GŐBL v. HUNGARY

Comunicat la 13 ianuarie 2015 SEGUND SECȚIUNE Cererea nr. 81097/12 György GשBL împotriva Ungariei depusă la 14 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl György Gőbl, este un național maghiar, născut în 1964 și trăiește în Sopron. El este reprezentat în fața Curții de către dl Gaudi-Nagy, avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 2006, reclamantul a apărut la intrarea principală a Spitalului Erzsébet din Sopron, în scopul de a demonstra împotriva primului ministru, dl Gyurcsány și guvernului său. A ținut o carte de 100x40 cm în care spunea: “Gyurcsány să demisioneze! de către reclamant a avut doi copii, respectiv doi și trei ani, cu el. După notificarea unui cetățean, poliția părea să verifice identitatea reclamantului. El a explicat că a demonstrat pe cont propriu și de aceea nu a notificat autorităților în avans. Totuși, polițiștii au spus că a comis o încălcare și l-au obligat să termine demonstrația. Reclamantul a ascultat, și-a pus toate lucrurile în mașină și a condus la Departamentul de Poliție Municipală Sopron, escortat de două mașini de poliție pe drum. La Departamentul de Poliție, poliția a confiscat obiectele utilizate pentru demonstrație și a inițiat proceduri de infracțiune de reglementare împotriva reclamantului, care a fost eliberat de la Departamentul de Poliție doar două ore mai târziu. Deși reclamantul a solicitat ofițerilor de poliție să ia minute în care el ar putea indica observațiile și obiecțiile sale referitoare la procedura, ofițerii au refuzat cererea sa. Mai târziu, el a cerut hârtie și stilou injector pentru a-și înregistra plângerile, dar în absență. În aceeași zi, la scurt timp după eliberarea sa, reclamantul a depus o plângere la Departamentul de Poliție, plângându-se despre stilul ofensiv de comunicare al ofițerilor de poliție care se ocupă de incident, și despre faptul că nu ia minute și nu i-a dat șansa de a-și indica obiecțiile. La apelul reclamantului, Departamentul de Poliție din județul Győr Moson-Sopron a susținut decizia. Reclamantul a contestat decizia în fața Curții Regionale din județul Győr-Moson-Sopron, însă cererea sa a fost respinsă. La 18 decembrie 2006, Departamentul de Poliție Municipală Sopron, care a acționat în calitate de autoritate administrativă, a impus unei amenzi de 50 000 de forinti maghiari (aproximativ 200 de euro) reclamantului pentru infracțiunile de a nedreptate la dreptul de adunare. Prin recursul reclamantului – în care a susținut că nu și-a exercitat dreptul de adunare pe cont propriu – Curtea de district Sopron a încheiat procedurile de infracțiune de reglementare împotriva reclamantului la 8 ianuarie 2007. Curtea a subliniat faptul că reclamantul își exercita dreptul la libertate de exprimare, dar, pe măsură ce demonstrează pe cont propriu, nu poate comite infracțiunile de abuzul dreptului la reuniune. În noiembrie 2009, reclamantul a depus o acțiune în caz de daune împotriva Departamentului de Poliție din districtul Győr-Moson-Sopron, declarând că poliția și-a încălcat dreptul la libertate de exprimare, la libertate și la demnitate umană, și depunând prejudiciu moral în valoare de 500.000 de forinti maghiari (aproximativ 1.700 euro). Reclamantul a susținut că prin escortarea lui la Departamentul de Poliție și reținerea lui timp de două ore, ofițerii de poliție au încălcat dreptul la libertate. În plus, prin stilul ofensiv de comunicare, ei au încălcat dreptul la demnitate. El a afirmat, de asemenea, că ofițerii – în virtutea intervenției lor ca astfel – au încălcat dreptul la libertate de exprimare. În plus, ofițerii de poliție au acționat în mod incorect atunci când nu au luat minute sau au permis reclamantului să facă obiecții. La 12 aprilie 2010, Curtea de județ Győr-Moson-Sopron a constatat că actul reclamantului trebuie considerat ca exprimare a opiniei politice. Departamentul de Poliție din județul Győr-Moson-Sopron și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare prin confiscarea obiectelor utilizate în scopul demonstrației. În afară de aceasta, instanța a respins afirmațiile reclamantului. Deși, ca constatare a faptului, s-a stabilit că reclamantul a fost solicitat să urmeze ofițerii la Departamentul de Poliție, Curtea a constatat că el nu a fost nici forțat să meargă la Departamentul de Poliție și nici arestat. Nu au existat dovezi care să dovedească că acțiunea ofițerilor de poliție este o măsură coercitivă. Curtea a fost convinsă că reclamantul a condus de bună voie la Departamentul de Poliție. Nu s-a dovedit nici că dreptul reclamantului la demnitate a fost încălcat. În plus, dreptul său la un remediu nu a fost încălcat prin nu-i furnizat un stilou injector și hârtie pe loc, deoarece el a fost în măsură să depună o plângere mai târziu. Curtea a respins cererea reclamantului pentru prejudiciu moral din cauza încălcării dreptului la libertate de exprimare – chiar dacă ar fi fost fondată – nu a justificat, în opinia instanței, atribuirea de prejudiciu moral în acest caz. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. Curtea de Apel Győr a susținut în esență hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a contestat această hotărâre în fața Curții Supreme. În petiția de revizuire el a reiterat că ofițerii de poliție și-au încălcat dreptul la libertate din moment ce a condus la Departamentul de Poliție din cauza instrucțiunii exprese furnizate de ofițeri și nu a putut părăsi Departamentul de Poliție până când cartele sale de identitate au fost restaurate la el. La 2 mai 2012, Curtea Supremă a susținut hotărârea constatând că nu au existat dovezi care să dovedească că ofițerii de poliție au urmărit orice măsură coercitivă împotriva reclamantului. Dimpotrivă, ofițerii de poliție l-au escortat la Departamentul de Poliție pentru că el a solicitat mai multe informații despre calificarea legală a actului său și că informațiile ar fi putut fi furnizate numai acolo. Reclamantul a condus la Departamentul de Poliție în mod voluntar și nu a fost privat de libertate. Nici reclamantul nu poate dovedi o încălcare a dreptului său la demnitate. În cele din urmă, Curtea Supremă a fost de acord cu instanțele din prima și a doua instanță cu privire la considerentul că o încălcare a dreptului la libertate de exprimare – chiar dacă este bine fondată – nu a justificat atribuirea daunelor în cazul reclamantului. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție despre privarea dreptului la libertate și securitate atunci când a fost instruit de ofițerii de poliție să conducă Departamentul de Poliție și forțat să rămână acolo timp de aproximativ două ore. El se plânge în continuare în conformitate cu art. 10 din Convenție despre interferența percepută cu dreptul său la libertate de exprimare. Întrebări către părți A fost reclamantul privat de libertate în sensul articolului 5 din Convenție? Dacă este cazul, această măsură a fost legală și justificată în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție? Având în vedere că reclamantul a avut o încălcare a drepturilor sale stabilite de instanțe interne, este posibil ca acesta să fie considerat încă o victimă a încălcării drepturilor sale în temeiul articolului 10, în sensul articolului 34 din Convenție? În cazul în care a fost ingerința în drepturile reclamantului în temeiul articolului 10 „precizată prin lege” și justificată în temeiul articolului 10 § 2?

