CtEDO 30.11.2021 Auto

DUȚESCU ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.11.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUȚESCU ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 155/14 Mihnea Daniel DUTESCU împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 noiembrie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière de secțiune cererile menționate anterior, ale căror detalii figurează în tabelul anexat, decizia de a aduce la cunoștința guvernului român, reprezentat de agentul său, dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, decizia de a aduce la cunoștința guvernului român și de a declara inadmisibile cererile pentru surplus, observațiile părților; Primul reclamant a fost trimis în judecată de conducătorii auto ai unui vehicul aflat sub influența alcoolului, de conducere fără permis de conducere valabil și de falsificare. Recurenta și al doilea reclamant au fost exmatriculați în judecată de șeful mărturiei false. În timpul anchetei Parchetului, tribunalul de Primă Instanță din Craiova ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții. Prin hotărârea din 15 februarie 2013, Tribunalul i-a condamnat pe toți reclamanții la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare a șefilor menționați anterior. Reclamanții au formulat recursuri (recurși) în fața instanței judecătorești din Craiova și au contestat faptele astfel cum au fost pronunțate de instanță. Acțiunile lor s-au bazat în principal pe greșelile de fapt și de drept pretins comise de instanță. În ceea ce privește înregistrările convorbirilor lor telefonice, ei susțineau pe scurt că art. 2 din Codul de procedură penală preciza infracțiunile pentru care se putea solicita și emite o autorizație pentru discuții și că infracțiunile pentru care au fost acuzate nu făceau parte din aceasta. În motivele sale de recurs depuse la 12 aprilie 2013 în fața instanței judecătorești, recurenta susținea că interceptările au fost efectuate înainte de acordarea unei autorizații. Numai cel de-al treilea reclamant a indicat, în general, că legea care reglementează interceptările telefonice trebuia să protejeze viața privată a persoanei respective. De asemenea, nu a arătat că avocații reclamanților au invocat, în pledoariile lor, în ședința din 18 septembrie 2013, argumente întemeiate pe dreptul reclamanților la respectarea vieții private sau a corespondenței lor. Prin hotărârea definitivă din 26 septembrie 2013, Curtea de apel a respins acțiunile și a confirmat temeinicia hotărârii instanței. Reclamanții au ridicat, în observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului, obiecții întemeiate pe discuțiile lor cu avocații lor, dintre care unul a fost tatăl primului reclamant. În observațiile sale suplimentare, primul reclamant se plânge, de asemenea, de amenințările și hărțuielile pe care le-ar fi făcut în urma comunicării hotărârilor de către Curte. Aceste obiecțiuni au un caracter nou și nu au făcut obiectul unei comunicări din partea Curții. Părțile nu au comunicat în acest sens. este de acord să nu fie examinate în această etapă a procedurii (M.C. Altele Italia, nr. 5376/11, § 54, 3 septembrie 2013). 10. Curtea va examina în primul rând excepția de la epuizarea invocată de guvern. Acesta susține că reclamanții nu s-au plâns în fața instanțelor naționale în legătură cu o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor private din cauza Principiile generale referitoare la obligația pe care o au instanțele de a epuiza căile de atac interne înainte de a sesiza Curtea sunt rezumate în Decizia Gherghina c. România ((dec.), [GC], n 422190/07, §§ 83-89, 9 iulie 2015). Din dosar reiese că argumentele pe care reclamanții le-au prezentat în fața Tribunalului de apel se bazau pe presupusele erori de drept și de fapt comise de instanță. Ei au solicitat ca dovezile obținute prin comunicarea lor să fie înlăturate din dosar, pe motiv că au fost obținute într-un mod contrar legii interne, dar nu a reieșit că au invocat argumente întemeiate pe încălcarea dreptului lor la respectarea vieții private sau că au explicat în mod concret modul în care dreptul lor la respectarea vieții private a fost încălcat. Prin ridicarea argumentelor întemeiate pe nerespectarea legii interne în timpul lanului și la înregistrarea convorbirilor lor sau, în cazul recurentei, pe lipsa unei autorizații, părțile interesate au contestat legalitatea acestor elemente de probă. Prin urmare, acestea vizau să obțină ca înregistrările în cauză să fie respinse din dosar și, în cele din urmă, să fie soluționate. Acest tip de argumente se referă la admisibilitatea probelor și intră sub incidența dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție și nu a dreptului la respectarea vieții private (Mucea c. România (dec.), nr. 24591/07, § 32, 24 mai 2016, împreună cu referințele menționate anterior. Curtea constată că tribunalele naționale au invocat nici direct, nici în esență, protecția pe care o recunoaște la art. 8 din convenție în această privință. În ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, argumentul pe care l-a invocat în ceea ce privește scopul pe care ar trebui să-l urmeze legea internă are un caracter prea general și nu a susținut că propriul său drept a suferit o încălcare concretă. Or, ar fi fost posibil ca reclamanții să ridice astfel de obiecțiuni în cursul procedurii penale îndreptate împotriva lor sau prin intermediul unei proceduri judiciare separate (Simsek c. România (cc.), nr. 61697/11, § 20, 3 martie 2015 cu referințele menționate anterior. Excesul căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 decembrie 2021. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier Adjunct Președinte Anexă Cerere N Numele cauzei Introduse Requecrant Anul nașterii Locul nașterii Locul cetățeniei Reprezentat de 155/14 Duțescu c. România 18/19/2013 Mihnea Daniel DUTESCU 1989 Craiova România Gheorghița STOIAN 179/14 Mirigel c. România 18/19/2013 Andrea Elena MIRIGEL 1990 CRAIOVA română Gheorghița STOLIAN 190/14 Tudor c. România 18/17/2013 Dumitru Daniel TUDOR 1982 Craiova română Gheorghița STOIAN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă