Comunicat la 12 ianuarie 2015 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 4213/13 Yvan Colonna împotriva Franței introdusă la 11 ianuarie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Yvan Colonna, este un resortisant francez născut în 1960 și aflat în prezent în centrul penitenciarului din sudul Francilian (Reau). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul P. Spinosi, avocat la Paris. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 6 februarie 1998, Claude Erignac, prefect al regiunii Corsica, a fost împușcat pe o stradă din Ajaccio. În scurt timp, s - a descoperit că arma folosită și găsită la fața locului, o armă automată, provine dintr - un jaf comis la 6 septembrie precedent, de cinci oameni înarmați și ascunși în incintele jandarmeriei Pietrosella din Corsica de Sud. Au fost deschise informații cu privire la fiecare dintre faptele menționate anterior la Tribunalul de Mare Instanță din Paris, competent în temeiul articolului 706-17 din Codul de procedură penală privind actele de terorism. La 21 și 23 mai 1999, forțele de ordine au fost interpelate de mai multe persoane suspectate de a fi participat la acțiunea împotriva poliției Pietrosella, precum și la uciderea prefectului Eritnac. Suspecții au fost reținuți și interogați cu privire la faptele reprobabile, fără a fi la dispoziția unui avocat. În timpul interogatoriilor lor, majoritatea celor în cauză au recunoscut faptele, unii dintre ei numindu-l pe reclamant autorul focurilor de armă mortale. Unsprezece dintre cei arestați au fost ulterior condamnați definitiv la pedepse până la condamnare pe viață. : printr-o hotărâre din 11 iulie 2003 a tribunalului din Paris compus special pentru unii, printr-o hotărâre în apel la data de 22 februarie 2006 a aceleiași instanțe, altfel compusă, pentru alții. Între timp, la 22 mai 1999, ziarul Le Monde a raportat arestările făcute de poliție în ziua precedentă. Acest ziar a dezvăluit că, dacă mai mulți suspecți de asasinarea prefectului Eritnac ar fi fost arestați, Grupul număra, de asemenea, și alte figuri care nu fuseseră îngrijorate ca Joseph Caviglioli, care deținea un motel la intrarea în Cargese, Yvan și Stephane Colonna (...) La 23 mai 1999, când poliția s-a prezentat la casa reclamantului pentru a-l interpela, el a fugit deja. A doua zi, un mandat de arestare a fost emis împotriva sa. Această veste a fost transmis din abundență de mass-media. La 26 mai 1999 în special, ziarul France-Soir titra pe prima pagină Wanted, asasin de prefect, cu fotografia lui Yvan Colonna în ilustrare. La 16 august 1999, dl Jean-Pierre Chevenament, pe atunci ministru al l ui ui, a declarat ziarului Le Monde că protestele de susținere exprimate în favoarea reclamantului erau de neacceptat din punct de vedere moral și politic, declarându-se surprins că un anumit număr de oameni reuniți la Corte, sub acoperirea naționalismului, s-au solidizat cu actul odios al lui Yaman Colonna mai mult decât oricine ar fi putut accepta că există oameni care glorifică acest asasinat, și nici nu-și imaginează constituirea unui comitet de susținere unui om care a comis acest act odios Într-un raport intitulat "Siguranța în Corsica: o datorie pentru Republică" La 16 noiembrie 1999, comisia de anchetă a Senatului privind politica de securitate desfășurată de statul din Corsica s-a referit la circumstanțele de interpelare ratată a reclamantului la 23 mai 1999 și s-a ajuns la concluzia că succesul anchetei a fost foarte pătat de scurgerea celui care l-a răpit pe prefectul Erignac. La 28 octombrie 1999, dl Jean-Pierre Dintilhac, procuror al Republicii lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, însărcinat cu urmărirea penală în cele două instrucțiuni: Erignac și Pietrosella, răspunse în special la întrebările Comisiei de Investigație Parlamentară privind funcționarea forțelor de securitate din Corsica. În cele din urmă, cea mai gravă crimă, asasinarea prefectului Erignac, a fost elucidată, chiar dacă autorul principal este pe fugă. (...) Sunt la dispoziția comisiei: acești avatare își fac griji, dar nu sunt de natură să fie mulțumiți de faptul că investigația asupra asasinării prefectului Erignac a reușit și așteaptă cu nerăbdare ca cel care l-a răpit pe prefectul Eritnac să fie și el interpelat.... În ianuarie 2001, a răspuns la o scrisoare în care recurentul susținea nevinovăția sa și a denunțat lacuna pentru a obține un proces echitabil dacă se preda, domnul Chevenment a declarat ziarului Le Parisien Si Yvan Colonna vrea să se exonereze, că este un laș, preferă să pună sub semnul întrebării judecătorii antiteroriști și să lase urme decât o literă. După patru ani, reclamantul a fost interpelat la 4 iulie 2003. Cu ocazia unei conferințe de presă organizate în aceeași zi, dl Nicolas Sarkozy, atunci ministru al laiului, a spus: "Poliția l-a arestat pe Yvan Colonna, cel care l-a răpit pe prefectul Eritnac." La 5 iulie 2003, reclamantul a fost pus sub acuzare și pus în arest provizoriu. În timpul procedurii, el a negat că a participat atât la atentatul de la Pietrosella cât și la asasinarea prefectului Eritnac. Pentru primul caz, a făcut obiectul unui ordin de punere sub acuzare din 23 septembrie 2005, confirmat în apel la 20 ianuarie 2006 ; în cadrul celei de-a doua, a fost acuzat de o ordonanță din 12 mai 2006, confirmată în apelul din 7 iulie 2007, iar la 17 august 2007, cele două dosare au fost anexate. La 5 ianuarie 2007, în timpul unei deplasări în Corsica și în timp ce candidatul la președinția Republicii, dl Nicolas Sarkozy și-a confirmat cuvintele din 4 iulie 2003 în cadrul unui interviu televizat Reporterul : □ Vă gândiți că .Yvan Colonna este cel care l-a răpit pe prefectul Erignac, așa cum ați spus în ziua arestării sale Nicolas Sarkozy : Printr-o hotărâre din 13 decembrie 2007 a tribunalului din Paris special compus, reclamantul a fost condamnat la condamnarea la închisoare pe viață pentru asasinarea prefectului Erignac, comis în legătură cu o întreprindere teroristă și asociație de răufăcători, precum și pentru infracțiuni comise la Pietrosella. La 27 martie 2009, tribunalul din Paris, în special și în alt mod compus, a confirmat condamnarea reclamantului. Prin hotărârea din 30 iunie 2010, cu privire la recursul formulat de reclamant, camera penală a Curții de Casație la hotărârea pronunțată și a retrimis cauza în fața tribunalului din Paris, în special și în alt mod compus. În anunțarea acestei decizii, M Michele Alliot-Marie, atunci ministru al justiției, reacționează, în cadrul unui comunicat de presă, în La 20 iunie 2011, tribunalul din Paris, în special și în alt mod compus, l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe viață. Comisia își motivează decizia sub forma unui document anexat la foaia de întrebări prezentate Curții, care se referă în special la punerea sa în discuție formală și repetată de mai multe ori de către unii dintre co-acuzații săi în fața magistratului instructor, precum și la exploatațiile elementelor de telefonie colectate în timpul informării. Prin hotărârea din 11 iulie 2012, Curtea de Casație a respins recursul său. Statuând pe motivul întemeiat pe încălcarea prezumției de nevinovăție din cauza prezentării reclamantului de către mai multe autorități publice ca fiind autorul faptelor care i-au fost reproșate, camera criminală a refuzat să se pronunțe că (...) încălcările presupuse ale principiului de imparțialitate obiectivă a judecătorilor și dreptul la prezumția de nevinovăție a pârâtului, la presupunerea acestora stabilite în termenii memoriului, ar fi fost efectuate de o persoană din afara procedurii; întrucât, prin urmare, acestea nu sunt de natură să o submineze pe aceasta de vreo neregulă; (...) GRIFS Recurentul susține că cuvintele formulate de diferite autorități