CtEDO 15.04.2015 Auto

DARIUS DOINEL POP c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DARIUS DOINEL POP c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 15 aprilie 2015 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 71908/14 Darius - Doinel POP împotriva României introdusă la 3 noiembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Darius-Doinel Pop, este un resortisant român născut în 1991 și rezident în Bistrița-Năsăud. El este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Rădacină, avocat la Bistrița-Năsâd. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, în vârstă de 18 ani la momentul faptelor, a fost elev într-un liceu din Bistrița-Năsaud. De la vârsta fragedă, suferea de afecțiuni psihice și a fost urmărit la departamentul de boli psihice al departamentului spital din Bistrița. La 21 ianuarie 2011, la 21 ianuarie 2001, doi ofițeri de poliție din Bistrița-Năsăud au venit să-l caute pe reclamant în timpul orelor de curs și l-au condus acasă, pentru că un mandat de percheziție fusese emis pe numele său. Percheziția efectuată de polițiștii M.S. S.S. și H.N.se a avut loc între orele 9:50 și 11:10 în prezența părinților reclamantului și a martorului de certificare C.P.O. Polițiștii l-au informat pe solicitant și pe părinții săi că caută praf de pușcă și jucării. În timpul percheziției polițiștii au ridicat dovada hainelor reclamantului. La sfârșitul percheziției, polițiștii l - au rugat pe solicitant să - i însoțească la sediul poliției pentru a face o declarație, iar mama sa i - a informat pe polițiști că suferea de tulburări psihice și le - a cerut să nu - l bată la poliție. La sediul poliției, la ora 12:00, reclamantul a fost interogat de polițistul M.N. în prezența altor polițiști, printre care M.S. și S.S., și de martorul certificator (martor asistent) C.P.O. Polițistul M.N. l-a întrebat pe reclamant dacă a comis un jaf violent, amenințând victima cu un pistol fals. Reclamantul a negat faptele reproșate și l-a informat pe M.N. că, la data la care a fost condamnat, se afla într-un alt loc însoțit de un prieten. Polițistul M.S. ar fi început să-l lovească pe reclamant pentru a-l face să mărturisească furtul cu violență. După spusele reclamantului, M.S. l-a lovit în secvențe succesive de trei-patru minute timp de aproximativ două ore : M.S. l-a pălmuit la nivelul urechilor, l-a lovit cu un băț care semăna cu o bâtă de baseball pe palme și l-a îmbrățișat cu pumnii și picioarele la nivelul corpului. Din cauza durerilor puternice și a fricii sale, reclamantul a sfârșit prin a-și face nevoile pe el. 10. În timp ce el l-a lovit pe reclamant, polițistul l-ar fi înjunghiat. Te voi tortura, te voi tortura până îți vei recunoaște vinovăția, pentru că știi foarte bine că ești cel care a furat cu violență 11. Atunci când a fost lovit de M.S., petitorul i-a ajutat pe ceilalți polițiști prezenți în birou. Ei au refuzat cu ușurință și polițistul S.S. i-ar fi răspuns: Vezi ce se întâmplă dacă nu recunoști, ai probleme [dai de nașpa 12. În jurul orei 16:30, reclamantul a fost liber să părăsească sediul poliției. Nu reiese din dosar dacă reclamantul a făcut o declarație scrisă în timpul interogatoriului. Examenele medicale ale reclamantului 13. Reclamantul a ajuns acasă la ora 17:00. El a chemat un prieten care i-a fotografiat mâinile umflate și hainele murdare. Întrucât reclamantul avea fața roșie, palmele mâinilor umflate, pe care el le auzea mai mult de o ureche și se simțea prost, părinții lui l-au dus la serviciul de urgență al spitalului juvenil. 14. Medicul C.H. l-a invitat la ora 18:38. În certificatul medical întocmit ca urmare a examinării, medicul nota că reclamantul a fost supus unei agresiuni, că acesta prezenta dureri la nivelul abdomenului, ambele mâini și la nivelul inimii drepte. De asemenea, el a menționat că leziunile ar fi putut fi produse cu opt ore înainte de consultare. Un examen ORL a fost recomandat reclamantului. 15. Având în vedere că 21 ianuarie 2011 era vineri și că departamentul de medicină legală era deja închis, reclamantul aștepta luni dimineață să se supună unei examinări medico-legale. 