GŐBL v. HUNGARY

Reclamantul, dl György Gőbl, este un național maghiar, născut în 1964 și locuiește în Sopron. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Gaudi-Nagy, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, agent, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 2006, reclamantul a apărut la intrarea principală a Spitalului Erzsébet din Sopron, în scopul de a demonstra împotriva primului ministru, dl Gyurcsány și guvernului său. El a deținut o plasă de 100x40 cm, spunând "Gyurcsány pentru a demisiona! Reclamantul a avut doi copii, respectiv doi și trei ani, cu el. După notificarea unui cetățean, poliția părea să verifice identitatea reclamantului. El a explicat că a demonstrat pe cont propriu și de aceea nu a notificat autorităților în prealabil. Totuși, polițiștii au spus că a comis o încălcare și l-au obligat să termine demonstrația. Reclamantul a ascultat, și-a pus toate lucrurile în mașină și a condus la Departamentul de Poliție Municipală Sopron, escortat de două mașini de poliție pe drum. El a făcut acest lucru la poliție” În aceeași zi, la scurt timp după eliberarea sa, reclamantul a depus o plângere la Departamentul de Poliție, plângându-se de stilul ofensiv de comunicare al ofițerilor de poliție care se ocupă de incident, și despre faptul că nu ia minute și nu i-a dat șansa de a indica obiecțiile sale. Ofițerul șef al Departamentului de Poliție a respins plângerea reclamantului la 9 decembrie 2006. La apelul reclamantului, Departamentul de Poliție din Győr-Moson-Sopron a susținut decizia. Reclamantul a contestat decizia înaintea Curții Regionale din județul Győr-Moson-Sopron, însă cererea sa a fost respinsă. La 18 decembrie 2006, Departamentul de Poliție Municipală Sopron, care a acționat în calitate de autoritate administrativă, a impus unei amenzi de 50 000 de forinti maghiari (aproximativ 200 de euro) reclamantului pentru infracțiunile de a nedreptate la dreptul de adunare. Prin recursul reclamantului – în care a susținut că nu și-a exercitat dreptul de adunare pe cont propriu – Curtea de district Sopron a încheiat procedurile de infracțiune de reglementare împotriva reclamantului la 8 ianuarie 2007. Curtea a subliniat faptul că reclamantul își exercita dreptul la libertate de exprimare, dar, pe măsură ce demonstrează pe cont propriu, nu poate comite infracțiunile de abuzul dreptului la reuniune. În noiembrie 2009, reclamantul a depus o acțiune în caz de daune împotriva Departamentului de Poliție din districtul Győr-Moson-Sopron, declarând că poliția și-a încălcat dreptul la libertate de exprimare, la libertate și la demnitate umană, și depunând prejudiciu moral în valoare de 500.000 de forinti maghiari (aproximativ 1.700 euro). Reclamantul a susținut că prin escortarea lui la Departamentul de Poliție și reținerea lui timp de două ore, ofițerii de poliție au încălcat dreptul la libertate. În plus, prin stilul ofensiv de comunicare, ei au încălcat dreptul la demnitate. El a afirmat, de asemenea, că ofițerii – în virtutea intervenției lor ca astfel – au încălcat dreptul la libertate de exprimare. În plus, ofițerii de poliție au acționat în mod incorect atunci când nu au luat minute sau au permis reclamantului să facă obiecții. La 12 aprilie 2010, Curtea de județ Győr-Moson-Sopron a constatat că actul reclamantului trebuie considerat ca exprimare a opiniei politice. Departamentul de Poliție din județul Győr-Moson-Sopron și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare prin confiscarea obiectelor utilizate în scopul demonstrației. În afară de aceasta, instanța a respins afirmațiile reclamantului. Deși, ca constatare a faptului, s-a stabilit că reclamantul a fost solicitat să urmeze ofițerii la Departamentul de Poliție, Curtea a constatat că el nu a fost nici forțat să meargă la Departamentul de Poliție și nici arestat. Nu au existat dovezi care să dovedească că acțiunea ofițerilor de poliție este o măsură coercitivă. Curtea a fost convinsă că reclamantul a condus voluntar la Departamentul de Poliție, că, în timp ce stătea într-o sală publică de așteptare și că telefonul său mobil nu a fost confiscat. Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a putut dovedi că documentele sale personale au fost reținute în timpul petrecut la Departamentul de Poliție. Nu s-a dovedit nici că dreptul reclamantului la demnitate a fost încălcat. În plus, dreptul său la un remediu nu a fost încălcat prin nu-i furnizat un stilou injector și hârtie pe site, deoarece a fost în măsură să depună o plângere mai târziu. Curtea a respins cererea reclamantului pentru prejudiciu moral din cauza încălcării dreptului la libertate de exprimare – chiar dacă afirmația a fost bine fundamentată – nu a justificat, în opinia instanței, atribuirea de prejudiciu moral în acest caz. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. Curtea de Apel Győr a susținut în esență hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a contestat această hotărâre în fața Curții Supreme. În petiția de revizuire el a reiterat că ofițerii de poliție și-au încălcat dreptul la libertate din moment ce a condus la Departamentul de Poliție din cauza instrucțiunii exprese furnizate de ofițeri și nu a putut părăsi Departamentul de Poliție până când cartele sale de identitate au fost restaurate la el. La 2 mai 2012, Curtea Supremă a susținut hotărârea constatând că nu au existat dovezi care să dovedească că ofițerii de poliție au urmărit orice măsură coercitivă împotriva reclamantului. Dimpotrivă, ofițerii de poliție l-au escortat la Departamentul de Poliție pentru că el a solicitat mai multe informații despre calificarea legală a actului său și că informațiile ar fi putut fi furnizate numai acolo. Reclamantul a condus la Departamentul de Poliție în mod voluntar și nu a fost privat de libertate. Nici reclamantul nu poate dovedi o încălcare a dreptului său la demnitate. În cele din urmă, Curtea Supremă a fost de acord cu instanțele din prima și a doua instanță cu privire la considerentul că încălcarea dreptului la libertate de exprimare – chiar dacă afirmația a fost bine fundamentată – nu a justificat acordarea de daune în cazul reclamantului.

The applicant, Mr György Gőbl, is a Hungarian national, who was born in 1964 and lives in Sopron. He was represented before the Court by Mr T. Gaudi-Nagy, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 November 2006 the applicant appeared at the main entrance of Erzsébet Hospital in Sopron, for the purpose of demonstrating against Prime Minister Mr Gyurcsány and his government. He held a 100x40 cm placard saying “Gyurcsány to resign! Voluntary contribution pay-desk; minimum 200 Hungarian forints”, and he distributed flyers to the passers-by. The applicant had his two children, respectively two and three years old, with him. Upon a citizen’s notice the police appeared to check the applicant’s identity. He explained that he had been demonstrating on his own and that was the reason why he had failed to notify the authorities about the demonstration in advance. However, the police officers said he had been committing an infringement and obliged him to terminate the demonstration. The applicant obeyed, put all his belongings into his car and drove to Sopron Municipal Police Department, escorted by two police cars on his way. He did so at the police’ On the same day, shortly after his release, the applicant filed a complaint with the Police Department, complaining about the offensive style of communication of the police officers dealing with the incident, and about not taking minutes and not giving him the chance to indicate his objections. The chief officer of the Police Department dismissed the applicant’s complaint on 9 December 2006. Upon the applicant’s appeal, the Győr-Moson-Sopron County Police Department upheld the decision. The applicant challenged the decision before the Győr-Moson-Sopron County Regional Court but his claim was dismissed. On 18 December 2006 the Sopron Municipal Police Department, acting as administrative authority, imposed a fine of 50,000 Hungarian forints (approximately 200 euros) on the applicant for the offence of misusing the right to assembly. Upon the appeal of the applicant – in which he argued that he had not exercised his right to assembly as he was on his own – the Sopron District Court terminated the regulatory offence proceedings against the applicant on 8 January 2007. The court emphasised that the applicant had been exercising his right to freedom of expression but, as he was demonstrating on his own, he could not possibly commit the offence of misuse of the right to assembly. In November 2009 the applicant lodged an action in damages against the Győr-Moson-Sopron County Police Department, stating that the police had violated his rights to freedom of expression, to liberty and to human dignity, and claiming non-pecuniary damages in the amount of 500,000 Hungarian forints (approximately 1,700 euros). The applicant argued that by escorting him to the Police Department and retaining him for two hours, the police officers had violated his right to liberty. Moreover, by their offensive style of communication, they had violated his right to dignity. He also asserted that the officers – by virtue of their intervention as such – had infringed his right to freedom of expression. Moreover, the police officers had acted wrongfully when not taking minutes or allowing the applicant to make objections. On 12 April 2010 the Győr-Moson-Sopron County Court found that the applicant’s act was to be considered as expression of political opinion. The Győr-Moson-Sopron County Police Department had violated his right to freedom of expression by seizing the objects used for the purposes of the demonstration. Apart from this, the court dismissed the applicant’s claims. Although, as a finding of fact, it was established that the applicant had been called upon to follow the officers to the Police Department, the court found that he had been neither forced to go to the Police Department nor arrested. There had not been any evidence proving that the police officers’ action was a coercive measure. The court was satisfied that the applicant had voluntarily driven to the Police Department, that – while inside – he had stayed in a public waiting room and his cell phone had not been seized. The court also noted that the applicant could not prove that his personal documents had been withheld during the time he spent at the Police Department. It had not been proved either that the applicant’s right to dignity had been violated. Moreover, his right to a remedy was not infringed by not providing him with a pen and paper on site, as he was able to file a complaint later on. The court dismissed the applicant’s claim for non-pecuniary damages since the violation of right to freedom of expression – even if the claim was well-founded – did not, in the court’s view, justify the awarding of non-pecuniary damages in the case. The applicant appealed against the judgment. The Győr Court of Appeal upheld the first-instance court’s judgment in essence. The applicant challenged this judgment before the Supreme Court. In his petition for review he reiterated that the police officers had violated his right to liberty since he had driven to the Police Department because of the express instruction given by the officers and he had not been able to leave the police Department until his ID cards had been restored to him. On 2 May 2012 the Supreme Court upheld the judgment finding that there had not been any evidence proving that the police officers had pursued any coercive measure against the applicant. On the contrary, the police officers had escorted him to the Police Department because he had requested more information about the legal qualification of his act and that information could only have been provided there. The applicant had driven to the Police Department voluntarily and had not been deprived of his liberty. Neither could the applicant prove a violation of his right to dignity. Finally, the Supreme Court agreed with the first and second instance courts on the consideration that a violation of the right to freedom of expression – even if the claim was well-founded – did not justify the awarding of damages in the applicant’s case.