Communicated on 13 January 2015

SECOND SECTION

Application no. 81097/12

György GŐBL

against Hungary

lodged on 14 December 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr György Gőbl, is a Hungarian national, who was born in 1964 and lives in Sopron. He is represented before the Court by Mr

T.

Gaudi-Nagy, a lawyer practising in Budapest.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 27 November 2006 the applicant appeared at the main entrance of Erzsébet Hospital in Sopron, for the purpose of demonstrating against Prime Minister Mr Gyurcsány and his government. He held a 100x40 cm chart saying “Gyurcsány to resign! Voluntary contribution pay-desk; minimum 200 Hungarian forints”, and he distributed flyers to the passers

‑

by. The applicant had his two children, respectively two and three years old, with him.

Upon a citizen’s notice the police appeared to check the applicant’s identity. He explained that he had been demonstrating on his own and that was the reason why he had failed to notify the authorities about the demonstration in advance. However, the police officers said he had been committing an infringement and obliged him to terminate the demonstration. The applicant obeyed, put all his belongings into his car and drove to Sopron Municipal Police Department, escorted by two police cars on his way. At the Police Department the police seized the objects used for the demonstration and initiated regulatory offence proceedings against the applicant, who was released from the Police Department only two hours later. Although the applicant requested the police officers to take minutes in which he could indicated his comments and objections concerning the proceedings, the officers refused his request. Later he asked for paper and pen in order to write down his complaints, but to no avail.