publice din puterile executive, legislative și judiciare, care îl desemnează ca fiind cel care l-a răpit pe prefectul Erignac, au adus atingere dreptului său la prezumția de nevinovăție, prin necunoașterea articolului 6 alineatul (2) din convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor interne de a-și exercita dreptul la cererea sa de a exclude procesele-verbale de arest privind co-inculpații săi, susținând absența unei asistențe de la un avocat pentru aceștia din urmă. Invocând art. 6 alin. (1), luat singur și combinat cu art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de retribuția la dezbaterile din fața instanței de judecată a unei scrisori scrise în limba corsă și prezentată ca fiind redactată de el, autoritățile refuzând să dea numele terței părți care l-a transmis polițiștilor. În cele din urmă, reclamantul susține că a suferit o diferență nejustificată de tratament din cauza normelor privind majoritatea aplicabile în fața tribunalului special compus, încălcând articolele 6 alineatul (2) și 14 din convenție (orice decizie defavorabilă persoanei acuzate care trebuie să se facă cu majoritate calificată pentru infracțiunile de drept comun, în timp ce acestea sunt achiziționate cu majoritate simplă în materie de terorism). ÎNTREBARE CU P Ă R Ț I Ă R Ț I LE Declarațiile utilizate de diferite autorități publice cu privire la implicarea reclamantului în asasinarea prefectului Erignac i-au afectat dreptul la prezumția de nevinovăție garantată prin art. 2 din Convenție
Communiquée le 12 janvier 2015
Requête n
o
4213/13
Yvan COLONNA
contre la France
introduite le 11 janvier 2013
Le requérant, M. Yvan Colonna, est un ressortissant français né en 1960 et actuellement détenu au centre pénitentiaire du Sud Francilien (Reau). Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 6 février 1998, Claude Erignac, alors préfet de la région Corse, fut abattu par balles dans une rue d’Ajaccio. Il apparut rapidement que l’arme utilisée et retrouvée sur place, un pistolet automatique, provenait d’un vol, commis le 6 septembre précédent, par cinq hommes armés et cagoulés dans les locaux de la gendarmerie de Pietrosella, en Corse du Sud. Des informations furent ouvertes sur chacun des faits précités auprès du tribunal de grande instance de Paris, compétent sur la base de l’article 706-17 du code de procédure pénale relatif aux actes de terrorisme.
Les 21 et 23 mai 1999, les forces de l’ordre procédèrent à l’interpellation de plusieurs personnes soupçonnées d’avoir participé à l’action contre la gendarmerie de Pietrosella, ainsi qu’au meurtre du préfet Erignac. Les suspects furent placés en garde à vue et interrogés sur les faits reprochés, sans l’assistance d’un avocat. Au cours de leurs interrogatoires, la plupart des mis en cause reconnurent les faits, certains d’entre eux désignant le requérant comme l’auteur des coups de feu mortels.
Onze des personnes interpellées furent, par la suite, définitivement condamnées à des peines allant jusqu’à la réclusion criminelle à perpétuité
: par un arrêt du 11 juillet 2003 de la cour d’assises de Paris spécialement composée pour les uns, par un arrêt en appel en date du 22 février 2006 de la même juridiction, autrement composée, pour les autres.
Dans l’intervalle, le 22 mai 1999, le quotidien Le Monde rendit compte des arrestations auxquelles la police avait procédé la veille. Ce journal révéla que, si plusieurs suspects de l’assassinat du préfet Erignac avaient été placés en garde à vue, «
le groupe compt[ait] également d’autres figures qui n’[avaient] pas été inquiétées comme Joseph Caviglioli, gérant d’un motel à l’entrée de Cargèse, Yvan et Stéphane Colonna (...)
». Le soir même, les trois mis en cause acceptèrent d’être interviewés par une chaîne de télévision française. Le requérant nia à cette occasion toute implication dans l’assassinat du préfet Erignac.
