- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 ianuarie 2015
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Benzer și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
CAUZUL DE BENZER ȘI ALȚII v. TURKEY (Declarația nr. 23502/06) HOTĂRÂREA (Revision) STRASBOURG 13 ianuarie 2015 FINAL 13/04/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Benzer și alții c. Turcia, (depunerea revizuirii hotărârii din 12 noiembrie 2013), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 2 decembrie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 23502/06) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 23502/06) de 41 de resortisanți turci (nr. Noiembrie 2013, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în aspectul său de fond, având în vedere uciderea a 33 de rude din 35 de reclamanți și a leziunii a celorlalte trei solicitanți în timpul bombardamentului aerien al celor două sate ale reclamanților de către jet-uri de luptă care aparțin forței aeriene ale statului contestat.
În ceea ce privește cele 38 de reclamante, Curtea a susținut, de asemenea, în unanimitate, că s-a încălcat art. 2 din Convenție în aspectul său de procedură, având în vedere faptul că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă eficace și o încălcare a articolului 3 din Convenție, din cauza circumstanțelor care înconjoară bombardarea aerienă a satelor. Acesta a hotărât să atribuie celor 38 de solicitanți suma totală de 2.305.000 de euro (EUR) pentru prejudiciu moral, iar 5.700 de euro pentru costuri și cheltuieli și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 20 mai 2014, reprezentantul juridic al reclamanților a informat Curtea că doi dintre reclamanții, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, au murit în 2009 și, respectiv, în 2012, că moștenitorii acestora doresc să urmărească cererea.
În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 2 septembrie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să prezinte guvernului șase săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 17 septembrie 2014. La 30 octombrie 2014, reclamanții au prezentat Curții observațiile lor în răspuns. Noiembrie 2013, pe care nu l-a putut executa deoarece doi dintre solicitanți, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, au murit înainte de adoptarea hotărârii. Având în vedere documentele oficiale, reprezentantul juridic a informat Curtea că Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin erau moștenitorii reclamantului decedat, dl Mahmut Erdin, și a solicitat ca acestea să primească suma compensației acordate dlui Mahmut Erdin pentru prejudiciu moral.
Referindu-se la documentația oficială, reprezentantul juridic a informat, de asemenea, Curtea că Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi au fost moștenitorii reclamantului decedat Dl. Yusuf Bengi, și a solicitat ca acestea să primească suma compensației acordate dlui Yusuf Bengi pentru prejudiciu moral. Guvernul a declarat că dl Mahmut Erdin a murit de peste patru ani, iar dl Yusuf Bengi a murit cu aproximativ un an înainte ca hotărârea să fie adoptată de Curte, dar că niciuna dintre moștenitorii acestor doi solicitanți sau reprezentantul lor juridic nu a informat Curtea despre moartea lor.
Ei se referă la obligația părților de a coopera pe deplin cu Curte în cadrul procedurii (a se vedea art. 44 A din Regulamentul Curții) și au solicitat Curții să tragă „concluziile necesare” în sensul articolului 44 C din Regulamentul Curții. Reprezentantul legal al reclamanților a răspuns declarând că, după decesele celor doi solicitanți, a luat mult timp pentru a reuni numărul mare de solicitanți care locuiau în diferite părți ale țării, obține documentația necesară de la Oficiul de Registru și decretele de moștenire necesare de la instanțe naționale și pentru a pregăti competențele avocatului. Reprezentantul juridic a afirmat că cei douăzecea două moștenitori menționați mai sus, care au fost personal victime ale evenimentelor din cauza cărora Curtea a constatat încălcări, doresc să urmărească cererea.
10. Curtea constată din documentele care i-au fost prezentate că Lali Erdin a fost soția, iar Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin sunt copiii reclamantului decedat Dl. Mahmut Erdin.
Prin urmare, ei au fost, respectiv, mama și frații fiicei lui Mahmut Erdin de un an, Asiye Erdin, în ceea ce privește a cărui ucidere în timpul bombardamentului aerien Curtea a constatat o încălcare a articolului 2 din Convenție (a se vedea Benzer și alții v. Turcia , nr. 23502/06, §§ 92, 185 și 198, 12 noiembrie 2013). 11. Curtea observă, de asemenea, din documentele prezentate, că Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi sunt copiii reclamantului decedat În hotărârea sa, Curtea a constatat că soția dlui Yusuf Bengi, Ayșe Bengi, care este mama zece dintre moștenitorii menționate mai sus și madrastra celor trei rămase, a fost ucisă în circumstanțe în încălcarea articolului 2 din Convenție (ibid.
12), având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că aceste douăzeci de persoane două moștenitori trebuie să urmărească cererea în locul celor două rude decedate (a se vedea cel mai recent, Gülbahar Özer și alții c. Turcia (reviziunea), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014, și cazurile citate în acest articol). El observă că au exprimat intenția lor de a face acest lucru și a solicitat revizuirea hotărârii. 13. În ceea ce privește trimiterea Guvernului la art. 44A și C din Regulamentul Curții, Curtea observă că a examinat și respins deja un argument similar susținut de același Guvern contestat într-un caz comparabil (ibid. §) 9). Curtea nu constată nici o circumstanță specifică în cazul instantaneu, care ar impune să se îndepărteze de concluziile sale în acest caz și consideră, prin urmare, că nu este necesar să se tragă de la indiciile care nu au fost informate Curții într-o etapă anterioară cu privire la dispariția două dintre reclamanți.
14. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că hotărârea din 12 Noiembrie 2013 ar trebui revizuit în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută Curții și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre…
” 15. În consecință, aceasta decide să acorde la Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin, în comun, suma pe care a acordat-o anterior rudei lor decedate Mahmut Erdin, și anume 80.000 EUR, pentru prejudiciu moral (a se vedea Benzer și alții , citate mai sus, § 245). De asemenea, decide să acorde Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Rezit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi, în comun, suma pe care le-a acordat anterior rudei lor decedate, Yusuf Bengi, anume 25 000 EUR, pentru prejudiciu moral (a se vedea Benzer și alții , citat mai sus § 240). 17. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Noiembrie 2013 în ceea ce privește afirmațiile reclamanților decedați, dl Mahmut Erdin și dl Yusuf Bengi, în temeiul articolului 41 din Convenție, și, în consecință, Holds (a) statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorilor dlui Mahmut Erdin, și anume Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin și Sariye Metin, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 80.000 (opt mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorilor dlui Yusuf Bengi, și anume Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi și Emine Bengi, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 25.000 (20-5 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale care trebuie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil;
(c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 ianuarie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Abel Campos Guido Raimondi Președintele adjunct al grefierului
FORMER SECOND SECTION
CASE OF BENZER AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 23502/06) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 13 January 2015 FINAL 13/04/2015 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Benzer and Others v. Turkey, (request for revision of the judgment of 12 November 2013), The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Guido Raimondi, President, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Jon Fridrik Kjølbro, judges, and Abel Campos, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 2 December 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 23502/06) against the Republic of Turkey lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by 41 Turkish nationals (“the applicants”), on 26 May 2006.
In a judgment delivered on 12 November 2013, the Court held unanimously that there had been a violation of Article 2 of the Convention in its substantive aspect on account of the killing of 33 relatives of 35 of the applicants and the injuring of three other applicants during the aerial bombardment of the applicants’ two villages by fighter jets belonging to the Air Force of the respondent State. In respect of those 38 applicants the Court also held unanimously that there had been a violation of Article 2 of the Convention in its procedural aspect on account of the national authorities’ failure to carry out an effective investigation and a violation of Article 3 of the Convention on account of the circumstances surrounding the aerial bombardment of the villages. It decided to award the 38 applicants the total sum of 2,305,000 euros (EUR) for non-pecuniary damage, and EUR 5,700 for costs and expenses and dismissed the remainder of the claims for just satisfaction. The complaints made by the remaining three applicants were declared inadmissible.
On 20 May 2014 the applicants’ legal representative informed the Court that two of the applicants, Mr Mahmut Erdin and Mr Yusuf Bengi, had died in 2009 and 2012 respectively, and that their heirs wished to pursue the application. He accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court.
On 2 September 2014 the Court considered the request for revision and decided to give the Government six weeks in which to submit any observations. Those observations were received on 17 September 2014. On 30 October 2014 the applicants submitted to the Court their observations in reply. THE LAW
THE REQUEST FOR REVISION
5. The applicants’ representative requested revision of the judgment of 12 November 2013, which he had been unable to have executed because two of the applicants, Mr Mahmut Erdin and Mr Yusuf Bengi, had died before the judgment had been adopted.
Relying on official documentation, the legal representative informed the Court that Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin and Sariye Metin were the heirs of the deceased applicant Mr Mahmut Erdin, and requested that they receive the sum of compensation awarded to Mr Mahmut Erdin for non ‑ pecuniary damage.
Referring to official documentation, the legal representative also informed the Court that Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi and Emine Bengi were the heirs of the deceased applicant Mr Yusuf Bengi, and requested that they receive the sum of compensation awarded to Mr Yusuf Bengi for non-pecuniary damage.
The Government stated that the applicant Mr Mahmut Erdin had been dead for over four years, and the applicant Mr Yusuf Bengi had died approximately one year before the judgment was adopted by the Court but that neither of these two applicants’ heirs or their legal representative had informed the Court about their demise. They referred to the parties’ duty to cooperate fully with the Court in the conduct of the proceedings (see Rule 44A of the Rules of Court), and asked the Court to draw “the necessary conclusions” within the meaning of Rule 44C of the Rules of Court.
The applicants’ legal representative responded by submitting that after the deaths of the two applicants it had taken a long time to bring together the large number of applicants who were living in different parts of the country, obtain the necessary documentation from the Register Office and the necessary inheritance decrees from the national courts, and to prepare the powers of attorney. The legal representative stated that the twenty-two heirs referred to above, who had personally been victims of the events on account of which the Court had found violations, wished to pursue the application.
The Court notes from the documents submitted to it that Lali Erdin was the wife, and Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin and Sariye Metin are the children of the deceased applicant Mr Mahmut Erdin. They were, therefore, respectively the mother and the siblings of Mahmut Erdin’s one-year old daughter Asiye Erdin in respect of whose killing during the aerial bombardment the Court found a violation of Article 2 of the Convention (see Benzer and Others v. Turkey , no. 23502/06, §§ 92, 185 and 198, 12 November 2013).
The Court also observes from the documents submitted to it that, Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi and Emine Bengi are the children of the deceased applicant Mr Yusuf Bengi. In its judgment the Court found that Mr Yusuf Bengi’s wife Ayșe Bengi, who is the mother of ten of the above-mentioned heirs and the stepmother of the remaining three, had been killed in circumstances in breach of Article 2 of the Convention ( ibid. ).
In the light of the foregoing, the Court considers that these twenty ‑ two heirs have standing to pursue the application in their two deceased relatives’ stead (see, most recently, Gülbahar Özer and Others v. Turkey (revision), no. 44125/06, § 8, 10 June 2014, and the cases cited therein). It observes that they have expressed their intention to do so and requested that the judgment be revised.
As for the Government’s reference to Rule 44A and C of the Rules of Court, the Court observes that it has already examined and rejected a similar argument raised by the same respondent Government in a comparable case ( ibid . § 9). The Court finds no particular circumstances in the instant case which would require it to depart from its finding in that case. It finds it unnecessary, therefore, to draw any inferences from the failure to inform the Court at an earlier stage about the demise of two of the applicants.
In the light of the above, the Court considers that the judgment of 12 November 2013 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide: “A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment… ”
It accordingly decides to award Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin and Sariye Metin, jointly, the amount it previously awarded to their deceased relative Mr Mahmut Erdin, namely EUR 80,000, for non ‑ pecuniary damage (see Benzer and Others , cited above, § 245).
It also decides to award Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi and Emine Bengi, jointly, the amount it previously awarded to their deceased relative Mr Yusuf Bengi, namely EUR 25,000, for non-pecuniary damage (see Benzer and Others , cited above, § 240).
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to revise its judgment of 12 November 2013 in so far as it concerns the claims made by the deceased applicants Mr Mahmut Erdin and Mr Yusuf Bengi under Article 41 of the Convention, and accordingly, 2. Holds (a) that the respondent State is to pay jointly to the heirs of Mr Mahmut Erdin, namely Lali Erdin, Emin Erdin, İsmail Erdin, Ayșe Erdin, Asiye Erdin, Hatice Erdin, Fatma Bayı, Zeynep Erdin and Sariye Metin, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 80,000 (eighty thousand euros) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that the respondent State is to pay jointly to the heirs of Mr Yusuf Bengi, namely Mehmet Bengi, Sitti Turgun, Mustafa Bengi, Adil Bengi, Abdurrahman Bengi, Reșit Bengi, Ahmet Bengi, İsmail Bengi, Zeynep Bengi, Emine Salgın, Abdulaziz Bengi, Fatma Bengi and Emine Bengi, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 25,000 (twenty-five thousand euros) in respect of non-pecuniary damage , to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (c) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Done in English, and notified in writing on 13 January 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Abel Campos Guido Raimondi Deputy Registrar President