articolelor 5, 6 și 13 din Convenție, de faptul că a fost condamnat in absentia de curtea de apel de Chişinău la 25 decembrie 2005.

Invocând articolele 8, 10 și 14 din Convenție, primul reclamant se plânge, în fine, de publicarea de către ziarulZ., la 21 iulie 2005, a unor informații prietent defăimatoare la adresa sa. Susține că în spatele publicării articolului în cauză se găsește un membru al procuraturii. PE DREPT A. Cu privire la plângerile relative la maltraitare, absența unei investigații efective cu privire la acestea, precum și detenția fără mandat

Invocând articolele 2, 3, 6 și 8 din Convenție, reclamantele se plâng de a fi fost victime ale unor maltraitări infligite de poliție în timp ce au fost arestate și în cursul detenției, precum și de absența unei investigații efective cu privire la acestea. Curtea consideră că aceste plângeri ridică chestiuni doar sub unghiul articolului 3.

Reclamantele se plâng, de asemenea, de a fi fost deținute în localurile poliției fără mandat legal. Curtea observă că această plângere trebuie examinată în lumina garanțiilor oferite de articolul 5 din Convenție.

Cu toate acestea, Curtea nu se consideră în măsură, în starea actuală a dosarului, să se pronunțe asupra admisibilității plângerilor formulate pe baza articolelor 3 și 5 din Convenție și consideră necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul 54 § 2 b) al regulamentului său. B. Cu privire la plângerea pe baza articolului 6 din Convenție

Invocând articolul 6 din Convenție, reclamantele se plâng de o încălcare a principiului egalității armelor și consideră că nu au beneficiat de aceleași drepturi ca procuratura în cadrul procedurilor interne.

Curtea observă de la început că reclamantele nu oferă detalii și nu indică la ce procedură se referă această plângere. Observă, de asemenea, că nu furnizează niciun element susceptibil să susțină alegerile lor.

Ținând seama de ansamblul elementelor în posesia sa, și în măsura în care este competentă pentru a cunoaște alegeri formulate, Curtea nu constată nicio apariție de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. De aceea, această parte a cererii este manifest nefondat și trebuie respingă în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. C. Cu privire la plângerea relativ la condamnarea prin lipsă

Primul reclamant se plânge de a fi fost condamnat în absență de tribunalul de Călăraşi la 29 septembrie 2005 și de curtea de apel de Chişinău la 22 decembrie 2005. Invocă articolele 5, 6 și 13 din Convenție.

Curtea consideră mai potrivit să examineze prezenta plângere doar sub unghiul articolului 6. Reamintește la efectul că o procedură desfășurată în absența inculpatului nu este în sine incompatibilă cu articolul 6 din Convenție. Rămâne totuși că o nedreptate este constituită atunci când o persoană condamnată in absentia nu poate obține ulterior ca o jurisdicție să se pronunțe din nou, după ce a fost ascultată, asupra binefondării acuzației atât în fapt cât și în drept, în timp ce nu este stabilit că a renunțat la dreptul de a se prezenta și de a se apăra, sau că a avut intenția de a se sustrage din justiție (Colozza c. Italia, 12 februarie 1985, § 29, seria A nr. 89; Somogyi c. Italia, nr. 67972/01, § 66, CEDO 2004-IV; Medenica c. Elveția, nr. 20491/92, § 55, CEDO 2001-VI; și Sejdovic c. Italia [GC], nr. 56581/00, § 82, CEDO 2006-II).

Curtea observă că primul reclamant a fost condamnat în absență de instanța de prim grad și de instanța de apel. Totuși, Curtea constată că după ce a fost arestat, primul reclamant a putut obține redeschiderea procesului în fața instanței de apel (a se vedea paragrafele 35-40 mai sus). Astfel, primul reclamant a avut posibilitatea de a solicita ca curtea de apel să se pronunțe din nou asupra cauzei sale, eventual după administrarea unor noi dovezi pe care a avut ocazia de a le prezenta. Curtea observă, de asemenea, că primul reclamant, asistat de un avocat, a format ulterior un recurs în casație în fața Curții Supreme de Justiție, care s-a pronunțat, în ședință publică, asupra mijloacelor pe care le-a ridicat.

În aceste circumstanțe, și ținând seama de faptul că, chiar dacă a fost condamnat în absență inițial, primul reclamant a avut ulterior posibilitatea de a face examina cauza sub toate aspectele sale, Curtea consideră că acesta a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. De aceea, această parte a cererii este manifest nefondat și trebuie respingă în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. D. Cu privire la plângerile relativ la publicarea unor informații pretins defăimatoare

Primul reclamant se consideră victimă al unei defămări din motiv al publicării, cu concursul pretins al unui membru al procuraturii, al unui articol apărut în ziarulZ. Consideră că drepturi garantate de articolele 8, 10 și 14 din Convenție au fost încălcate.

Curtea observă că, în formularul de cerere, primul reclamant a informat-o de depunerea unei acțiuni civile împotriva ziarului. Ulterior, nu a furnizat informații privind desfășurarea procedurii în cauză.

Oricum, chiar presupunând că primul reclamant a epuizat căile de atac interne cu privire la această plângere, și în măsura în care este competentă pentru a cunoaște alegerile formulate, Curtea nu constată nicio apariție de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. De aceea, această parte a cererii trebuie respingă în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amână examinarea plângerilor relativ la maltraitările pretetens suferite de reclamante și la ineficacitatea investigației efectuate cu privire la acestea (articolul 3 din Convenție), precum și a plângerii relativ la detenția lor pretens ilegală (articolul 5 din Convenție); Declară cererea inadmisibilă pentru restul. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefieră adjunctă Președinte

Les requérants, MM. Vasile et Victor Gavriliță, sont des frères et sont des ressortissants moldaves, nés respectivement en 1978 et 1984. Ils sont détenus à Chișinău.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. A. Allégations de mauvais traitements infligés au premier requérant

Le 22 octobre 2001, le tribunal de Râșcani émit un mandat d’arrêt au nom du premier requérant, soupçonné d’avoir commis un viol.

Le 8 avril 2003 vers 13 h 30, le premier requérant fut arrêté par des agents de police. Il aurait opposé résistance et blessé deux policiers avec un couteau. Les agents employèrent la force en tirant dans les jambes du premier requérant.

Selon ses dires, le premier requérant fut amené, après l’arrestation, au siège du bataillon des forces spéciales du ministère des Affaires intérieures où il fut soumis à des mauvais traitements. Notamment, il fut suspendu à une barre de fer, pieds et mains liés, dans la position d’« hirondelle ». Puis, il fut relié à une source de courant électrique. Le premier requérant affirme avoir été filmé par les agents de police pendant l’infliction de mauvais traitements.

Selon une lettre du centre national de médicine d’urgence du 5 novembre 2008, le premier requérant fut admis dans cet établissement le 8 avril 2003 à 19 h 10 avec le diagnostic « plaie primaire par arme à feu de la jambe gauche ». Le premier requérant fut opéré et la balle fut extraite. Selon la lettre en question, le premier requérant devait être transféré, après l’intervention chirurgicale, dans un hôpital pour des détenus. Il ressort du dossier que ce ne fut pas le cas. Le premier requérant aurait été ramené au siège du bataillon des forces spéciales.

Le 9 avril 2003, le procureur en charge de l’affaire dressa un procès-verbal de garde à vue concernant le premier requérant. Il nota que la détention débutait à 14 h 25.

Le même jour, le premier requérant fut soumis à un interrogatoire par la police.

A une date non-précisée en avril 2003, le premier requérant fut transféré dans le commissariat général de police de Chișinău. Selon ses dires, il était amené régulièrement, pendant un mois, au siège du bataillon des forces spéciales où il était maltraité et tenu enfermé dans une pièce sans eau potable, lit, matelas, toilettes, etc. Il affirme avoir perdu connaissance à plusieurs reprises et avoir été arrosé d’eau pour reprendre ses esprits.

Selon ses dires, il a dû obtenir par ses propres moyens les médicaments nécessaires pour se soigner à la suite des mauvais traitements subis.

A une date non précisée, le premier requérant saisit le parquet afin de dénoncer les mauvais traitements infligés et la détention illégale. Le 20 juin 2006, le parquet de Chișinău prit une décision de classement sans suite. Le 1 er août 2006, le tribunal de Râșcani confirma par un non-lieu la décision du parquet. Résumant les arguments du procureur, le tribunal nota, entre autres, que le premier requérant avait formulé des plaintes similaires devant divers organes étatiques et que celles-ci avaient été rejetées après un examen objectif et impartial. B. Contexte de l’affaire concernant le second requérant

Les 1 et 2 novembre 2005, les requérants et un tiers perpétrèrent un vol par effraction dans une villa de la banlieue de Chișinău. Ils s’emparèrent de 320 000 dollars américains (USD), 20 000 euros (EUR) et deux lingots d’or. A une date non précisée, un avis de recherche fut émis au nom des requérants. 1. Allégations de mauvais traitements infligés lors de l’arrestation et de la détention du second requérant

Selon ses dires, le second requérant fut arrêté le 28 décembre 2005 en Ukraine par des agents de police moldaves, lesquels l’ont embarqué de force dans le coffre d’une voiture et transporté en Moldova. Il affirme avoir été maltraité lors de l’arrestation et pendant le voyage. Notamment, le second requérant soutient qu’il reçut des coups à la douane, lors du passage de la frontière moldo-ukrainienne. Puis, à proximité de Căușeni (Moldova), il aurait été trainé par terre attaché à une voiture afin d’avouer où son frère avait caché l’argent volé (voir ci-dessus). Ensuite, les policiers lui auraient tiré dans les jambes avec des balles en caoutchouc et auraient éteint des cigarettes sur les plaies provoquées. Ils lui auraient également mis un pistolet dans la bouche menaçant de le tuer. Le second requérant aurait perdu connaissance à plusieurs reprises. Il affirme avoir été amené par la suite dans un garage situé à Chișinău où il fut déshabillé et battu avec des tubes en caoutchouc ; les policiers lui auraient arrosées les jambes avec de l’essence et l’auraient menacé de lui mettre feu.

Le même jour du 28 décembre 2005, le second requérant fut amené au commissariat général de police de la ville de Chișinău où il aurait été soumis également à de mauvais traitements. Notamment, on lui aurait mis des fils électriques sur les oreilles et les doigts et on l’aurait attaché et suspendu à une barre de fer.

Le second requérant affirme avoir été consulté à cinq reprises par des médecins lesquels n’ont pas pu l’hospitaliser faute de l’aval des policiers. Le 3 ou 4 janvier 2006, du sang aurait commencé à couler de ses oreilles, nez et bouche et il aurait été hospitalisé d’urgence. Peu de temps après, il aurait été ramené, contre l’avis des médecins, au commissariat où il aurait continué quand même à recevoir des soins.

Selon un extrait du registre des demandes d’aide médicale des gardés à vue et des détenus de l’Isolateur de détention provisoire (IDP) du commissariat général de police de Chișinău, le second requérant sollicita à multiples reprises, pendant la période entre le 6 janvier et le 21 mars 2006, à être consulté par l’infirmier de cet établissement. L’infirmier établit, entre autres, les diagnostics suivants : névralgie intercostale, céphalées, angine catarrhale, neurodystonie, tension artérielle élevée, pharyngite, etc.

Le second requérant affirme avoir été détenu dans l’IDP en question dans de mauvaises conditions, sans avoir accès à un avocat et sans que sa famille en fût informée.

Le 24 mars 2006, le second requérant fut transféré dans l’établissement pénitentiaire n o 13. Selon ses dires, son transfert eut lieu après que les traces de violences sur son corps fussent disparues.

Par une lettre du 28 août 2008, le commissaire général de Chișinău confirma, entre autres, la détention du second requérant dans l’IDP du commissariat général de police de Chișinău pendant la période allant du 28 décembre 2005 au 24 mars 2006. 2. Garde à vue et détention provisoire du second requérant

Dans l’intervalle, l’officier de police en charge de l’affaire rédigea, le 5 janvier 2006, au siège du commissariat général de police de Chișinău, un procès-verbal de garde à vue concernant le second requérant. Il y était consigné que le placement du second requérant en garde à vue avait eu lieu le même jour à 10 h 20 et que celui-ci avait été informé, en présence d’un défenseur, du fait qu’il était soupçonné d’avoir commis en réunion un vol par effraction ayant causé un préjudice particulièrement important à la partie lésée.

Par jugement avant dire droit du 6 janvier 2006, le tribunal de Râșcani accueillit la demande du procureur de placer le second requérant en détention provisoire pour une période de dix jours. Le tribunal indiqua que la durée de la détention devait courir à partir de 10 h 20 le 5 janvier 2006. La suite des procédures concernant la détention provisoire du second requérant n’est pas connue. 3. La plainte du second requérant concernant les allégations de mauvais traitements

Le 23 mai 2006, le second requérant se plaignit, par le biais d’une lettre ouverte, aux plusieurs autorités, dont le Parlement, des mauvais traitements dont il avait prétendument été victime.

A la suite de cette lettre, le parquet de Chișinău fut saisi afin d’élucider les faits. Le 22 juin 2006, le procureur en charge de l’affaire prit une décision de classement sans suite au motif de l’absence d’un quelconque fait répréhensible dans les actes des collaborateurs de police. Le procureur tira cette conclusion après avoir entendu les explications de l’un des policiers concernés, lequel avait nié l’infliction de mauvais traitements au second requérant. Le procureur nota également que, pendant sa détention dans l’IDP, le dernier ne s’était pas plaint des agissements des policiers ni au procureur compétent ni au juge d’instruction. Enfin, le procureur releva que, selon un rapport d’examen médical du 21 juin 2006, le second requérant n’avait qu’une seule cicatrice sur l’hémithorax droit, sa provenance étant impossible à déterminer, et qu’aucune lésion provoquée par une arme à feu ou brûlure n’avait été constatée. Dans la décision en cause, il était indiqué également que le second requérant avait été mis en garde à vue le 2 janvier 2006.

Le requérant contesta la décision du procureur devant le juge d’instruction. Par jugement définitif du 1 er août 2006, le tribunal de Râșcani émit un non-lieu. C. Condamnation pénale des requérants concernant le vol du novembre 2005

Par jugement du 26 décembre 2006, le tribunal de Botanica trouva les requérants coupables d’avoir commis, les 1 et 2 novembre 2005, le vol par effraction décrit ci-dessus. Ladite juridiction condamna le premier requérant à dix-sept ans de réclusion criminelle et le second requérant à dix ans et demi.

Le 2 juillet 2009, la cour d’appel de Chișinău accueillit partiellement les appels interjetés par les requérants et réduisit leurs peines. Ceux-ci furent condamnés à des peines de privation de liberté de sept ans et trois mois et sept ans et demi respectivement. D. Action civile en dédommagement contre l’Etat en raison des mauvais traitements subis

A une date non précisée, les requérants engagèrent une action civile contre le ministère des Finances, le parquet général et le ministère des Affaires intérieures tendant à réparer le préjudice causé par l’infliction de mauvais traitements (voir ci-dessus). Il ressort également du dossier que les requérants dénoncèrent le fait d’avoir été détenus sans mandat légal avant d’être placés en due forme en garde à vue.

Par jugement du 4 septembre 2009, le tribunal de Râșcani accueillit partiellement l’action. Il accepta la version des faits exposée par les requérants. Le tribunal en question constata que les intéressés avaient été soumis à des mauvais traitements et détenus dans des conditions inhumaines et dégradantes, qu’ils n’avaient pas eu accès à un médecin légiste et qu’il s’étaient vus refuser l’examen de leurs plaintes dénonçant les mauvais traitements. Le tribunal trouva qu’il y avait eu violation des articles 3, 6 et 13 de la Convention à l’égard des requérants. Il alloua à titre de dédommagement moral 500 lei moldaves (MDL) (environ 30 EUR) au premier requérant et 1 000 MDL (environ 60 EUR) au second. Les requérants et le parquet interjetèrent appel.

Le 3 mars 2010, la cour d’appel de Chișinău accueillit l’appel du parquet. Elle clôtura la procédure considérant que l’action ne relevait pas de la compétence de l’instance civile mais de celle du juge d’instruction. Les requérants se pourvurent en cassation.

Par décision du 23 février 2011, la Cour suprême de justice accueillit le pourvoi, cassa intégralement l’arrêt de la cour d’appel du 3 mars 2010 et renvoya l’affaire devant cette dernière instance pour un examen sur le fond. Elle nota que les questions soulevées par l’action des requérants étaient différentes de celles relevant de la compétence du juge d’instruction.

Le 7 juin 2011, la cour d’appel de Chișinău rejeta les appels des requérants et du parquet et confirma le jugement du tribunal de Râșcani du 4 septembre 2009.

Le procès est actuellement pendant devant la Cour suprême de justice. E. Autres procédures concernant le premier requérant 1. Condamnation pénale par contumace

Par jugement du 29 septembre 2005, le tribunal de Călărași condamna in absentia le premier requérant à quinze ans de réclusion criminelle pour la commission de plusieurs vols. Le défenseur du premier requérant interjeta appel.

Par arrêt du 22 décembre 2005, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement de l’instance inférieure. 35 . Après avoir été arrêté, le premier requérant se pourvut en cassation, le 23 mai 2006, contre l’arrêt de la cour d’appel. Il demanda, entre autres, le réexamen de l’affaire.

Le 28 juin 2006, la Cour suprême de justice déclara le pourvoi irrecevable.

A une date non précisée, le premier requérant forma un recours en annulation des décisions prononcées antérieurement dans l’affaire.

Par décision du 19 février 2007, la Cour suprême de justice accueillit le recours et renvoya l’affaire devant l’instance d’appel.

Le 17 décembre 2007, la cour d’appel de Chișinău rendit un arrêt de condamnation du premier requérant. Elle lui infligea une peine de six ans de réclusion criminelle pour les vols commis. 40 . Par décision définitive du 29 janvier 2009, la Cour suprême de justice accueillit partiellement le pourvoi en cassation du premier requérant, requalifia les faits et condamna l’intéressé à trois ans de privation de liberté. Devant cette juridiction, le premier requérant fut assisté par un avocat. 2. Action civile contre le journal Z.

A une date non spécifiée, le premier requérant engagea une action civile en dédommagement pour diffamation dirigée contre le journal Z., en raison de la publication d’un article intitulé « Liaisons dangereuses dans la justice de Moldova », paru le 21 juillet 2005. L’article en question laissait penser, entre autres, que le premier requérant était mêlé à des affaires de corruption dans la justice moldave. Le premier requérant n’informa pas la Cour de la suite du procès. GRIEFS

Invoquant les articles 2, 3, 6 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent des mauvais traitements infligés par les policiers moldaves et de l’absence d’une enquête effective.

Ils se plaignent en substance d’avoir été détenus sans mandat légal pendant des périodes différentes après leurs arrestations. Le premier requérant fait valoir qu’il a été arrêté le 8 avril 2003, alors que la garde à vue a commencé le 9 avril 2003 à 14 h 25. Le second requérant met en exergue qu’il a été arrêté le 28 décembre 2005 et que la garde à vue a débuté le 5 janvier 2006 à 10 h 20.

Les requérants allèguent en outre, sur le terrain de l’article 6 de la Convention, d’avoir été défavorisés par rapport au parquet.

Le premier requérant se plaint, sous l’angle des articles 5, 6 et 13 de la Convention, du fait qu’il a été condamné in absentia par la cour d’appel de Chișinău le 25 décembre 2005.

Invoquant les articles 8, 10 et 14 de la Convention, le premier requérant se plaint enfin de la publication par le journal Z., le 21 juillet 2005, des informations diffamatoires à son égard. Il allègue que derrière la publication dudit article se trouve un membre du parquet. EN DROIT A. Sur les griefs tirés des mauvais traitements, de l’absence d’enquête effective à cet égard, ainsi que de la détention sans mandat

Invoquant les articles 2, 3, 6 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été victimes de mauvais traitements infligés par la police lors de leur arrestation et pendant leur détention, ainsi que de l’absence d’une enquête effective à cet égard. La Cour considère que ces griefs soulèvent des questions seulement sous l’angle de l’article 3.

Les requérants se plaignent en outre d’avoir été détenus dans les locaux de la police sans mandat légal. La Cour note que ce grief doit être examiné à la lumière des garanties offertes par l’article 5 de la Convention.

Au demeurant, la Cour ne s’estime pas en mesure, en l’état actuel du dossier, de se prononcer sur la recevabilité des griefs tirés des articles 3 et 5 de la Convention et juge nécessaire de les communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. B. Sur le grief tiré de l’article 6 de la Convention

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent d’une violation du principe de l’égalité des armes et estiment qu’ils n’ont pas bénéficié des mêmes droits que le parquet dans le cadre des procédures internes.

La Cour note d’emblée que les requérants ne donnent pas de détails et n’indiquent pas à quelle procédure ce grief se réfère. Elle note également qu’ils ne fournissent aucun élément susceptible d’étayer leurs allégations.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. C. Sur le grief tiré de la condamnation par contumace

Le premier requérant se plaint d’avoir été condamné en son absence par le tribunal de Călărași le 29 septembre 2005 et par la cour d’appel de Chișinău le 22 décembre 2005. Il invoque les articles 5, 6 et 13 de la Convention.

La Cour estime plus approprié d’examiner le présent grief seulement sous l’angle de l’article 6. Elle rappelle à cet effet qu’une procédure se déroulant en l’absence du prévenu n’est pas en soi incompatible avec l’article 6 de la Convention. Il demeure néanmoins qu’un déni de justice est constitué lorsqu’un individu condamné in absentia ne peut obtenir ultérieurement qu’une juridiction statue à nouveau, après l’avoir entendu, sur le bien-fondé de l’accusation en fait comme en droit, alors qu’il n’est pas établi qu’il a renoncé à son droit de comparaître et de se défendre, ou qu’il a eu l’intention de se soustraire à la justice ( Colozza c. Italie , 12 février 1985, § 29, série A n o 89 ; Somogyi c. Italie , n o 67972/01, § 66, CEDH 2004-IV ; Medenica c. Suisse , n o 20491/92, § 55, CEDH 2001-VI ; et Sejdovic c. Italie [GC], n o 56581/00, § 82, CEDH 2006-II).

La Cour observe que le premier requérant a été condamné en son absence par la première instance et par l’instance d’appel. Toutefois, la Cour constate qu’après avoir été arrêté, le premier requérant a pu obtenir la réouverture du procès devant l’instance d’appel (voir paragraphes 35-40 ci ‑ dessus). Ainsi, le premier requérant a eu la possibilité de demander que la cour d’appel statue à nouveau sur son affaire, éventuellement après l’administration de nouvelles preuves qu’il avait l’occasion de présenter. La Cour note également que le premier requérant, assisté d’un avocat, a formé par la suite un recours en cassation devant la Cour suprême de justice laquelle s’est prononcée, en audience publique, sur les moyens qu’il avait soulevés.

Dans ces circonstances, et prenant en compte le fait que, même s’il a été condamné en son absence dans un premier temps, le premier requérant a eu ultérieurement la possibilité de faire examiner son affaire sous tous ses aspects, la Cour estime que celui-ci a bénéficié des garanties d’un procès équitable au sens l’article 6 § 1 de la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. D. Sur les griefs tirés de la publication des informations prétendument diffamatoires

Le premier requérant s’estime victime d’une diffamation en raison de la publication, avec le concours allégué d’un membre du parquet, d’un article paru dans le journal Z. Il considère que ses droits garantis par les articles 8, 10 et 14 de la Convention ont été méconnus.

La Cour observe que, dans son formulaire de requête, le premier requérant l’informa du dépôt d’une action civile à l’encontre du journal. Par la suite, il n’a fourni aucun renseignement concernant le déroulement de la procédure en cause.

Or, même à supposer que le premier requérant ait épuisé les voies de recours internes à l’égard de ce grief, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen des griefs tirés des mauvais traitements prétendument subis par les requérants et de l’inefficacité de l’enquête menée à ce sujet (article 3 de la Convention), ainsi que du grief tiré de leur détention prétendument illégale (article 5 de la Convention) ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Greffière adjointe Président