CtEDO 18.12.2014 Auto

LUPU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.12.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LUPU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 18 decembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 42700/13 Manole LUPU împotriva României și a celorlalte cereri (a se vedea lista anexată) DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamanții sunt resortisanți români. Numele și data nașterii sunt menționați în tabelul anexat. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Toți reclamanții sunt părinți ai gemenilor care s-au născut între 2006 și 2009. Ei au beneficiat de o singură alocație de maternitate pentru gemenii lor. Ei nu au contestat deciziile administrative prin care o unică alocație de maternitate a fost acordată conform Ordinării Guvernamentale nr. 148/2005 („G.E.O. nr. 148/2005) privind acordarea alocațiilor de maternitate nu a fost posibil ca părinții gemenilor să primească o alocație de maternitate pentru fiecare copil. La 10 iunie 2009, porunca a fost modificată. Noul regulament prevede că o alocație de maternitate ar trebui acordată fiecărui copil care rezultă dintr-o sarcină multiplă. Remarcarea jurisprudenței divergente care rezultă din interpretarea ordonanței, înainte de modificarea acesteia, în 2011 HCCJ a pronunțat o hotărâre cu privire la un recurs în interesul legii prin care a dat o nouă interpretare ordonanței inițiale (a se vedea mai jos). În urma livrării de către HCCJ a deciziei sale, care a recunoscut un drept retroactiv la maternitate pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multipluă între 1 ianuarie 2006 și 17 iunie 2009, reclamanții se considerau eligibile să primească retroactiv o alocație de maternitate pentru fiecare dintre gemenii lor. Prin urmare, au depus cereri la autoritățile administrative competente pentru plata retroactivă a subvențiilor de maternitate pentru al doilea copil. Autoritățile administrative au respins cererile lor. Reclamanții au contestat deciziile administrative și au depus plângeri instanțelor competente. Instanțele interne au respins acțiunile reclamanților ca timp interzis, susținând că reclamanții au fost conștienți de deciziile administrative și nu le-au contestat în termenul legal. Cererea nr. 42700/13 Reclamantul este un tată de gemeni născuți la 18 august 2007. Prin decizia administrativă din 16 septembrie 2007, Agenția Teleorman pentru Beneficii Sociale a acordat doar o alocație de maternitate pentru ambele copii. Soția și solicitarea au depus o cerere autorității emitente pentru o nouă decizie prin care se acordă o alocație de maternitate pentru fiecare copil geamăn. La 9 septembrie 2009, ei au primit o scrisoare din partea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității șanselor, informand-le că cererea lor a fost respinsă deoarece decizia din 16 septembrie 2007 a fost eliberată în conformitate cu legislația aplicabilă. După nașterea de către HCCJ a deciziei sale în 2011, reclamantul și soția sa au introdus proceduri civile care urmăresc să obțină retroactiv acordarea unei alocații de maternitate pentru al doilea copil pentru perioada între 1 septembrie 2007 (data la care mama gemenilor a intrat în concediu de maternitate) și 17 iunie 2009 (data la care G.E.O. 148/2005 a fost modificată prin Legea 239/2009). La 28 iunie 2012, Curtea județului Teleorman a permis acționarea lor și a susținut că au dreptul la plata retroactivă a unei indemnități de maternitate pentru al doilea copil. 26/2011 al HCCJ. Acesta a respins obiecția formulată de Agenția Teleorman pentru Beneficii Sociale, potrivit căreia reclamanții nu au respectat termenul statutar care menționează că HCCJ a recunoscut un drept retroactiv la o alocație de maternitate a fiecărui copil născut dintr-o sarcină multiplă. Hotărârea a fost apelată de entitatea administrativă. Prin decizia finală din 28 martie 2013, Curtea de Apel a respins acțiunea reclamanților deoarece nu au contestat decizia administrativă din 2007. Cererea nr. 76773/13. Reclamantul este mama de gemeni născuți la 28 iunie 2006. Prin decizia din 30 decembrie 2006, Agenția Prahova pentru Beneficii Sociale a acordat alocația de maternitate solicitantă numai pentru un copil și prin decizia din 1 iulie 2008 a prelungit alocația. Potrivit reclamantului, prima decizie nu a fost niciodată comunicată și a doua decizie a fost comunicată numai la 8 decembrie 2011. Reclamantul a contestat a doua decizie la 19 decembrie 2011. Agenția Prahova pentru Beneficii Sociale a respins cererea reclamantului. La 9 februarie 2012, reclamantul a depus o acțiune civilă în fața Tribunalului județului Prahova care solicită anularea deciziei din 1 iulie 2008. De asemenea, a solicitat plata retroactivă a unei alocații de maternitate pentru fiecare dintre copiii ei gemeni. La 1 noiembrie 2012, instanța județului a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că nu a respectat termenul statutar. Reclamantul a recurs. La 4 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul reclamantului, susținând hotărârea instanței de primă instanță. 3. Cererea nr. 13438/14 Reclamantul este o mamă de gemeni născuți la 26 august 2006. La 13 octombrie 2006, Agenția Neamț pentru Beneficii Sociale a emis o decizie prin care a acordat o alocație exclusivă de maternitate pentru ambii copii. Reclamantul nu a contestat această decizie. După datoria de către HCCJ a deciziei sale în 2011, reclamantul a formulat o nouă cerere de plată retroactivă a unei alocații de maternitate pentru al doilea copil. La 11 octombrie 2012, Agenția Neamț pentru Beneficii Sociale și-a respins cererea din cauza faptului că hotărârea HCCJ privind un recurs în interesul legii nu a fost obligatorie pentru entitățile administrative, ci pentru instanțe judiciare. La 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului din cauza faptului că nu a contestat decizia din 13 octombrie 2006 și că decizia depusă de HCCJ privind un recurs în interesul legii nu a avut efect retroactiv. Reclamantul este o mamă de gemeni născuți la 24 februarie 2007. Doar o alocație de maternitate a fost acordată prin o decizie administrativă din 13 iulie 2007. Reclamantul a depus o procedură în 2011, în scopul de a obține retroactiv acordul de maternitate pentru al doilea copil născut din sarcina geamăn pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 și 24 februarie 2009. Prin hotărârea din 28 mai 2012, Curtea județului Cluj a admis în parte cererea și a acordat indemnitatea de maternitate pentru perioada între 22 noiembrie 2008 și 24 februarie 2009. Acesta a respins cererea de indemnitate de maternitate pentru perioada între 1 iunie 2007 și 21 noiembrie 2008 din cauza faptului că reclamantul nu a respectat termenul legal. Prin decizia din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul reclamantului. Curtea de Apel a considerat că perioada de precauție a început de la publicarea în Jurnalul Oficial al Deciziei nr. 26/2011 a HCCJ. Prin urmare, a anulat hotărârea și a trimis dosarul la Curtea de judecată Cluj pentru examinarea în fond. Tribunalul județului Cluj a acordat indemnul de maternitate pentru întreaga perioadă solicitată de solicitant. Agenția Cluj pentru prestații sociale a depus un recurs, invocand că reclamantul nu și-a prezentat cererea în termenul legal. Prin decizia finală din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a permis recursul agenției și a respins cererea reclamantului pentru întreaga perioadă, inclusiv perioada pentru care a fost inițial acordată alocația (22 noiembrie 2008 și 24 februarie 2009). Curtea de apel a susținut din propria sa propunere o obiecție pe care reclamantul nu a contestat decizia administrativă din 13 iulie 2007. La 17 decembrie 2013, reclamantul a depus o cerere la Curtea de Apel Cluj pentru a primi o copie a deciziei finale. Ea a primit exemplarul la 19 decembrie 2013. Reclamantul a depus un recurs extraordinar („ revizuire „), susținând că Curtea de Apel Cluj a acordat cealaltă parte mai mult decât a solicitat. La 3 martie 2014, recursul a fost respins de un comitet judecător, inclusiv doi dintre judecători care au examinat al doilea recurs. Solicitarea reclamantului de a-și examina recursul extraordinar de către alți judecători a fost respinsă. 5. Cererea nr. 52313/14 Reclamantul este o mamă de gemeni născuți la 16 ianuarie 2008. La 15 aprilie 2008, Agenția județului Argeș pentru Beneficii Sociale a emis o decizie administrativă prin care a acordat o alocație exclusivă de maternitate pentru ambii copii. Prin o hotărâre pronunțată la 13 noiembrie 2009, instanța județului i-a permis cererea și a acordat o alocație de maternitate pentru fiecare dintre gemenii. Acesta a respins obiecția agenției că reclamantul nu a respectat termenul legal pentru contestarea deciziei administrative. La 31 martie 2010, Curtea de Apel Pitești a permis recursul și a respins afirmația reclamantului, susținând că reclamantul nu a respectat procedura anterioară de pronunțare a deciziilor administrative contestabile prevăzută în Legea 554/2004. În plus, a remarcat că decizia administrativă a fost eliberată în conformitate cu legea aplicabilă în acel moment. Amendamentele aduse G.E.O. 148/2005 în 2009 nu a putut fi aplicată cu efect retrospectiv. În urma livrării de către HCCJ a deciziei sale 26/2011 în recursul în interesul legii, la 18 iulie 2012, reclamantul a introdus proceduri civile împotriva Agenției de Beneficii Sociale a Argeș, în căutarea de a fi plătită alocația pentru al doilea copil pentru perioada între 27 februarie 2008 și 18 iunie 2009. Prin o hotărâre finală din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins afirmația reclamantului, susținând că o cerere similară a fost respinsă prin decizia sa din 31 martie 2010. Ordonanța de urgență nr. 148/2005 prevede că părinții care au obținut venituri impozabile în ultimele douăsprezece luni înainte de nașterea copilului/fiilor lor au dreptul să primească o alocație de maternitate pentru fiecare naștere. art. 3 alin. (1) din normele metodologice pentru aplicarea ordonanței, adoptate prin Decizia Guvernului nr. 1025/2006, a definit nașterea ca proces care duce la producerea unuia sau mai multor copii vii. Normele nu au făcut nicio diferență între o naștere normală și o naștere multiplă. La 10 iunie 2009, Legea nr. 239/2009 a modificat art. 2 din ordonanță care prevede în mod expres o alocație de maternitate de 600 lei român (aproximativ 150 euro) pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multipla. Legea nr. 554/2004 care reglementează procedurile administrative art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că actele administrative normative pot fi contestate oricând, în timp ce actele administrative unilaterale pot fi contestate în termen de treizeci de zile de la data la care au fost notificate. În orice caz, un act administrativ unilateral nu poate fi contestat mai târziu de șase luni de la data la care a fost eliberat. Decizia nr. 26/2011 a Curții Înalte de Casezare și Justiție O jurisprudență divergentă a apărut în întreaga țară în ceea ce privește acordarea de certificate de maternitate pentru copiii născuți din sarcini multiple între 1 ianuarie 2006 și 10 iunie 2009. Pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a dreptului, Procurorul General a aplicat HCCJ, în conformitate cu dispozițiile articolului 329 din Codul de Procedură Civilă din România. Într-o decizie adoptată la 14 noiembrie 2011 și publicată în Jurnalul Oficial la 10 ianuarie 2012, HCCJ a confirmat existența unei divergențe în jurisprudența privind interpretarea G.E.O. nr. 148/2005, în ceea ce privește acordarea de certificate de maternitate pentru copiii născuți din sarcini multiple, a recunoscut dreptul retroactiv la maternitate pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multipla între 1 ianuarie 2006 și 17 iunie 2009. Codul României de Procedură Civilă. art. 329 din cod, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, prevedea că interpretarea legii prevăzute de Curtea Înaltă de Casare și Justiție într-un recurs în interesul legii era obligatorie pentru toate instanțele interne. COMPLAINTE COMUNE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 și al Protocolului nr. 1 la Convenția, numai sau în conjuncție cu art. 14 din Convenția, în cazul în care procedurile inițiate de acestea după Curtea Înaltă de Casare și Justiție și-au pronunțat hotărârea privind recursul în interesul legii sunt nedreptate, în măsura în care instanțele interne și-au respins în mod incorect cererile referitoare la indemnizațiile de maternitate pentru al doilea copil nascut dintr-o sarcină geamănă și nu au luat în considerare efectul obligatoriu al interpretării furnizate de cea mai înaltă instanță în acest sens și faptul că majoritatea celorlalte instanțe au permis cereri similare. Acestea au susținut că au fost în mod incorect privați de dreptul lor la indemnitățile în cauză și discriminate în comparație cu alți părinți ai copiilor născuți din sarcini multiple care au fost acordate indemnități. CAUZA COMPLAINTE SPECIFICE Reclamantul din a patra cerere (nr. 35275/14) a formulat plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii. Comisia nu a putut prezenta obiecții privind lipsa plângerii anterioare, deoarece această obiecție a fost susținută de Curtea de Apel Cluj a propunerii sale în decizia sa finală din 28 octombrie 2013; și (ii) Curtea care a examinat recursul său extraordinar nu a fost imparțial, deoarece doi dintre judecătorii care au pronunțat hotărârea în al doilea recurs au examinat, de asemenea, recursul său extraordinar împotriva acestei decizii. Întrebarea COMMUN a fost principiul certitudinei juridice, astfel cum s-a dezvoltat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din convenție, respectat de instanțe interne? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, luată singur sau coroborat cu art. 14 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare dinaintea instanțelor interne, privind acordarea alocațiilor de maternitate către părinții copiilor născuți din sarcini multiple, au avut rezultate diferite? Având în vedere coexistența deciziilor finale în contradicție adoptate de instanțele interne care au competența de a se pronunța asupra apelurilor în privința drepturilor identice, legislația națională oferă un mecanism eficient care să poată soluționa aceste incoerențe? Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte textul complet al deciziilor finale motivate adoptate în cazuri similare. A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere faptul că alți părinți de gemeni au avut dreptul de a beneficia de subvenția de maternitate pentru fiecare copil recunoscuți prin decizii judiciare finale? CAUZĂ PRIVIND SPECIFIC Reclamantul din a patra cerere (nr. 35275/14) a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, ținând seama în special de faptul că: (i) Ea nu a avut posibilitatea de a-și exprima poziția în legătură cu opoziția de lipsa de plângere anterioară formulată de instanța sa de propunere, pentru prima dată în recurs; (ii) doi judecători care au pronunțat o decizie în cadrul celui de-al doilea recurs au examinat recursul extraordinar depus împotriva acestei decizii? APENDIX nr. Cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii 42700/13 2 iulie 2013 Lupu Manole 13 aprilie 1977 76773/13 5 decembrie 2013 Fieraru Nicoleta Vasilica 3 decembrie 1970 13438/14 12 martie 2014 Apostol Ramona Denisa 5 octombrie 1980 35275/14 12 mai 2014 Muresan Simona 12 iulie 1973 52313/14 21 iulie 2014 Ionescu Iuliana 3 decembrie 1980

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă