BURAKOVA v. UKRAINE

Comunicat la 22 ianuarie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 14908/11 Tamara Petrovna BURAKOVA împotriva Ucrainei depusă la 26 februarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Tamara Petrovna Burakova, este un național ucrainean, născut în 1948 și locuiește în Kherson. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl G.V. Tokarev, avocat practicant în Kharkiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul său de treizeci de ani, B., a suferit de HIV și, ca fost adict de droguri, a primit un tratament de substituție de metadonă începând cu 2008. HIV-ul său a fost în etapa inițială a dezvoltării și nu a necesitat niciun tratament medical. La 13 februarie 2010, biroul de poliție districtual Tsuryupinskyy a arestat B. Medicii civili au remarcat că era dependent de droguri, avea o inimă și plămâni sănătoși și ar putea fi “întins într-un TIT” a fost plasat într-o celulă ITT la scurt timp după aceea. De la arestarea lui nu a primit nici un tratament cu metadonă. De la 13 la 15 februarie 2010 B., îmbrăcat doar cu pantaloni și un tricou, a rămas într-o celulă cu o fereastră care nu avea un pahar, în timp ce temperatura din exterior a fost sub congelare. La 15 februarie 2010, reclamantul a văzut fiul ei în timpul unei audiere în instanță și a remarcat că a avut tuse și febră. La 16 februarie 2010, un narcolog a examinat B. S-a remarcat că a fost HIV pozitiv, a avut anterior terapie cu metadone deoarece a suferit de sindrom de retragere. El a concluzionat că B. nu a avut nevoie de tratament medical urgent și ar putea fi păstrat în TIT în condițiile obișnuite. La 23 februarie 2010, reclamantul a văzut din nou fiul ei la o audiere în instanță. El a sufocat și nu a putut vorbi. La 23 februarie 2010 B. a fost transferat la SIZO și examinat de către medicul SIZO care a remarcat că B. nu a fost potrivit pentru detenție pentru că a suferit de sindromul de retragere a methadonei. Cu toate acestea, SIZO nu i-a putut oferi terapie cu methadone, deoarece nu avea licență de stat adecvată. B. a fost transportat într-un spital civil unde, la 24 de ani, a fost transportat într-un spital civil. Februarie 2010, doctorii civili au stabilit că a suferit de HIV și dependență de droguri, dar au constatat că a fost fizic potrivit pentru detenție în SIZO. În aceeași zi B. a fost transportat înapoi la SIZO și plasat într-o celulă comună. Totuși, în 24 februarie, SIZO un medic l-a examinat declarând că a avut bronchitis și a prescris medicamente pe care le-a primit după aceea. La 25 februarie 2010 B. s-a plâns la personalul SIZO despre tuse. El a fost examinat de medicii SIZO, diagnosticat cu bronchitis și antibiotice prescrise. Se pare că B. a primit medicamentul. La 1 martie 2010 B. s-a plâns la personalul SIZO despre tuse și slăbiciune. El a fost examinat de medicul SIZO care a remarcat că starea sa generală a fost satisfăcătoare. La 4 martie 2010 B. s-a plâns la medicul SIZO pentru febră, slăbiciune și tuse. La aproximativ 14 pm. el a fost văzut de medicii SIZO care l-au diagnosticat cu tuberculoză, pneumonie și pleurie. El a fost plasat imediat în unitatea medicală SIZO și a pus sub monitorizare medicală constantă atunci când un medic l-a examinat în fiecare oră. În ziua următoare, la 5.25 am. B. a fost găsit inconștient. Ambulanța care a sosit la 6.07 am stabilit că a murit. Examinarea cadavrului efectuat între 9 și 29 martie 2010 a indicat pneumonia ca cauza decesului. Investigația penală privind moartea fiului reclamantului La 14 martie 2011, procurorii au refuzat cererea reclamantului de a înființa o procedură penală împotriva personalului ITT și SIZO responsabil pentru a nu proteja viața fiului ei în detenție. La 20 februarie 2013 Curtea de district Komsomolskyy din Kherson, după plângerea reclamantului, a anulat această decizie declarând că procurorii nu au reușit să: 1) să ia orice măsuri pentru a evalua dacă faptul că B. nu a primit metadonă în timpul detenției sale a contribuit la moartea sa; 2) să pună la îndoială persoanele care au fost reținute în TIT în același timp ca B; 3) să stabilească toate factorele care au dus la deteriorarea sănătății B; 4) să stabilească dacă tratamentul acordat B. în detenție a fost oportun și adecvat. Curtea a ordonat procurorilor să desfășoare o investigație suplimentară care rămâne în prezent în așteptare. Procedura civilă cu privire la moartea fiului reclamantului La 31 martie 2012, reclamantul a depus o cerere civilă în fața Curții de district Suvorovsky din Kherson care solicită compensație pentru prejudiciile morale cauzate de moartea fiuului ei. În Janury 2013, instanța a ordonat Biroului de Poliție de district Tsuryupinskyy să se alăture procedurii ca inculpat în acest caz. Curtea a solicitat, de asemenea, SIZO să furnizeze documentația referitoare la tratamentul B. în această înființare și a ordonat un examen medical forense pentru a evalua adecvarea tratamentului. Examinarea cazului rămâne în așteptare. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție, că autoritățile de stat nu a reușit să protejeze viața fiului ei în detenție. Ea a afirmat în special că: a) au păstrat B. într-o celulă rece din cauza faptului că a dezvoltat pneumonie; b) nu au luat suficiente măsuri pentru descoperirea pneumoniei sale la timp și tratarea acesteia; c) nu au luat nicio măsură în legătură cu sindromul de retragere. Ea se plânge, de asemenea, despre o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza aceleași fapte. Reclamantul se plânge în continuare că ancheta privind moartea fiului său nu a fost eficace. 3. Considerând art. 13 afirmă că nu are un remediu intern pentru plângerea sa în temeiul articolului 2 din anchetă. Întrebarea a fost încălcată în acest caz dreptul copilului reclamant la viață? În special, a fost protejată în mod corespunzător sănătatea sa în timpul detenției sale? A primit o asistență medicală rapidă și adecvată? A existat vreo legătură între moartea fiului reclamant și i) faptul că, în timpul detenției, nu a primit tratament cu metadonă sau tratament împotriva sindromului de retragere; ii) condițiile de detenție în TIT? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne care au încălcat art. 2 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 2, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 22 January 2015

