Gözüm împotriva Turciei

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește la Istanbul. Într-o decizie din 22 mai 2007, care a devenit finală la 20 iulie din acel an, Curtea de Familie Üsküdar (Istanbul) a autorizat reclamantul, care a fost atunci singur, să adopte un copil, E., născut la 5 noiembrie 2003 dnei S.Ö. Prin urmare, în temeiul articolului 314 §§ 2 și 3 din Codul Civil (n. 4721), „Göm” a fost înregistrat ca nume de E. în registrul nașterilor și în documentele de identitate ale copilului. Cu toate acestea, Registrarul a refuzat să indice numele anterior al reclamantului în titlul „mamă”, în cazul în care numele „S” a fost păstrat, fiind numele anterioar al mamei biologice a copilului. La 23 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat Tribunalului de District Üsküdar în căutarea înlocuirii anterioarului „S”.

În opinia ei, faptul că prenomul ei nu a fost dat deoarece mama fiului său adoptiv este atât discriminatori, cât și neconstituțional, care ar putea submina dezvoltarea lor personală, familială și socială și constituie astfel o încălcare a, printre altele, a articolelor 8 și 14 din Convenție. Ea a susținut că, în ceea ce privește adopțiile cu un singur părinte, în Codul Civil a existat o lacună care impune instanței să prevadă o astfel de situație a propunerii sale, în temeiul articolului 1 din respectivul cod sau, în lipsa acesteia, să solicite o hotărâre preliminară a Curții Constituționale. La 26 februarie 2008, instanța a respins cererea reclamantului din motivul că nu avea nicio bază juridică.

Acesta a constatat că Codul Civil, în alegerea de a reglementa doar adopțiile cu doi părți – cele acordate unui cuplu –, întenționat să trateze relația juridică dintre părinții adoptivi și copilul adoptiv ca „o relație biologică”, care nu a fost posibilă în cazul adopțiilor cu un singur părți, în cazul în care fie o mamă, fie un tată, era absent. Astfel, situația juridică obținută în acest caz nu a putut fi considerată neconstituțională. La 14 aprilie 2008, reclamantul a apelat la puncte de drept.

La 15 martie 2009, atunci când aceste proceduri erau încă în suspensie, un nou regulament a intrat în vigoare cu titlul „Regulamentul privind punerea în aplicare a serviciilor de mediere pentru adoptarea minorilor” („Regulamentul”), care permite un singur părinte adoptiv să își înregistreze numele de prealabil în locul părintelui biologic ... 10. La 5 noiembrie 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de mai jos într-o hotărâre care nu a menținut nicio mențiune a reformei legislative. 11. La 14 decembrie 2009, reclamantul a fost notificat de această hotărâre. 12. La 9 noiembrie 2010, a solicitat în biroul de înregistrare pentru înregistrarea numelui ei de prenom ca a mamei E., în baza articolului 20 § 4 din noul regulament.

Această cerere a fost acordată în aceeași zi și în consecință înregistrările referitoare la copil au fost modificate cu efect imediat…

5. The applicant was born in 1966 and lives in Istanbul. 6. In a decision of 22 May 2007, which became final on 20 July of that year, the Üsküdar Family Court (Istanbul) authorised the applicant, who was then single, to adopt a child, E., born on 5 November 2003 to Ms S.Ö. Consequently, under Article 314 §§ 2 and 3 of the Civil Code (no. 4721), “Gözüm” was registered as the surname of E. in the register of births and on the child’s identity documents. However, the registrar refused to indicate the applicant’s forename under the heading “mother”, where the name “S.” was retained, this being the forename of the child’s biological mother. 7. On 23 November 2007 the applicant applied to Üsküdar District Court seeking the replacement of the forename “S.” by her own.

In her view, the fact that her forename had not been given as that of the mother of her adopted son was both discriminatory and unconstitutional, likely to undermine their personal, family and social development, and thus constituting a violation of, among other provisions, Articles 8 and 14 of the Convention. She argued that in relation to single-parent adoptions there was a lacuna in the Civil Code which required the court to make provision for such a situation of its own motion, pursuant to Article 1 of that Code or, failing that, to request a preliminary ruling of the Constitutional Court. 8. On 26 February 2008 the court dismissed the applicant’s request on the ground that it had no legal basis.

It found that the Civil Code, in choosing to regulate only two-parent adoptions – those granted to a couple jointly –, intended to treat the legal relationship between the adoptive parents and the adopted child as “a biological relationship”, which was not possible in the case of single-parent adoptions, where either a mother or a father was absent. Thus the legal situation obtaining in the present case could not be regarded as unconstitutional. On 14 April 2008 the applicant appealed on points of law.

9. On 15 March 2009, when those proceedings were still pending, a new regulation entered into force entitled “Regulation on the implementation of mediation services for the adoption of minors” (“the Regulation”), enabling a single adoptive parent to have his or her forename registered in the place of that of the biological parent ... 10. On 5 November 2009 the Court of Cassation upheld the decision of the court below in a judgment which made no mention of the legislative reform. 11. On 14 December 2009 the applicant was notified of that judgment. 12. On 9 November 2010 she applied to the registry office for the registration of her forename as that of the mother of E., relying on Article 20 § 4 of the new Regulation.

That request was granted on the same day and the record entries concerning the child were consequently amended with immediate effect…