CASE OF BENZER AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF BENZER AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2015)
CAUZUL DE BENZER ȘI ALȚII v. TURKEY (Declarația nr. 23502/06) HOTĂRÂREA (Revision) STRASBOURG 13 ianuarie 2015 FINAL 13/04/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Benzer și alții c. Turcia, (depunerea revizuirii hotărârii din 12 noiembrie 2013), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 2 decembrie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 23502/06) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 23502/06) de 41 de resortisanți turci (nr. Noiembrie 2013, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în aspectul său de fond, având în vedere uciderea a 33 de rude din 35 de reclamanți și a leziunii a celorlalte trei solicitanți în timpul bombardamentului aerien al celor două sate ale reclamanților de către jet-uri de luptă care aparțin forței aeriene ale statului contestat. În ceea ce privește cele 38 de reclamante, Curtea a susținut, de asemenea, în unanimitate, că s-a încălcat art. 2 din Convenție în aspectul său de procedură, având în vedere faptul că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă eficace și o încălcare a articolului 3 din Convenție, din cauza circumstanțelor care înconjoară bombardarea aerienă a satelor. Acesta a hotărât să atribuie celor 38 de solicitanți suma totală de 2.305.000 de euro (EUR) pentru prejudiciu moral, iar 5.700 de euro pentru costuri și cheltuieli și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 20 mai 2014, reprezentantul juridic al reclamanților a informat Curtea că doi dintre reclamanții, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, au murit în 2009 și, respectiv, în 2012, că moștenitorii acestora doresc să urmărească cererea. În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 2 septembrie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să prezinte guvernului șase săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 17 septembrie 2014. La 30 octombrie 2014, reclamanții au prezentat Curții observațiile lor în răspuns. Noiembrie 2013, pe care nu l-a putut executa deoarece doi dintre solicitanți, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, au murit înainte de adoptarea hotărârii. Având în vedere documentele oficiale, reprezentantul juridic a informat Curtea că Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin erau moștenitorii reclamantului decedat, dl Mahmut Erdin, și a solicitat ca acestea să primească suma compensației acordate dlui Mahmut Erdin pentru prejudiciu moral. Referindu-se la documentația oficială, reprezentantul juridic a informat, de asemenea, Curtea că Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi au fost moștenitorii reclamantului decedat Dl. Yusuf Bengi, și a solicitat ca acestea să primească suma compensației acordate dlui Yusuf Bengi pentru prejudiciu moral. Guvernul a declarat că dl Mahmut Erdin a murit de peste patru ani, iar dl Yusuf Bengi a murit cu aproximativ un an înainte ca hotărârea să fie adoptată de Curte, dar că niciuna dintre moștenitorii acestor doi solicitanți sau reprezentantul lor juridic nu a informat Curtea despre moartea lor. Ei se referă la obligația părților de a coopera pe deplin cu Curte în cadrul procedurii (a se vedea art. 44 A din Regulamentul Curții) și au solicitat Curții să tragă „concluziile necesare” în sensul articolului 44 C din Regulamentul Curții. Reprezentantul legal al reclamanților a răspuns declarând că, după decesele celor doi solicitanți, a luat mult timp pentru a reuni numărul mare de solicitanți care locuiau în diferite părți ale țării, obține documentația necesară de la Oficiul de Registru și decretele de moștenire necesare de la instanțe naționale și pentru a pregăti competențele avocatului. Reprezentantul juridic a afirmat că cei douăzecea două moștenitori menționați mai sus, care au fost personal victime ale evenimentelor din cauza cărora Curtea a constatat încălcări, doresc să urmărească cererea. 10. Curtea constată din documentele care i-au fost prezentate că Lali Erdin a fost soția, iar Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin sunt copiii reclamantului decedat Dl. Mahmut Erdin. Prin urmare, ei au fost, respectiv, mama și frații fiicei lui Mahmut Erdin de un an, Asiye Erdin, în ceea ce privește a cărui ucidere în timpul bombardamentului aerien Curtea a constatat o încălcare a articolului 2 din Convenție (a se vedea Benzer și alții v. Turcia , nr. 23502/06, §§ 92, 185 și 198, 12 noiembrie 2013). 11. Curtea observă, de asemenea, din documentele prezentate, că Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi sunt copiii reclamantului decedat În hotărârea sa, Curtea a constatat că soția dlui Yusuf Bengi, Ayșe Bengi, care este mama zece dintre moștenitorii menționate mai sus și madrastra celor trei rămase, a fost ucisă în circumstanțe în încălcarea articolului 2 din Convenție (ibid. 12), având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că aceste douăzeci de persoane două moștenitori trebuie să urmărească cererea în locul celor două rude decedate (a se vedea cel mai recent, Gülbahar Özer și alții c. Turcia (reviziunea), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014, și cazurile citate în acest articol). El observă că au exprimat intenția lor de a face acest lucru și a solicitat revizuirea hotărârii. 13. În ceea ce privește trimiterea Guvernului la art. 44A și C din Regulamentul Curții, Curtea observă că a examinat și respins deja un argument similar susținut de același Guvern contestat într-un caz comparabil (ibid. §) 9). Curtea nu constată nici o circumstanță specifică în cazul instantaneu, care ar impune să se îndepărteze de concluziile sale în acest caz și consideră, prin urmare, că nu este necesar să se tragă de la indiciile care nu au fost informate Curții într-o etapă anterioară cu privire la dispariția două dintre reclamanți. 14. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că hotărârea din 12 Noiembrie 2013 ar trebui revizuit în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută Curții și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” 15. În consecință, aceasta decide să acorde la Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin, în comun, suma pe care a acordat-o anterior rudei lor decedate Mahmut Erdin, și anume 80.000 EUR, pentru prejudiciu moral (a se vedea Benzer și alții , citate mai sus, § 245). De asemenea, decide să acorde Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Rezit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi, în comun, suma pe care le-a acordat anterior rudei lor decedate, Yusuf Bengi, anume 25 000 EUR, pentru prejudiciu moral (a se vedea Benzer și alții , citat mai sus § 240). 17. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Noiembrie 2013 în ceea ce privește afirmațiile reclamanților decedați, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, în temeiul articolului 41 din Convenție, și, în consecință, Holds (a) statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorilor dlui Mahmut Erdin, și anume Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 80.000 (opt mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorilor dlui Yusuf Bengi, și anume Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 25.000 (20-5 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale care trebuie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 ianuarie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Abel Campos Guido Raimondi Președintele adjunct al grefierului