Le 23 mai 1999, lorsque la police se présenta au domicile du requérant pour procéder à son interpellation, il avait déjà pris la fuite. Le lendemain, un mandat d’arrêt fut délivré à son encontre. Cette nouvelle fut abondamment relayée par les médias. Le 26 mai 1999 notamment, le journal France-Soir titra en première page «
Wanted, assassin de préfet
», avec la photo d’Yvan Colonna en illustration.
Le 16 août 1999, M. Jean-Pierre Chevènement, alors ministre de l’Intérieur, déclara au journal Le Monde que les manifestations de soutien exprimées en faveur du requérant étaient «
moralement et politiquement inacceptables
», se déclarant «
surpris qu’un certain nombre de gens réunis à Corte, sous couvert de nationalisme, se soient solidarisés avec l’acte odieux d’Yvan Colonna
» et affirmant qu’on ne pouvait «
accepter qu’il y ait des gens qui glorifient cet assassinat, ni imaginer la constitution d’un comité de soutien à un homme qui a commis cet acte odieux
».
Dans un rapport intitulé «
La sécurité en Corse
: un devoir pour la République
» et déposé le 16 novembre 1999, la commission d’enquête du Sénat sur la politique de sécurité menée par l’État en Corse revint sur les circonstances de l’interpellation manquée du requérant le 23 mai 1999 et conclut que «
le succès de l’enquête apparaît considérablement terni par la fuite de l’assassin du préfet Erignac
».
Le 28 octobre 1999, M. Jean-Pierre Dintilhac, procureur de la République près le tribunal de grande instance de Paris, en charge des poursuites dans les deux instructions «
Erignac
» et «
Pietrosella
», répondit notamment en ces termes aux questions de la Commission d’enquête parlementaire sur le fonctionnement des forces de sécurité en Corse
:
«
(...) en définitive le crime le plus grave, l’assassinat du préfet Erignac, a été élucidé, même si l’auteur principal est en fuite. (...)
Je suis à la disposition de la commission. Ces avatars m’affligent, mais ils ne sont pas de nature à entamer l’immense satisfaction que j’éprouve du fait que l’enquête sur l’assassinat du préfet Erignac ait pu aboutir et j’attends avec impatience que l’assassin du préfet Erignac soit, lui aussi, interpellé. (...).
»
En janvier 2001, réagissant à une lettre dans laquelle le requérant clamait son innocence et dénonçait l’impossibilité pour lui d’obtenir un procès équitable s’il se rendait, M. Chevènement déclara au journal Le Parisien
:
«
Si Yvan Colonna veut se disculper, qu’il se livre à la justice. C’est un lâche, il préfère mettre en cause les juges anti-terroristes et ne laisser de trace qu’une lettre.
»
Au bout de quatre ans, le requérant fut interpellé le 4 juillet 2003. A l’occasion d’une conférence de presse organisée le jour même, M. Nicolas Sarkozy, alors ministre de l’Intérieur, s’exprima en ces termes
:
«
La police vient d’arrêter Yvan Colonna, l’assassin du préfet Erignac.
»
Le 5 juillet 2003, le requérant fut mis en examen et placé en détention provisoire. Tout au long de la procédure, il nia avoir participé tant à l’attentat de Pietrosella qu’à l’assassinat du préfet Erignac. Pour la première
affaire, il fit l’objet d’une ordonnance de mise en accusation du 23
septembre 2005, confirmée en appel le 20 janvier 2006
; dans le cadre de la seconde, il fut mis en accusation par une ordonnance du 12 mai 2006, confirmée en appel le 7 juillet suivant. Le 17 août 2007, les deux
dossiers furent joints.
Le 5 janvier 2007, lors d’un déplacement en Corse et alors qu’il était candidat à la présidence de la République, M. Nicolas Sarkozy confirma ses propos du 4 juillet 2003 dans le cadre d’une interview télévisée
:
«
Le journaliste
: «
Vous pensez qu’Yvan Colonna est l’assassin du préfet Erignac, comme vous l’avez dit le jour de son arrestation
?
»
Nicolas Sarkozy
: «
Si vous le savez
! Il n’y a pas que moi qui le pense, sinon je ne pense pas qu’on l’aurait gardé en prison.
»
Le journaliste
: «
Vous le pensez encore
?
»
Nicolas Sarkozy
: «
Moi, je dis toujours ce que je pense.
»
»
Par un arrêt du 13 décembre 2007 de la cour d’assises de Paris spécialement composée, le requérant fut condamné à la réclusion criminelle à perpétuité pour l’assassinat du préfet Erignac, commis en relation avec une entreprise terroriste et association de malfaiteurs, ainsi que pour des infractions commises à Pietrosella. Le requérant et le ministère public interjetèrent appel.
Le 27 mars 2009, la cour d’assises de Paris, spécialement et autrement composée, confirma la condamnation du requérant.
Par un arrêt du 30 juin 2010, sur le pourvoi formé par le requérant, la chambre criminelle de la Cour de cassation cassa l’arrêt déféré et renvoya l’affaire devant la cour d’assises de Paris, spécialement et autrement composée. À l’annonce de cette décision, M
me
Michèle Alliot-Marie, alors ministre de la Justice, réagit, dans le cadre d’un communiqué de presse, en adressant «
ses premières pensées
» à la famille Erignac et en déclarant que cette décision «
ne port[ait] en rien sur la question de fond de la culpabilité d’Yvan Colonna
».
Le 20 juin 2011, la cour d’assises de Paris, spécialement et autrement composée, condamna le requérant à la réclusion criminelle à perpétuité. Elle motiva sa décision sous la forme d’un écrit, annexé à la feuille des questions soumises à la cour, se référant notamment à sa mise en cause formelle et réitérée à plusieurs reprises par certains de ses co-accusés devant le magistrat instructeur, ainsi qu’aux exploitations des éléments de téléphonie recueillis pendant l’information. Le requérant se pourvut en cassation.
Par un arrêt du 11 juillet 2012, la Cour de cassation rejeta son pourvoi. Statuant sur le moyen tiré de la violation de la présomption d’innocence en raison de la présentation du requérant par plusieurs autorités publiques comme étant l’auteur des faits qui lui étaient reprochés, la chambre criminelle refusa de l’accueillir jugeant que
:
«
(...) les atteintes alléguées au principe d’impartialité objective des juges et au droit à la présomption d’innocence de l’accusé, à les supposer établies dans les termes du mémoire, auraient été le fait d’une personne extérieure à la procédure
; que, dès lors, elles ne sont pas de nature à entacher celle-ci d’une quelconque irrégularité
; (...)
»
Le requérant allègue que les propos tenus par différentes autorités publiques émanant des pouvoirs exécutif, législatif et judiciaire, le désignant comme étant l’assassin du préfet Erignac, ont porté atteinte à son droit à la présomption d’innocence, en méconnaissance de l’article 6 § 2 de la Convention.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du refus des juridictions internes de faire droit à sa demande tendant à écarter les procès-verbaux de garde à vue concernant ses co-accusés, arguant de l’absence d’assistance d’un avocat pour ces derniers.
Invoquant l’article 6 § 1, pris seul et combiné avec l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint du versement aux débats devant la cour d’assises d’une lettre écrite en langue corse et présentée comme ayant été rédigée par lui, les autorités ayant refusé de donner le nom du tiers qui l’avait transmise aux policiers.
Le requérant soutient enfin avoir subi une différence de traitement injustifiée en raison des règles de majorité applicables devant la cour d’assises spécialement composée, en violation des articles 6 § 2 et 14 de la Convention (toute décision défavorable à l’accusé devant se faire à la majorité qualifiée pour les crimes de droit commun, alors qu’elles sont acquises à la majorité simple en matière de terrorisme).
«
Les propos utilisés par différentes autorités publiques concernant l’implication du requérant dans l’assassinat du préfet Erignac ont-ils porté atteinte à son droit à la présomption d’innocence garanti par l’article
6
§
2 de la Convention
?
»