On the same day, shortly after his release, the applicant filed a complaint with the Police Department, complaining about the offensive style of communication of the police officers dealing with the incident, and about not taking minutes and not giving him the chance to indicate his objections. The chief officer of the Police Department dismissed the applicant’s complaint on 9 December 2006. Upon the applicant’s appeal, the Győr

‑

Moson-Sopron County Police Department upheld the decision. The applicant challenged the decision before the Győr-Moson-Sopron County Regional Court but his claim was dismissed.

On 18 December 2006 the Sopron Municipal Police Department, acting as administrative authority, imposed a fine of 50,000 Hungarian forints (approximately 200 euros) on the applicant for the offence of misusing the right to assembly.

Upon the appeal of the applicant – in which he argued that he had not exercised his right to assembly as he was on his own – the Sopron District Court terminated the regulatory offence proceedings against the applicant on 8 January 2007. The court emphasised that the applicant had been exercising his right to freedom of expression but, as he was demonstrating on his own, he could not possibly commit the offence of misuse of the right to assembly.

In November 2009 the applicant lodged an action in damages against the Győr-Moson-Sopron County Police Department, stating that the police had violated his rights to freedom of expression, to liberty and to human dignity, and claiming non-pecuniary damages in the amount of 500,000

Hungarian

forints (approximately 1,700 euros). The applicant argued that by escorting him to the Police Department and retaining him for two hours, the police officers had violated his right to liberty. Moreover, by their offensive style of communication, they had violated his right to dignity. He also asserted that the officers – by virtue of their intervention as such – had infringed his right to freedom of expression. Moreover, the police officers had acted wrongfully when not taking minutes or allowing the applicant to make objections.

On 12 April 2010 the Győr-Moson-Sopron County Court found that the applicant’s act was to be considered as expression of political opinion. The Győr-Moson-Sopron County Police Department had violated his right to freedom of expression by seizing the objects used for the purposes of the demonstration. Apart from this, the court dismissed the applicant’s claims. Although, as a finding of fact, it was established that the applicant had been called upon to follow the officers to the Police Department, the court found that he had been neither forced to go to the Police Department nor arrested. There had not been any evidence proving that the police officers’ action was a coercive measure. The court was satisfied that the applicant had voluntarily driven to the Police Department. It had not been proved either that the applicant’s right to dignity had been violated. Moreover, his right to a remedy was not infringed by not providing him with a pen and paper on site, as he was able to file a complaint later on. The court dismissed the applicant’s claim for non-pecuniary damages since the violation of right to freedom of expression – even if it was well-founded – did not, in the court’s view, justify the awarding of non-pecuniary damages in the case.

The applicant appealed against the judgment. The Győr Court of Appeal upheld the first-instance court’s judgment in essence.

The applicant challenged this judgment before the Supreme Court. In his petition for review he reiterated that the police officers had violated his right to liberty since he had driven to the Police Department because of the express instruction given by the officers and he had not been able to leave the police Department until his ID cards had been restored to him.

On 2 May 2012 the Supreme Court upheld the judgment finding that there had not been any evidence proving that the police officers had pursued any coercive measure against the applicant. On the contrary, the police officers had escorted him to the Police Department because he had requested more information about the legal qualification of his act and that information could only have been provided there. The applicant had driven to the Police Department voluntarily and had not been deprived of his liberty. Neither could the applicant prove a violation of his right to dignity. Finally, the Supreme Court agreed with the first and second instance courts on the consideration that a violation of the right to freedom of expression – even if it was well-founded – did not justify the awarding of damages in the applicant’s case.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention about being deprived of his right to liberty and security when he was instructed by the police officers to drive the Police Department and forced to stay there for approximately two hours. He further complains under Article

10 of the Convention about the perceived interference with his right to freedom of expression.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty within the meaning of Article 5 of the Convention? If so, was this measure lawful and justified under Article

5 § 1 of the Convention?

2.

Given that the applicant had a violation of his rights established by the domestic courts, can he still be regarded as a victim of a violation of his rights under Article 10, for the purposes of Article 34 of the Convention? If so, was the interference with the applicant’s rights under Article 10 “prescribed by law” and justified under Article 10 § 2?