STĂTESCU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.10.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Communicated

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

STĂTESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Comunicat la 6 octombrie 2015 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 56574/10 Elena STĂTESCU împotriva României și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) Reclamanții sunt resortisanți români. Detaliile acestora sunt menționate în tabelul anexat. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Toți reclamanții sunt părinți de gemeni sau trileți care s-au născut între 2005 și 2009 și care au beneficiat de o singură indemnitate de maternitate acordată pe baza Ordinului nr. 148/2005 privind sprijinul acordat familiilor pentru educarea copiilor lor. În 2009 a fost adoptată o nouă lege de modificare a ordonanței (Legea nr. 148/2005). 239/2009) și valoarea alocației de maternitate a fost ridicată cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă de la al doilea copil. Numeroși părinți, inclusiv reclamanții, au considerat că alocația de maternitate ar trebui acordată în sume egale pentru fiecare copil eliberat dintr-o sarcină multiplă și au inițiat proceduri judiciare în acest sens. Remarcand jurisprudența divergentă care rezultă din interpretarea ordonanței, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a pronunțat o hotărâre cu privire la un recurs în interesul legii (recurs în interesul legii ) prin care a dat o nouă interpretare ordonanței. În decizia adoptată la 14 noiembrie 2011, Curtea Înaltă a susținut că practica acordării tuturor familiilor fără diferență de o singură indemnitate de maternitate începând de la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 148/2005 și până la adoptarea Legii nr. 239/2009 a fost discriminatorie. Curtea Înaltă a recunoscut dreptul retroactiv la maternitate pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multipla în perioada menționată, și anume între 14 noiembrie 2005 și 18 iunie 2009. Toți reclamanții au inițiat proceduri în fața instanțelor în vederea obținerii unor alocații de maternitate egale pentru toți copiii lor născuți din sarcină multipla. Toți reclamanții (cu excepția cererii nr. 12696/2015) au primit decizii favorabile din partea instanțelor de primă instanță care consideră că copiii născuți în același timp ar trebui să aibă drepturi egale. Cu toate acestea, apelurile depuse de autoritățile administrative au fost toate permise și cererile reclamanților au fost respinse. Curtea de recurs a susținut că dreptul solicitat nu a fost furnizat de lege (depunerea nr. 56574/10) sau, în cazurile în care reclamanții au contestat deciziile administrative inițiale în urma recunoașterii dreptului lor de către Înaltul Tribunal în 2011, că nu au urmat procedura administrativă adecvată pentru a contesta deciziile administrative inițiale de stabilire a cuantumului alocației lor de maternitate. În ceea ce privește alte acțiuni depuse de reclamanții după adoptarea hotărârii Curții Înalte, în scopul de a obține recunoașterea dreptului lor confirmat de Curtea Înaltă, instanța de recurs a susținut că acțiunile au fost interzise din moment ce reclamanții nu au contestat în termenul legal hotărârile administrative inițiale (demandările nos. 1343/14, 6889/14, 30880/14 și 56284/14). Reclamantul în cererea nr. 12696/2015 a depus o nouă acțiune în fața instanțelor în urma adoptării hotărârii Curții Înalte care urmărește să fie plătită alocația pentru al doilea copil. Prin hotărârea finală din 4 septembrie 2014 a acțiunei sale a fost respinsă deoarece o cerere similară a aceluiași reclamant a fost deja hotărât de instanțe naționale. Ordonanța de urgență nr. 148/2005 Guvernul de urgență nr. 148/2005 privind sprijinul acordat familiilor pentru educarea copiilor lor a intrat în vigoare la 14 noiembrie 2005. art. 1 din ordonanță prevedea că părinții care au obținut venituri impozabile în ultimele douăsprezece luni înainte de nașterea copilului lor au dreptul la concediu de maternitate pentru a-și crește copilul până la doi ani, precum și la o alocație lunară de 800 lei. Regulile metodologice pentru aplicarea Ordinului, adoptate prin Decizia Guvernului nr. 1025/2006, au definit nașterea ca proces care duce la producerea unuia sau a mai multor copii vii. Regulile nu au făcut nicio diferență între nașterea normală sau multipla. Legea nr. 239/2009 La 18 iunie 2009, Legea nr. 239/2009 de modificare a Ordinului de urgență nr. 148/2005 a intrat în vigoare. Acesta prevede în articolul său unic ca valoarea alocației maternității să fie ridicată cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă de la al doilea copil la Hotărârea nr. 26 din 14 noiembrie 2011 a Curții Înalte de Casezare și Justiție În hotărârea adoptată la 14 noiembrie 2011, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a confirmat existența unei jurisprudențe divergente privind interpretarea Ordinării de urgență nr. 148/2005. Curtea Înaltă a remarcat că unele instanțe au aplicat literalmente textul ordonanței și au considerat că numai o alocație de maternitate este datorată în ciuda numărului de copii născuți dintr-o sarcină, în timp ce alte instanțe au considerat că principiul egalității în fața legii impune acordarea alocației de maternitate în sume egale pentru fiecare copil. Curtea Înaltă a susținut că practica acordării tuturor familiilor fără diferență de o singură alocație de maternitate începând de la intrarea în vigoare a Ordinului de urgență nr. 148/2005 și până la adoptarea Legii nr. 239/2009 a fost discriminatorie, concluzionând că un drept retroactiv la maternitate pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă între 14 noiembrie 2005 și 18 Iunie 2009 ar trebui acordată tuturor părinților în cauză. Codul de procedură civilă român art. 329 din Codul de procedură civilă, ca în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca interpretarea legii prevăzute de Curtea Înaltă de Casare și Justiție în contextul unui recurs în interesul legii să fie obligatorie pentru toate instanțele naționale. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția luată singur și în conjuncție cu art. 14 că procedurile inițiate de acestea pentru obținerea drepturilor egale pentru fiecare dintre copiii lor sunt nedrepți, că acestea au fost discriminate în comparație cu alte persoane în situația lor, din cauza jurisprudenței divergente existente în această privință și că acestea au fost în mod incorect private de dreptul lor la maternitate pentru toți copiii lor. Reclamanții reiterează aceleași plângeri, de asemenea, în temeiul articolelor 2, 8, 13 și al articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. În special, a fost depusă o nouă acțiune administrativă după adoptarea hotărârii privind recursul asupra punctelor de drept de către Înaltul Tribunal de cassare și justiție, o soluție eficace în sensul prezentei dispoziții în ceea ce privește plângerile reclamanților? Principiul certitudinei juridice, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție, a fost respectat de instanțe interne? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, luată singur sau coroborat cu art. 14 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare dinaintea instanțelor interne, privind acordarea alocațiilor de maternitate către părinții copiilor născuți din sarcini multiple au avut rezultate diferite? Având în vedere coexistența deciziilor finale în contradicție adoptate de instanțele interne care au competența de a se pronunța asupra apelurilor în privința drepturilor identice, legislația națională oferă un mecanism eficient care să poată soluționa aceste incoerențe? Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte textul complet al deciziilor finale motivate adoptate în cazuri similare. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților în sensul articolului 1 la Convenția? Reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere faptul că alți părinți de gemeni sau trileți au avut dreptul de a beneficia de indemnitatea de maternitate pentru fiecare copil recunoscuți prin decizii judiciare finale? Apendice Hotărârea nr. Apendice pe data de naștere a reclamantului de reședință Reprezentat prin Hotărârea Națională Finală 56574/10 31/08/2010 Elena STĂTESCU Păușești Maglași Hotărârea din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești 1343/14 18/12/2013 Maria TOMA Săud Hotărârea din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea 6889/14 13/02/2014 Monica-Simona MELINTE 16/10/1981 Târgu-Neamț Hotărârea din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău 30880/14 07/04/2014 Sorinel Nicușor SOOS 09/02/1972 Petroșani Radu Ciprian HARJA Hotărârea din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia 56284/14 04/08/2014 Ionela Bianca CANTEMIR 12/10/1980 Iași Hotărârea din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Iași 12696/15 03/03/2015 Daniela-Liana VEREȘ 05/05/1974 Cluj-Napoca Flavia Lucia MOISE Hotărârea din 4 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj

Communicated on 6 October 2015

THIRD SECTION

Application no. 56574/10

Elena STĂTESCU against Romania

and 5 other applications

(see list appended)

The applicants are Romanian nationals. Their details are mentioned in the annexed table.

The circumstances of the cases

The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

All applicants are parents of twins or triplets who were born between 2005 and 2009 and who benefited from a sole maternity allowance granted on the basis of Emergency Ordinance No. 148/2005 on the support provided to families for raising their children. In 2009 a new law amending the ordinance was adopted (Law No. 239/2009) and the amount of the maternity allowance was to be raised with 600 lei for each child born from a multiple pregnancy from the second child on.

Numerous parents, including the applicants, considered that the maternity allowance should be granted in equal amounts for each child issued from a multiple pregnancy and had instituted court proceedings in this respect.

Noting the divergent case-law resulting from the interpretation of the ordinance, the High Court of Cassation and Justice delivered a ruling on an appeal in the interests of law (

recurs în interesul legii

) by which it gave a new interpretation to the ordinance. In its decision adopted on 14 November 2011, the High Court held that the practice of granting to all families without difference of only one maternity allowance starting from the entry into force of Emergency Ordinance No. 148/2005 and until the adoption of Law No. 239/2009 had been discriminatory. The High Court recognised a retroactive right to maternity allowance for each child born from a multiple pregnancy during the mentioned period, namely between 14 November 2005 and 18 June 2009.

All applicants instituted proceedings before the courts in order to obtain equal maternity allowances for all their children born from multiple pregnancies. All applicants (with the exception of application no. 12696/2015) had received favourable decisions from the first instance courts which considered that children born in the same time should have equal rights. However, the appeals filed by the administrative authorities were all allowed and the applicants’ requests had been dismissed. The courts of appeal held either that the requested right had not been provided by law (application no. 56574/10), or, in the cases where the applicants challenged the initial administrative decisions following the recognition of their right by the High Court in 2011, that they had not followed the proper administrative procedure to challenge the initial administrative decisions establishing the amount of their maternity allowance. With respect to other actions filed by the applicants after the adoption of the High Court’s decision, seeking to obtain recognition of their right confirmed by the High Court, the courts of appeal held that the actions were time barred since the applicants had not challenged within the legal timeframe the initial administrative decisions (applications nos. 1343/14, 6889/14, 30880/14 and 56284/14).

The applicant in application no. 12696/2015 had filed a new action before the courts following the adoption of the High Court’s decision seeking to be paid the allowance for her second child. By a final judgment of 4 September 2014 her action was rejected since a similar claim by the same applicant had already been decided by the national courts.

Relevant domestic law and practice

Government Emergency Ordinance No. 148/2005

Government Emergency Ordinance No. 148/2005 on the support provided to families for raising their children entered into force on 14

November 2005.

Article 1 of the ordinance provided that parents who had obtained taxable income in the last twelve months before the birth of their child were entitled to maternity leave in order to raise their child up to two years as well as to a monthly allowance of 800 lei.

The Methodological Rules for the application of the Ordinance, adopted by Government Decision No. 1025/2006 defined birth as the process that leads to the production of one or more live children. The rules did not make any difference between normal or multiple birth.

Law No. 239/2009

On 18 June 2009 Law No. 239/2009 amending Emergency Ordinance No. 148/2005 entered into force. It provided in its unique article that the amount of the maternity allowance was to be raised with 600 lei for each child born from a multiple pregnancy from the second child on.

Decision no. 26 of 14 November 2011 of the High Court of Cassation and Justice

In a decision adopted on 14 November 2011 the High Court of Cassation and Justice confirmed the existence of divergent case-law concerning the interpretation of Emergency Ordinance No. 148/2005. The High Court noted that some courts applied literally the text of the ordinance and considered that only one maternity allowance was due notwithstanding the number of children born from a pregnancy while other courts considered that the principle of equality before the law required that the maternity allowance should be granted in equal amounts for each child.

The High Court held that the practice of granting to all families without difference of only one maternity allowance starting from the entry into force of Emergency Ordinance No. 148/2005 and until the adoption of Law No.

239/2009 had been discriminatory.

It concluded that a retroactive right to maternity allowance for each child born from a multiple pregnancy between 14 November 2005 and 18

June 2009 should be granted to all parents concerned.

Romanian Code of Civil Procedure

Article 329 of the Civil Procedure Code, as in force at the relevant time, provided that the interpretation of the law provided by the High Court of Cassation and Justice in the context of an appeal in the interests of law was binding on all national courts.

COMPLAINTS

The applicants complain under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention taken alone and in conjunction with Article 14 that the proceedings brought by them in order to obtain equal rights for each of their children were unfair, that they were discriminated against in comparison with other persons in their situation because of the existent divergent case-law on the issue and that they have been wrongfully deprived of their right to maternity allowances for all their children. The applicants reiterate the same complaints also under Articles 2, 8, 13 and Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention.

QUESTIONS

Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?

In particular, was a new administrative action filed after the adoption of the judgment on the appeal on points of law by the High Court of Cassation and Justice, an effective remedy within the meaning of this provision in respect of the applicants’ complaints?

Was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention, complied with by the domestic courts?

Have the applicants had a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention taken alone or in conjunction with Article 14 of the Convention, in so far as similar actions before the domestic courts, concerning the award of maternity allowances to parents of children born from multiple pregnancies had different outcomes?

Taking into account the coexistence of conflicting final decisions delivered by the domestic courts having competence to rule on appeals on points of law on identical claims, does the national law offer an effective mechanism able to resolve such inconsistencies?

The Government are also invited to submit the full text of the reasoned final decisions delivered in similar cases.

Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

Have the applicants been subject to discriminatory treatment contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No.

1, considering that other parents of twins or triplets have had the right to benefit from maternity allowance for each child recognised by final judicial decisions?