MIHAI v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MIHAI v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 18 decembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 50266/13 Nicolae MIHAI împotriva României depusă la 29 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nicolae Mihai, este un național german, născut în 1958 și trăiește în Schwabmunchen. El este reprezentat în fața Curții de către dl R.I. Motica, un avocat practicant în Timisoara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 mai 2008, reclamantul și-a însoțit mama la Curtea județului Timiș, în cazul în care a fost parte la proceduri civile împotriva S.I. în legătură cu o parcelă de terenuri. Reclamantul a intrat în sediul instanței care transportă o armă și patru cartușe. După schimbul de remarci între reclamant și S.I., acesta din urmă a împins reclamantul în sala de judecată în timpul audierii. Intrarea sa neașteptat cu un pistol în mâna lui a generat panica și au fost suspendate imediat. Ofițerul de poliție asigurând ordinul audierii și-a confiscat arma și muniția. El a elaborat un raport care descrie comportamentul reclamantului. La 9 mai 2008, reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă administrativă de 2.000 de lei români (echivalentul de aproximativ 500 euro) pentru comiterea infracțiunii administrative penale de transport de o armă neletală într-o instanță de justiție, în contravenție cu articolele 2 (a) și 132 punctul 22 din Legea 295/2004. Decizia autorităților administrative a rămas finală, deoarece reclamantul nu a contestat-o. La 13 octombrie 2008 a fost inițiată o anchetă penală în legătură cu incidentul din 6 mai 2008 împotriva reclamantului. La 21 noiembrie 2008, reclamantul a fost retras în custodie. La 16 martie 2009, el a fost eliberat din închisoare sub control judiciar. La 15 decembrie 2008, reclamantul a fost acuzat de două infracțiuni concomitente care rezultă din același act, și anume de neobservanță a reglementărilor privind armele de foc și munițiile („nerespectarea regimui armamente si muniiilor”) în temeiul articolului 279 § 3 din Codul penal și de nerespectare a decenției publice și a încălcării ordinului public („ ultraj contra bunlor moravuri si tulburarea ordinarii publice”) în temeiul articolului 321 1 din Codul Penal. La 7 martie 2011, Curtea de District Timisoara a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la cinci ani și patru luni de închisoare, suspendat la probă. Reclamantul a depus un recurs în casă, susținând, printre altele, că a plătit deja o amendă administrativă în legătură cu aceleași fapte. La 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Timisoara a permis apelul în casă depusă de reclamant, a anulat hotărârea și a trimis cazul înapoi la tribunalul de district. Curtea de recurs a constatat că faptele au fost bine stabilite de instanța de primă instanță, dar instanța a omis să menționeze în partea operativă că perioada petrecută de către reclamant în perioada de detenție anterioară ar trebui dedusă din sentința impusă. La 1 octombrie 2012, Curtea de district Timisoara a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la cinci ani și patru luni de închisoare cu execuție efectivă. La 19 februarie 2013, Curtea de apel Timisoara a respins recursul asupra punctelor de drept depuse de reclamant ca nefondat. Legea internă relevantă 295/2004 privind armele de foc și munițiile art. 62 § 2 litera (a) din lege, ca în vigoare la momentul material, a interzis accesul persoanelor care transportă arme neletale în locuri în care utilizarea acestor arme a fost interzisă prin lege. În conformitate cu art. 132 punctul 22 încălcarea articolului 62 a fost considerată o infracțiune administrativă. art. 133 litera (c) prevedea o amendă între 1000 și 2.000 de RON pentru comiterea unei astfel de infracțiuni. art. 135 prevede că infracțiunile administrative în temeiul articolului 132 sunt reglementate de dispozițiile Ordinului Guvern nr. 2/2001 privind infracțiunile administrative. Ordinul Guvern nr. 2/2001 privind infracțiunile administrative aprobate prin alte modificări prin Legea nr. 1800/2002 art. 31 din ordonanță, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca decizia de impunere a unei sancțiuni administrative („procesul verbal de constatare un contraventiei”) să fie contestată prin reexaminare judiciară în termen de 15 zile după ce a fost notificată. Plaga și toate documentele relevante au fost trimise instanței în care a fost comisă infracțiunile administrative. 3. Dispozițiile relevante ale Codului Penal Transportul ilegal de arme de foc în clădirile aparținând autorităților publice a fost interzis în temeiul art. 279 § 3 din Codul Penal, ca și în vigoare la momentul material. Actele care au încălcat în mod grav ordinul public au fost pedepsite în temeiul articolului 321 § 1 din Codul Penal, ca în vigoare în momentul material, prin închiderea între doi și șapte ani. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în fond în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția că el a fost condamnat pentru aceeași infracțiune pentru care era deja amendat de către autoritățile administrative. Întrebarea către părți a fost condamnarea reclamantului pentru o infracțiune de arme de foc în urma condamnării administrative pentru transportul unei arme neletale într-o instanță de justiție a fost compatibilă cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7?