FIFTH SECTION

Application no. 14908/11

Tamara Petrovna BURAKOVA against Ukraine

lodged on 26 February 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Tamara Petrovna Burakova, is a Ukrainian national, who was born in 1948 and lives in Kherson. She is represented before the Court by Mr G.V. Tokarev, a lawyer practising in Kharkiv.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant’s thirty-year old son, B., suffered from HIV and, as a former drug-addict, had received methadone substitution treatment since 2008. His HIV was at early stage of development and did not require any medical treatment.

On 13 February 2010 the Tsuryupinskyy District Police Office arrested B. and brought him to a civil hospital to assess his physical fitness for detention. The civil doctors noted that he was a drug addict, had a healthy heart and lungs and could “be detained in an ITT”. B. was placed in an ITT cell shortly afterwards. From the moment of his arrest onwards he did not receive any methadone treatment.

From 13 to 15 February 2010 B., dressed just in trousers and a t-shirt, stayed in a cell with a window which did not have a glass, while the temperature outside was below freezing.

On 15 February 2010 the applicant saw her son during a court hearing and noted that he had coughs and fever.

On 16 February 2010 a narcologist examined B. It was noted that he was HIV positive, had previously undergone methadone therapy because he suffered from withdrawal syndrome. He concluded that B. did not “need urgent medical treatment and could be kept in the ITT in the usual conditions”.

On 23 February 2010 the applicant again saw her son at a court hearing. He was suffocating and could hardly speak.

On 23 February 2010 B. was transferred to the SIZO and examined by the SIZO doctor who noted that B. was not fit for detention because he suffered from methadone withdrawal syndrome. However, the SIZO could not provide him with methadone therapy as it did not have proper State licence. B. was therefore transported to a civilian hospital where, on 24

February 2010, the civilian doctors established that he suffered from HIV and drug addiction, but found that he was physically fit for detention in the SIZO.

On the same day B. was transported back to the SIZO and placed in a common cell. Still on 24 February the SIZO a doctor examined him stating that he had bronchitis, and prescribed medication which he received afterwards.

On 25 February 2010 B. complained to the SIZO staff about coughs. He was examined by the SIZO doctors, diagnosed with bronchitis and prescribed antibiotics. It appears that B. received the medication.

On 1 March 2010 B. complained to the SIZO staff about coughs and weakness. He was examined by the SIZO doctor who noted that his general condition was satisfactory.

On 4 March 2010 B. complained to the SIZO doctor about fever, weakness and coughs. At about 2 pm. he was seen by the SIZO doctors who diagnosed him with tuberculosis, pneumonia and pleurisy. He was immediately placed in the SIZO medical unit and put under constant medical monitoring when a physician examined him every hour.

On the next day at 5.25 am. B. was found unconscious. The ambulance which arrived at 6.07 am established that he was dead.

The examination of the corpse conducted from 9 to 29 March 2010 indicated pneumonia as the cause of death.

A.

Criminal investigation into the death of the applicant’s son

On 14 March 2011 the prosecutors refused the applicant’s request to institute criminal proceedings against the ITT and SIZO staff responsible for not safeguarding her son’s life in detention.

On 20 February 2013 the Komsomolskyy District Court of Kherson, upon the applicant’s complaint, quashed this decision stating that the prosecutors had failed to: 1)

take any steps to assess whether the fact that B. had not received methadone during his detention contributed to his death; 2)

question the persons who had been detained in the ITT at the same time as B.; 3)

establish all the factors which led to deterioration of B.’s health; 4)

establish whether the treatment provided to B. in detention was timely and adequate. The court ordered the prosecutors to conduct an additional investigation which currently remains pending.

B.

Civil proceedings concerning the death of the applicant’s son

On 31 March 2012 the applicant lodged a civil claim before the Suvorovskyy District Court of Kherson seeking compensation for non-pecuniary damage caused to her by her son’s death. In Janury 2013 the court ordered the Tsuryupinskyy District Police Office to join the proceedings as a defendant in the case. The court also requested the SIZO to provide documentation concerning B.’s treatment in that establishment and ordered a forensic medical examination to assess adequacy of the treatment.

The examination of the case remains pending.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains, under Articles 2 and 3 of the Convention, that the State authorities failed to safeguard her son’s life in detention. She states in particular, that they : a) kept B. in a cold cell due to which fact he developed pneumonia; b) did not take sufficient steps to discover his pneumonia on time and treat it; c) did not take any measures in connection with his withdrawal syndrome. She also complains about a violation of Article 3 of the Convention on account of the same facts.

2.

The applicant further complains invoking Articles 2 that the investigation into her son’s death was not effective.

QUESTIONS

1.

Has the applicant son’s right to life been violated in the present case? In particular, was his health duly protected during his detention? Did he receive prompt and adequate medical care? Was there any connection between the applicant son’s death and i) the fact that during his detention he was not provided with methadone therapy or treatment against the withdrawal syndrome; ii) the conditions of his detention in the ITT?

2.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph 104 of

Salman v. Turkey

[GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention?

3.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaints under Articles 2, as required by Article 13 of the Convention?