PASCULLI c. ITALIE

Secțiunea a patra Cerere nr 17976/07 Raffaele PASCULLI împotriva Italiei introdusă la 16 aprilie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Raffaele Pasculli, este un resortisant italian născut în 1924 și rezident în San Ferdinando di Puglia. El este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Ventura, avocat în Bari. Circumstanțele din speță La 2 iulie 1990, reclamantul a atribuit primăria San Ferdinando di Puglia pentru a obține despăgubiri din cauza exproprierii terenului său. La 21 iunie 2004, procedura principală fiind încă în curs de desfășurare în fața instanței judecătorești a lui Lecce, reclamantul sesizează instanțele Pinto pentru a se plânge în special de durata procedurii. Printr-o decizie depusă la 5 noiembrie 2004, instanța de apel a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție din cauza duratei procedurii, a condamnat Ministerul Justiției la plata a 9 000 EUR și a compensat între părți cheltuielile și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea depusă la 27 octombrie 2008, Curtea de Casație a confirmat decizia instanței judecătorești și l-a condamnat pe reclamant la plata a 5 000 EUR pentru cheltuielile de procedură. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de valoarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată la care a fost condamnat de Curtea de Casație. Condamnarea reclamantului la plata cheltuielilor și cheltuielile de judecată ale procedurii de către Curtea de Casație a constituit un obstacol în calea dreptului la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1), având în vedere în special suma și lipsa motivării (Franco Quattrone c. Italia, nr 13431/07, 26 noiembrie 2013)?

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 17976/07 Raffaele PASCULLI contre l’Italie introduite le 16 avril 2007

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Raffaele Pasculli, est un ressortissant italien né en 1924 et résidant à San Ferdinando di Puglia. Il est représenté devant la Cour par M e C. Ventura, avocat à Bari. Les circonstances de l’espèce Le 2 juillet 1990, le requérant assigna la mairie de San Ferdinando di Puglia afin d’obtenir un dédommagement en raison de l’expropriation de son terrain. Le 21 juin 2004, la procédure principale étant encore pendante devant la cour d’appel de Lecce, le requérant saisit les juridictions Pinto pour se plaindre notamment de la durée de la procédure. Par une décision déposée le 5 novembre 2004, la cour d’appel constata la violation de l’article 6 de la Convention en raison de la durée de la procédure, condamna le ministère de la Justice au paiement de 9 000 EUR et compensa entre les parties les frais et dépens.

Le requérant se pourvut en cassation en se plaignant du montant accordé à titre de dédommagement. Par un arrêt déposé le 27 octobre 2008, la Cour de cassation confirma la décision de la cour d’appel et condamna le requérant au paiement de 5 000 EUR au titre des frais de procédure. La décision ne contient pas de motifs sur ce point. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint du montant des frais et dépens auquel il a été condamné par la Cour de cassation « Pinto ».

QUESTION AUX PARTIES

La condamnation du requérant aux frais et dépens de la procédure « Pinto » par la Cour de cassation a-t-elle constitué une entrave au droit à un tribunal au sens de l’article 6 § 1, compte tenu notamment du montant et de l’absence de motivation ( Francesco Quattrone c. Italie , n o 13431/07, 26 novembre 2013) ?