CtEDO 02.04.2014 Auto

VOINEA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VOINEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 2 aprilie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr 64002/13 Mihai Emanuel VOINEA împotriva României introdusă la 1 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Mihai Emanuel Voinea, este un resortisant român născut în 1974 și rezident în Valea Mare Podgoria. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul T. Mecu, avocat la Pitești. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. L Ajungând la sediul poliției din Pitesti, V.G.A. a coborât din mașină și i-a ajutat pe ofițerii de poliție prezenți să-l aresteze pe solicitant. Cinci ofițeri ai secției de intervenție rapidă (Serviciul de intervenție rapidă) și nouă polițiști erau la fața locului. în fața sediului poliției, acesta din urmă a fost arestat imediat și încătușat. Reclamantul s-a îndreptat spre V.G.A. în acel moment, polițistul C.T.C., care se afla în spatele reclamantului, a imobilizat la. V.G.A. l-a lovit de mai multe ori pe reclamant și când a vrut să-l lovească la nivelul feței, acesta din urmă și-a lovit capul în spate și l-a lovit pe polițistul CT.C. C.T.C. a realizat o tehnică de imobilizare pentru a-l pune pe reclamant la pământ. Reclamantul a fost imediat încătușat și condus în clădirea poliției. Reclamantul a indicat că a fost bătut de agenți mascați pentru a-l obliga să semneze o declarație. La 6 iunie 2010, la ora 6 dimineața, poliția a informat tribunalul de primă instanță din Pitești că reclamantul fusese arestat noaptea, iar reclamantul a fost transferat la Parchet. În aceeași zi, la ora 15:40, procurorul a dispus ca reclamantul să fie arestat pentru 24 de ore pe motiv că a fost acuzat că a comis infracțiuni, tulburare de ordine publică și ultraj. Cererea de Parchet adresată instanței pentru a dispune plasarea în detenție provizorie a reclamantului La 6 iunie 2010, Parchetul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță din Pitesti ( Într-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea de Parchet, pe motiv că nu s-a dovedit niciun pericol pentru ordinea publică, care ar putea justifica privarea de libertate a persoanei în cauză. În aceeași hotărâre, Tribunalul a constatat că reclamantul prezenta răni pe corpul său pe care îl rezumase astfel Prin urmare, se constată că [reclamantul] prezintă la nivelul tricepsului superior o urmă de lovituri lungi de 10 cm, lată de 3 cm, pe tricepsul inferior o urmă de lovituri lungi de 7 cm și lată de 2 cm, violată ; la nivelul gâtului o urmă a unui diametru de 4-5 cm; la nivelul mușchilor dorsali stângi o urmă lungă de 15 cm, [și] lată de 3-4 mm, un ochi umflat, [pe] antebrațele urmelor de lovituri, la nivelul oaselor metacarpiene ale urmelor de lovituri. 11. Tribunalul a fost interogat de instanță cu privire la cauza leziunilor sale, reclamantul a declarat că a fost bătut de polițiști, în special de agenții caguleți când a fost reținut la sediul poliției pentru a face o declarație în conformitate cu voința investigatorilor. 12. Tribunalul a solicitat instanței să explice prezența urmelor constatate pe corpul reclamantului. Parchetul a indicat că aspectele constatate de instanță ar face obiectul unei anchete și că leziunile au avut loc în contextul abuzului funcțional. Acesta a indicat faptul că reclamantul a fost reținut la sediul poliției între orele 3:00 și 6:00 dimineața și că în această perioadă au fost efectuate actele de identificare ale persoanei, fără ca Parchetul să fie informat în acest sens. Instanța a indicat că au fost comise acte de tortură asupra reclamantului, având în vedere rănile pe care le prezenta și le-a comis, că o anchetă este deschisă de urgență de către Parchet în apropierea tribunalului județean de la Argeș cu privire la aceste fapte. De asemenea, el a ordonat Parchetului să prezinte reclamantul la un examen medico-legal și să facă fotografii judiciare ale leziunilor sale, dat fiind faptul că, odată cu trecerea timpului, urmele puteau fi ștearse. 14. Instanța nota că nu reiese din declarațiile martorilor că reclamantul și C.I. l-au lovit pe polițistul C.T.C., ci doar că erau împotriva faptului că erau conduși la sediul poliției. Tribunalul a decis că reclamantul fusese maltratat de polițiști pentru a obține o declarație, dar și pentru a-l pedepsi pentru faptul că un polițist fusese rănit. Practic, poliția a rupt lacul sprâncean al lui Voinea [reclamantul] (...), ca într-un ritual de pedeapsă primitivă (...) Tribunalul consideră că organele de poliție au aplicat aici legea talonului și nu normele de procedură penală contemporană. În tot acest timp, acuzații au fost reținuți fără a fi informați despre acuzații și dreptul de a păstra tăcerea și fără a avea posibilitatea de a fi asistați de un avocat. 15. Parchetul a formulat un recurs împotriva acestei decizii, solicitând plasarea reclamantului în detenție provizorie. Prin hotărârea definitivă din 15 iunie 2010, tribunalul județean d a respins acest recurs. El a menționat că tratamentul suferit de recurent în timpul custodiei sale nu făcea obiectul cauzei cu care a fost sesizat. La 8 iunie 2010, reclamantul a fost examinat în cadrul Serviciului de Medicină Legală (Argiș). Certificatul medico-legal stabilit cu această ocazie menționa faptul că reclamantul prezenta următoarele leziuni - rana (...) d hematom fluctuant cu diametrul de aproximativ 1 cm occipital stâng, vânătăi de culoare roșie, violacee, de 3/3 cm, la nivelul lacului cervical posterior, echimoze roșii, violacee, de 2/2 cm, la nivelul claviculei stângi, vânătăi roșii, violacee, cu o formă alungită în regiunea intersculară; Echimoză roșievicioasă violacee, cu o formă alungită de 10/3 cm scalpul drept, vânătăi roșu-vioacee de 10/3 cm, cu o călătorie oblică descendentă de la nivelul toracelui la nivelul părții posterioare hemotoraxului stâng, la bază, zonă de învinețire roșie violacee de 20/15 cm pe partea laterală interioară a brațului stâng; Echimoză roșietică violacee de 11/3 cm, cu o formă alungită în regiunea lombară stângă, două vânătăi roșii violacee de 7/3 cm, respectiv 4/4 cm la nivelul exterior al coapsei stângi, vânătăi roșii, violacee de 9/3 cm (...) la brațul stâng, - vânătăi roșu-vioacee de 4/1 cm (...) la brațul stâng, Echimoze de culoare roșie violacee de 4/4 cm cu tumefacție și impotență funcțională la nivelul dorsal al mâinii stângi, excoriare de 1/1 cm la falanga distală [la degetul V] de la mâna stângă. 17. Analiza neurochirurgică efectuată la 10 iunie 2010 a confirmat că reclamantul a fost lovit cu un baston de poliție. 18. Raportul medico-legal întocmit în urma tuturor investigațiilor efectuate asupra reclamantului concluzionează că acesta prezenta leziuni produse de lovituri cu obiecte dure cu o formă alungită care necesitau opt până la nouă zile de îngrijire medicală, în caz de evoluție favorabilă. Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 6 iunie 2010 (punctul 13 de mai sus) a fost transmisă Parchetului la tribunalul județean din Argeș. La 7 iunie 2010, reclamantul sesizează acest tribunal cu privire la o plângere penală împotriva polițiștilor, a ofițerilor departamentului de intervenție rapidă și a jandarmilor care interveniseră în arestarea sa și care ar fi fost supuși unor acte de tortură în timpul nopții din 5 până în 6 iunie 2010. 20. Parchetul din apropierea tribunalului județ din Argeș a dat înapoi data de 17 octombrie 2012 un refuz în favoarea tuturor celor acuzați de tortură, pe motiv că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu au fost stabilite; se menționează că actele denunțate puteau constitui infracțiunea de comportament abuziv, dar că din investigație reiese că polițiștii nu au comis aceste fapte. Prin urmare, s-a pronunțat un refuz în favoarea ofițerilor de poliție ai șefului comportamentului abuziv. În ceea ce privește funcționarii din departamentul de intervenție rapidă și jandarmii, Parchetul a trimis cauza la Parchet în apropierea tribunalului de primă instanță din Pitești pentru a efectua o anchetă cu privire la o acuzație de comportament abuziv. 21. În decembrie 2012, după ce a verificat dovezile prezentate de procurorul-șef al Parchetului, procurorul-șef al Parchetului din apropierea tribunalului departamental d Tribunalul departamental a constatat că, în dosarul penal al cauzei care i-a fost prezentat, nu a avut în vedere că plângerea depusă de reclamant la 7 iunie 2010 și hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 6 iunie 2010 În iunie 2010, tribunalul departamental a solicitat Parchetului de lângă tribunalul departamental d argiș să îi transmită toate documentele existente în dosarul penal. Parchetul a informat tribunalul că, în afară de documentele care fuseseră deja prezentate, niciun alt document nu a fost înscris în dosar. 24. Printr-o hotărâre definitivă din 9 aprilie 2013, tribunalul departamental a confirmat că nu se soluționează cazul cu privire la acuzația de tortură a tuturor celor în cauză. El a constatat apoi că dovezile menționate de procuror în decizia sa de confirmare a non-judiciului nu existau și a considerat că instanța nu putea, prin urmare, să verifice legalitatea sau temeinicia deciziei sale privind acuzația de comportament abuziv. El a ordonat retrimiterea cauzei la Parchet pentru a iniția proceduri penale împotriva polițiștilor, a agenților din departamentul de intervenție rapidă și a jandarmilor șefului comportamentului abuziv. 25. Până în prezent, reclamantul nu a fost informat cu privire la niciun act de investigare sau procedură în cauza. GRIEF 26. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente, pe care le numește tortură, pe care le-a suferit din partea agenților de stat în noaptea de 5 - 6 iunie 2010. De asemenea, el denunță absența unei anchete eficiente la nivel intern cu privire la acuzațiile sale de tortură din partea agenților de stat. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție ca urmare a tratamentelor la care reclamantul a fost supus de către ofițeri de poliție în timpul arestării sale și al privării de libertate la sediul poliției în noaptea 5-6 iunie 2010 având în vedere protecția procedurală împotriva relelor tratamente (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă