DUTESCU c. ROUMANIE

Comunicat la 18 decembrie 2014 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 155/14 Mihnea Daniel DUTESCU împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT FAPTELE Cererea nr. 155/14 este prezentată de domnul Duțescu Mihnea Daniel (primul reclamant), resortisant român născut în 1989 și rezident în Craiova. El este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Stoian, avocat la Mehedinti. Cererea nr. 179/14 este prezentată de domnul Mirigel Andreea Elena (recurentă), resortisant român născut în 1990 și rezident în Craiova. Cererea nr. 190/14 este prezentată de domnul Tudor Dumitru Daniel (al doilea reclamant), resortisant român născut în 1982 și rezident în Craiova. În aprilie 2010, Parchetul de Primă Instanță de la Craiova (inclusiv Parchetul de Stat) a inițiat proceduri penale împotriva primului reclamant al șefilor de conducere ai unui vehicul aflat sub influența alcoolului și a comportamentului fără permis de conducere valabil. În octombrie 2010, primul reclamant a solicitat Parchetului să interogheze doi martori cu descărcare de gestiune, și anume reclamanta și al doilea reclamant, considerând că mărturiile reclamanților nu corespundeau adevărului, la 21 iunie 2011, Parchetul s-a pronunțat în fața Tribunalului și a inițiat o anchetă împotriva reclamantei și a celui de-al doilea reclamant al martorului fals. La 22 iunie 2011, poliția din Dolj responsabilă cu ancheta pentru falsa mărturie a propus convorbiri telefonice ale tuturor reclamanților pe motiv că au existat indicii puternice pe care le-au făcut pentru a favoriza primul reclamant și pentru a-l determina să investigheze. printr-o hotărâre din 23 iunie 2011, bazată pe art. 91 alineatul (1) din Codul de procedură penală (□ CPP 1 din Codul de procedură penală) Tribunalul de Primă Instanță din Craiova, tribunalul de Primă Instanță din Craiova, a autorizat instanța de Primă Instanță din Craiova, la data la care au fost înregistrate convorbirile telefonice ale reclamanților pentru o perioadă de 30 de zile. Această hotărâre nu a fost vărsată în dosarul cauzei. 10. Conversațiile telefonice ale tuturor reclamanților dintre ei și cu alte persoane au fost înregistrate. O transcriere rezumată a acestor înregistrări a fost depusă în dosarul cauzei 11. Printr-o rechiziționare din 23 decembrie 2011, Parchetul a ordonat trimiterea la judecată a primului reclamant a conducătorilor de conduită sub influența alcoolului, a condusului fără permis de conducere valabil și fals. Prin aceeași rechiziționare, reclamanta și al doilea reclamant au fost exmatriculați în fața instanței șefului mărturiei false 12. Prin hotărârea din 15 februarie 2013, Tribunalul de Primă Instanță a condamnat fiecare reclamant la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare a șefilor menționați anterior 13. Reclamanții au formulat recursuri împotriva acestei hotărâri, susținând că înregistrările convorbirilor lor telefonice erau ilegale pe motiv că nu erau conforme cu dreptul aplicabil. În special, aceștia susțineau că art. 91 § 2 din CPP a precizat infracțiunile pentru care se putea solicita și emite o autorizație pentru discuții și că infracțiunile pentru care au fost acuzate nu făceau parte din acestea. De asemenea, acestea au arătat că judecata care permitea să se facă referire la convorbirile lor nu a fost vărsată în dosarul cauzei. 14. Prin hotărârea definitivă din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel din Craiova a respins recursurile reclamanților și a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță. În ceea ce privește legalitatea înregistrărilor telefonice, instanța de apel se pronunță după cum urmează: Criticile formulate de reclamanti cu privire la lacuiul și transcrierea convorbirilor lor telefonice (...) sunt nefondate, dat fiind că a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile articolului 91 alineatul (1) din Codul de procedură penală. Astfel, din textul menționat reiese că: (i) încuviințarea conversațiilor și comunicațiilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizația motivată a judecătorului, la cererea procurorului însărcinat cu investigația sau care supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă există date sau indicii convingătoare ale pregătirii sau ale arestului unei infracțiuni pentru care sunt intentate urmăriri penale din oficiu și dacă (ii) este utilă pentru descoperirea adevărului. Prin urmare, motivul [de recurs care vizează] invocă al doilea paragraf [art. 91 din CPP] în care anumite infracțiuni sunt menționate în mod expres nu poate fi reținut; primul paragraf [art. 91 din CPP] vizează în general toate situațiile în care poate fi solicitată și obținută o autorizație de interceptare. Astfel, dreptul și practica internă relevante 15.L mai puțin art. 91 din Codul de procedură penală este redactat în partea sa relevantă (1) S: există date sau indicii convingătoare ale pregătirii sau ale în cazul în care este necesar pentru descoperirea adevărului, înregistrările pe bandă magnetică de comunicații s mai târziu, pe baza unei autorizații motivate a instanței, la cererea procurorului, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. În cazul în care nu se poate realiza prin alte mijloace, se eliberează o autorizație în camera Consiliului de către președintele Tribunalului care ar fi competent să soluționeze cauza în primă instanță. Lacuiul și înregistrarea conversațiilor și comunicărilor pot fi autorizate în cazul în care: ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 78/2000 pentru a preveni, descoperi și sancționa faptele de corupție, atunci când Camera penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligată să examineze în diferite cazuri legalitatea autorizațiilor de înregistrare a convorbirilor telefonice. În deciziile sale, Comisia a hotărât că alineatul (2) din art. 91 din CPP indică infracțiunile pentru care pot fi autorizate înregistrările (a se vedea în acest sens deciziile n 10 din 7 ianuarie 2008 și nr. 948 din 12 martie 2010). GRIEF 17. Invocând art. 8 din convenție, reclamanții se plâng că au suferit o încălcare ilegală a dreptului lor la respectarea vieții private, pe motiv că înregistrarea convorbirilor lor telefonice a fost realizată în necunoașterea dispozițiilor legale aplicabile în acest domeniu (grief comun tuturor cererilor). În sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție, din cauza în special a convorbirilor lor telefonice și a convorbirilor lor telefonice, a fost aceasta prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 2 Convenția? Părțile sunt invitate să prezinte exemple de jurisprudență a instanțelor interne și, în special, a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aplicarea și interpretarea art. 911 și 2 din Codul de procedură penală. Anexă Cerere 155/14 Mihnea Daniel DUTESCU împotriva României Cerere 179/14 Dumitru Daniel TUDOR împotriva României Cerere 190/14 Andreea Elena MIRIGEL împotriva României

Communiquée le 18 décembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

155/14

Mihnea Daniel DUȚESCU contre la Roumanie

et deux autres requêtes

(voir liste en annexe)

EXPOSÉ DES FAITS

1.

La requête n

o

155/14 est présentée par M. Duțescu Mihnea Daniel (le

premier requérant), ressortissant roumain né en 1989 et résidant à Craiova. Il est représenté devant la Cour par M

e

G. Stoian, avocate à Mehedinți.

2.

La requête n

o

179/14 est présentée par M

me

Mirigel Andreea Elena (la

requérante), ressortissante roumaine née en 1990 et résidant à Craiova.

3.

La requête n

o

190/14 est présentée par M. Tudor Dumitru Daniel (le

deuxième requérant), ressortissant roumain né en 1982 et résidant à Craiova.

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

5.

En avril 2010, le parquet près du tribunal de première instance de Craiova («

le parquet

»), entama des poursuites pénales contre le premier requérant des chefs de conduite d’un véhicule sous l’influence de l’alcool et de conduite sans permis de conduire valable.

6.

En octobre 2010, le premier requérant demanda au parquet de faire interroger deux témoins à décharge, à savoir la requérante et le deuxième requérant.

7.

En estimant que les témoignages des requérants ne correspondaient pas à la vérité, le 21 juin 2011, le parquet se saisit d’office et entama une enquête contre la requérante et le deuxième requérant du chef de faux témoignage.

8.

Le 22 juin 2011, la police de Dolj chargée de l’enquête pour faux témoignage proposa l’interception des conversations téléphoniques de tous les requérants au motif qu’il y avait des indices forts qu’ils avaient fait leurs déclarations afin de favoriser le premier requérant et d’entraver l’enquête.

9.

Par un jugement du 23 juin 2011, se fondant sur l’article 91

1

CPP

»), le tribunal de première instance de Craiova («

le tribunal de première instance

») autorisa l’interception et l’enregistrement des conversations téléphoniques des requérants pour une période de trente jours. Ce jugement ne fut pas versé au dossier de l’affaire.

10.

Les conversations téléphoniques de tous les requérants entre eux ainsi qu’avec d’autres personnes furent enregistrées. Une transcription résumée de ces enregistrements fut versée au dossier de l’affaire.

11.

Par un réquisitoire du 23 décembre 2011, le parquet ordonna le renvoi en jugement du premier requérant des chefs de conduite sous l’influence de l’alcool, de conduite sans permis de conduire valable et de faux. Par le même réquisitoire, la requérante et le deuxième requérant furent renvoyés en jugement du chef de faux témoignage.

12.

Par un jugement du 15 février 2013, le tribunal de première instance condamna chacun des requérants à une peine de six mois de prison avec sursis des chefs susmentionnés.

13.

Les requérants formèrent des pourvois en recours contre ce jugement, en soutenant que les enregistrements de leurs conversations téléphoniques étaient illégaux au motif qu’ils n’étaient pas conformes au droit applicable. Plus particulièrement, ils soutenaient que l’article 91

1

14.

Par un arrêt définitif du 26 septembre 2013, la cour d’appel de Craiova rejeta les recours des requérants et confirma le bien-fondé du jugement rendu en première instance. Pour ce qui était de la légalité des enregistrements téléphoniques, la cour d’appel se prononça comme suit

:

«

Les critiques formulées par les requérants quant à l’interception et à la transcription de leurs conversations téléphoniques (...) sont mal fondées, étant donné que l’interception a été réalisée dans le respect des dispositions de l’article 91

1

point 1 du code de procédure pénale.

Ainsi, il ressort du libellé du texte mentionné que l’interception et l’enregistrement des conversations et des communications effectuées par téléphone ou par tout autre moyen électronique de communication sont réalisés avec l’autorisation motivée du juge, à la demande du procureur en charge de l’enquête ou qui supervise la poursuite pénale, dans les conditions prévues par la loi, s’il y a des données ou des indices convaincants de la préparation ou de l’accomplissement d’une infraction pour laquelle des poursuites pénales sont engagées d’office et si l’interception est utile pour la découverte de la vérité.

Par conséquent, le moyen [de recours qui vise à] invoquer le deuxième alinéa [de l’article 91

1

du CPP] dans lequel certaines infractions sont mentionnées expressément ne peut pas être retenu

; le premier alinéa [de l’article 91

1

du CPP] vise de manière générale toutes les situations dans lesquelles une autorisation pour interception peut être sollicitée et obtenue.

»

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

15.

L’article 91

1

du code de procédure pénale est ainsi rédigé dans sa partie pertinente

:

«

(1) S’il y a des données ou des indices convaincants de la préparation ou de la

commission d’une infraction pour laquelle des poursuites pénales ont lieu d’office et si l’interception est utile pour la découverte de la vérité, les enregistrements sur bande magnétique de communications s’effectuent sur autorisation motivée du tribunal, à la demande du procureur, dans les cas et conditions prévus par la loi. L’autorisation est délivrée en chambre du conseil par le président du tribunal qui serait compétent pour trancher l’affaire en premier ressort. L’interception et l’enregistrement de communications s’imposent pour la découverte de la vérité lorsque l’établissement des faits ou l’identification de leur auteur ne peuvent être réalisés par d’autres moyens.

(2)

L’interception et l’enregistrement de conversations et communications peuvent être autorisés lorsqu’il s’agit d’infractions contre la sûreté nationale prévues par le code pénal et par d’autres lois spéciales, ainsi que lorsqu’il s’agit de trafic de stupéfiants, d’armes ou de personnes, d’actes de terrorisme, de blanchiment d’argent, de fabrication de fausse monnaie, lorsqu’il s’agit d’infractions prévues par la loi n

o

78/2000 pour prévenir, découvrir et sanctionner les faits de corruption, lorsqu’il s’agit d’autres infractions graves qui ne peuvent pas être révélées ou dont les auteurs ne peuvent pas être identifiés par d’autres moyens, ou lorsqu’il s’agit d’infractions commises au moyen de communications téléphoniques ou par d’autres moyens de télécommunication.

16.

La chambre pénale de la Haute Cour de cassation et de justice a été amenée à examiner dans différentes affaires la légalité des autorisations d’enregistrements des conversations téléphoniques. Dans ses décisions, elle a jugé que le paragraphe deux de l’article 91

1

du CPP indique les infractions pour lesquelles les enregistrements peuvent être autorisés (voir en ce sens les décisions n

o

10 du 7 janvier 2008 et n

o

948 du 12 mars 2010).

GRIEF

17.

Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir subi une atteinte illégale dans leur droit au respect de la vie privée, au motif que l’enregistrement de leurs conversations téléphoniques a été réalisé dans la méconnaissance des dispositions légales applicables en la matière (grief commun à toutes les requêtes).

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison notamment de l’interception et de l’enregistrement de leurs conversations téléphoniques?

2.

Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article

8

de la Convention?

Les parties sont invitées à présenter des exemples de jurisprudence des juridictions internes et plus particulièrement de la Haute Cour de cassation et de justice portant sur l’application et l’interprétation de l’article 91

1

§§

1 et 2 du code de procédure pénale.

ANNEXE

Requête

n

o

155/14

Mihnea

Daniel

DUȚESCU

contre

la

Roumanie

Requête

n

o

179/14

Dumitru

Daniel

TUDOR

contre

la

Roumanie

Requête

n

o

190/14

Andreea Elena MIRIGEL

contre

la

Roumanie