16. La 22 ianuarie 2011, reclamantul a fost examinat la spital ORL din Cluj, iar diagnosticul de timppan perforat a fost pus 17. La 24 ianuarie 2011, reclamantul a fost examinat în cadrul Departamentului de Medicină Legală și un certificat medico-legal a stabilit că cele două regiuni tenare sunt moderat tumate, cu vânătăi de culoare violacee, pe partea dreaptă a vânătăilor este întinsă, cu un centru pal. Retroatrială stânga-echimoză pal-violacee de 3/3 cm. Pe partea din spate a pavilionului de dreapta-pain superior, echimoze pal-violacee de 3/2 cm și retro-atrial- una de 2/2 cm. La nivelul părții laterale a brațului stâng, la o treime medie, o tumoare pal-violacee de 4/3 cm. El acuză dureri la nivelul abdomenului. 18. Certificatul medico-legal concluzionează că [reclamantul] (...) prezintă leziuni care ar fi putut fi cauzate de lovituri cu un corp dur și un corp întins Leziunile traumatice necesită 8-9 zile de îngrijire medicală Leziunile traumatice pot fi cauzate de 21 ianuarie 2011. La 21 ianuarie 2011, în timp ce reclamantul era la urgențele spitalului, polițistul S.S. l - a sunat pe tatăl reclamantului să - i spună că trebuia să se efectueze o altă anchetă în aceeași seară. L-a chemat pe tatăl reclamantului să-i spună că fiul său trebuia să se prezinte imediat la poliție pentru a se confrunta cu un martor ocular care trebuia să părăsească țara a doua zi. 20. Tatăl reclamantului l-a contactat pe avocatul R.S. și l-a mandatat să-l apere pe reclamant în ancheta penală pentru furt violent și să depună o plângere penală împotriva polițistului M.S. Potrivit reclamantului, avocatul, care a constatat că a fost agresat fizic, i-a recomandat să nu depună o plângere penală împotriva polițistului M.S. în aceeași seară, pentru a nu-i incita pe polițiști, din cauza plângerii sale, să facă probe false, care să-l învinovățească și să aștepte câteva zile înainte de a depune plângere penală împotriva polițistului M.S. 21. Reclamantul s-a prezentat la poliție împreună cu avocatul R.S. și cu tatăl său. Interogat, reclamantul a negat faptele reprobabile. Confruntat cu un martor, reclamantul își menține poziția și continuă să nege. 22. S-au inițiat acțiuni penale împotriva reclamantului șefului de zbor cu violență, printr-o ordonanță din 10 decembrie 2012, Parchetul de la Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița a pronunțat un refuz în favoarea reclamantului, pe motiv că, potrivit dovezilor prezentate în cauză, reclamantul nu a comis faptele reprobabile. Plângerea penală a reclamantului împotriva polițistului M.S. 23. La aproximativ 20 de zile după incidentul din 21 ianuarie 2011, reclamantul sesizează Parchetul în fața tribunalului departamental din Bistrița-Năsâud ( O plângere penală împotriva polițistului M.S. pe care îl acuza de tortură, în special că i-a aplicat abuzuri și că l-a torturat în timpul interogatoriului său din 21 ianuarie 2011, profitând de tinerețea sa și de slăbiciunile sale psihologice, pentru a-l face să mărturisească o faptă pe care nu o avusese. 24. Parchetul l-a interogat pe reclamant, M.S. și pe polițiștii prezenți la interviul din 21 ianuarie 2011. Polițiștii au negat acuzațiile de maltratare. Polițiștii au declarat că, în timpul interogatoriului său, reclamantul tremura și că era inconsecvent în prezentarea sa, ceea ce i-a făcut să creadă că a consumat anterior substanțe narcotice. Martorul certificator C.P.O. a declarat că reclamantul nu a fost atacat de polițiști. 25. Polițiștii și C.P.O. au refuzat să se confrunte cu reclamantul. 26. Parchetul a interogat persoane care s-au întâlnit cu reclamantul la întoarcerea sa acasă și care au declarat că reclamantul prezenta urme de agresiune și că mirosea foarte rău la sosirea sa, dat fiind că și-a făcut nevoile pe el. 27. Printr-o decizie din 31 mai 2011, Parchetul a prezentat un refuz în favoarea M.S. El nota că nu a reieșit din dovezile directe că reclamantul fusese atacat la sediul poliției. 28. La plângerea reclamantului, printr-o decizie din 5 iulie 2011, procurorul-șef al Parchetului a confirmat respingerea la 31 mai 2011. 29. Tribunalul Judecății de Miniștri mai sus menționat. 30. printr-o hotărâre definitivă din 2 noiembrie 2011, tribunalul departamental a dat dreptul la recursul reclamantului și a trimis dosarul cauzei la Parchet pentru a continua investigația și pentru a deschide proceduri penale împotriva M.S. El a indicat la tribunalul pe care trebuia să-l confrunte pe reclamant cu polițiștii prezenți în timpul interogatoriului și cu martorul CPO, pe care trebuia să-l interogheze pe colegul de școală al reclamantului pentru a stabili dacă prezenta deja urme de agresiune când a fost interogat de polițiști, pe care trebuia să-l refacă pe solicitant de la sediul poliției până la domiciliul său pentru a verifica dacă ar fi putut fi rănit după ce a plecat de la secția de poliție. În mod similar, tribunalul departamental a indicat că ar fi util să se clarifice concluziile certificatelor medicale referitoare la solicitant, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu orele indicate în aceste documente, reclamantul fusese rănit cu opt ore înainte de examinarea sa medicală, și anume atunci când percheziția era în curs de desfășurare. De asemenea, el a cerut procurorului să verifice convorbirile telefonice ale tatălui reclamantului în seara de 21 ianuarie 2011. 31. Parchetul a reluat ancheta penală și a interogat reclamantul și polițiștii care au menținut declarațiile lor anterioare. Polițiștii au subliniat că nici reclamantul, nici avocatul său nu le-au reproșat în seara de 21 ianuarie 2011 că l-au atacat și au declarat că plângerea reclamantului constituia, în opinia lor, un act de instigare împotriva lor, dat fiind că erau însărcinați să efectueze investigația pentru furt cu violență. 32. La 17 mai 2012, medicul C.H. a declarat că l-a examinat pe solicitant la sosirea sa la spital. El a indicat că mențiunile referitoare la agresiune fuseseră făcute pe baza declarației de la: Printr-o decizie din 28 iunie 2012, Parchetul a respins cazul M.S., pe motiv că nu a reieșit din dovezile pe care le-a atacat reclamantul. La plângerea reclamantului, printr-o decizie din 16 august 2012, procurorul-șef al Parchetului a confirmat respingerea din 28 iunie 2012. 34. Reclamantul sesizează din nou tribunalul departamental din Bistrița. Tribunalul departamental a clasat cazul și a retrimis dosarul cauzei la Parchet, pe motiv că nu a deschis o judecată penală împotriva M.S. și că nu a efectuat toate actele de anchetă indicate în hotărârea sa din 2 noiembrie 2011. 36. Printr-o decizie din 25 ianuarie 2013, Parchetul a deschis proceduri penale împotriva M.S. Martorii propuși de solicitant au menținut declarațiile anterioare. 37. La 1 februarie 2013, reclamantul a fost intervievat. La 27 februarie 2013, Parchetul a constatat că reclamantul nu a putut fi testat prin poligraf, pe motiv că a fost internat într-un centru pentru tratarea afecțiunilor sale psihice și pentru eliminarea efectului consumului de substanțe narcotice. La 21 iunie 2013, reclamantul a fost încă internat în centrul specializat. S-a notat că, din cauza stării sale psihologice, testul poligraf nu ar fi relevant. 38. M.S. a negat acuzațiile formulate împotriva lui. El a propus ca martori la descărcarea de gestiune a polițiștilor M.N., S.S., H.F. și L.P. și martorul certificator C.P.A. El a solicitat, de asemenea, audierea B.C. și M.G.S. pentru a demonstra comportamentul inadecvat al reclamantului în timpul interviului și faptul că . . El a refuzat să fie supus unui examen poligraf. El a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Polițiștii M.N. și S.S. au fost interogați și și-au menținut declarațiile anterioare. Ei au refuzat să se confrunte cu reclamantul. 40. La 17 septembrie 2013, C.P.O. La sfârșitul declarației sale, C.O.P. a adăugat că nu aveam nici un interes în apărarea polițiștilor pentru că, atunci când am fost în vârstă de zece ani, Șapte ani, am fost bătut și de polițiștii din orașul B pentru un fapt pe care nu l-am comis. N-am denunțat niciodată acest abuz, mi-a fost frică, dar asta nu a împiedicat faptul că acum cei mai buni prieteni ai mei sunt polițiști. 41. La 24 octombrie 2013, reclamantul a fost interogat de Parchet și a fost informat cu această ocazie că toate persoanele care au întrebat despre incident au refuzat să se confrunte cu el. 42. Parchetul i-a interogat pe F.I. și G.F., colegii de liceu ai reclamantului care au declarat că acesta din urmă nu prezenta nici o dovadă de violență când părăsise școala însoțită de polițiști și că nu avusese nici o altercație cu alți oameni în aceeași zi. Ei au declarat, de asemenea, că reclamantul le spusese că fusese bătut de polițiști. 43. Anchetatorii au refăcut traseul reclamantului până la domiciliu și au constatat că distanța putea fi parcursă în 10 minute. 44. Parchetul a solicitat Departamentului de Medicină Legală din Bistrița Nas'd d a indica locația leziunilor reclamantului și a menționat modul în care aceste leziuni ar fi putut fi produse. 45. La 14 februarie 2013, Departamentul de Medicină Legală, pe baza certificatului medico-legal din 24 ianuarie 2011 și fără a fi examinat reclamantul, a prezentat un raport în care concluzionează că leziunile reclamantului ar fi putut fi cauzate de bătăi cu un obiect dur cu o formă alungită, fără a exclude cu certitudine posibilitatea ca acestea să fi fost produse. Prin decizia din 30 octombrie 2013, Parchetul a încetat urmărirea penală împotriva M.S. pe motiv că nu a reieșit din dovezile cazului pe care acesta îl atacase pe reclamant. Parchetul a susținut, de asemenea, că reclamantul a așteptat 20 de zile înainte de depunerea plângerii penale împotriva M.S. 47. La 9 decembrie 2013, procurorul-șef al Parchetului a confirmat hotărârea de încetare a urmăririi penale și a menționat că toți martorii și-au menținut declarațiile în cursul anchetei și că dovezile directe instruite au o valoare probatorie mai mare decât dovezile indirecte, care au fost studiate la cererea victimei. 48. Reclamantul a recurs împotriva acestei decizii. Printre altele, Tribunalul a considerat că instanța nu a efectuat toate actele de anchetă impuse de instanță în deciziile sale anterioare și a pus la îndoială credibilitatea și buna credință a martorului C.P.O. pe care l-a suspectat, după ultima sa declarație, că era dependent de ofițerii de poliție. El a subliniat, de asemenea, că, deși polițiștii au observat în unanimitate că a fost în mod evident tulburat în timpul interogatoriului său din 21 ianuarie 2011, ei nu au considerat că era necesar să fie asistat de un avocat și a reproșat instanței că a înlăturat dovezile circumstanțiale ale agresiunii dându-le mai multă forță martorilor prezenți la interogatoriu. Potrivit reclamantului, a fost dificil pentru o victimă a relelor tratamente să dovedească agresiunea prin dovezi directe. 49. Printr-o hotărâre definitivă din 6 mai 2014, tribunalul departamental a respins plângerea reclamantului. Tribunalul departamental nota că toți polițiștii intervievați și C.P.O. au declarat în mod constant că M.S. nu a atacat reclamantul la sediul poliției. declarațiile martorilor propuși de victimă, conform cărora victima a fost atacată la sediul poliției, nu sunt de natură să elimine valoarea probantă a martorilor direcți, oculari, prezenți la sediul poliției în cadrul anchetei efectuate asupra victimei 50. Referindu-se la certificatele medico-legale furnizate la dosar, tribunalul a mai menționat că nu putea fi exclus cu certitudine că leziunile reclamantului ar fi putut fi produse De asemenea, a subliniat că reclamantul a așteptat trei zile înainte de a se prezenta la un examen medico-legal și 20 de zile înainte de a depune plângerea penală împotriva M.S. El a luat notă de faptul că M.S. a refuzat, de asemenea, să se supună testului poligraf, dar a indicat că sarcina probei revine reclamantului. 52. Tribunalul departamental a ajuns la concluzia că nu a reieșit cu certitudine din dovezile instruite că rănile reclamantului fuseseră cauzate în timpul prezenței sale la sediul poliției sau că acestea fuseseră cauzate de M.S. GRIFS 53. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că ar fi fost supus unor tratamente abuzive și torturi în timpul interogatoriului său din 21 ianuarie 2011. 54. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge că ancheta efectuată de autoritățile interne nu este eficientă în ceea ce privește acuzațiile sale de tortură. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție ca urmare a tratamentelor la care reclamantul ar fi fost supus de către ofițeri de poliție la 21 ianuarie 2011 având în vedere protecția procedurală împotriva relelor tratamente (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne cu privire la relele tratamente pretinse împotriva reclamantului a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție Guvernul este invitat să descrie procedura conform căreia un martor certificator (martor asistent) ) este desemnat și solicitat să participe la un act de anchetă, precum și să descrie procedura conform căreia C.P.O. a fost chemat să asiste în acest caz la actele de anchetă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă