CtEDO 16.11.2015 Auto

PETUKHOV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
16.11.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PETUKHOV v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 16 noiembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 41216/13 Volodymyr Sergiyovych PETUKHOV împotriva Ucrainei depusă la 11 iunie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Volodymyr Sergiyovych Petukhov, este un național ucrainean, care s-a născut în 1973 și a trăit în Zhvyrka. El este reprezentat în fața Curții de către dna I. Boykova, un avocat practicant în Kyiv. În cererea anterioară a reclamantului nr. 43374/02, Curtea a constatat, într-o hotărâre din 21 octombrie 2010, că statul nu a îndeplinit obligațiile sale de a asigura sănătatea reclamantului în detenție între august 2001 și august 2002. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum a fost depusă de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În august 2001, reclamantul a fost pus în detenție preliminară. Într-o hotărâre din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel a condamnat reclamantul pentru o serie de infracțiuni grave și a condamnat-o la închisoare pe viață. La 25 mai 2005, Curtea Supremă a susținut această condamnare. La 29 noiembrie 2006, aceeași instanță a refuzat să revizuiască condamnarea și condamnarea reclamantului în funcție de circumstanțe extraordinare. Reclamantul a solicitat Curții Supreme să revizuiască condamnarea și condamnarea acesteia în funcție de circumstanțe nou descoperite, și anume hotărârea Curții menționată mai sus. La 16 mai 2011, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului. Acesta a stabilit că verdictul Curții nu a conținut nicio circumstanță care ar putea influența concluziile referitoare la vina reclamantului și că Curtea nu a ordonat reexaminarea reclamantului. În 2013 reclamantul a solicitat Curtea de Apel să revizuiască cazul său în lumina unor circumstanțe nou descoperite. Procedura este încă în așteptare. Tratament medical în detenție La 2 iulie 2013, un examen medical al reclamantului a stabilit că tratamentul medical pe care l-a primit pentru TB în timpul detenției sale în 2002-2013 a fost ineficient. În aceeași dată, reclamantul a fost prescris tratament paliativ ca a atins o etapă „netratabilă” a TB. Potrivit lui, din 2 iulie 2013, el nu a primit niciun tratament medical pentru TB sau asistență medicală. Condiții de detenție a reclamantului De la 10 iulie 2010 la ianuarie 2014 reclamantul a rămas în închisoarea Kherson nr. 61 pentru persoanele care suferă de tuberculoză. Potrivit lui, celulele în care a fost păstrat au ventilație și accesul la lumina zilei, alimentele erau inadecvate și apa era murdară. În ianuarie 2014 reclamantul a fost transferat la SIZO din Kherson și plasat în celula nr. 394, care a fost foarte rece și în cazul în care zidurile au fost acoperite cu mucegai. El a stat în această celulă timp de aproximativ două săptămâni. După aceea, reclamantul a stat timp de 20 de zile în celula nr. 392. Rămâne necunoscut în cazul în care reclamantul este deținut în prezent. Potrivit reclamantului, el nu este autorizat să aibă contact fizic cu membrii familiei sale sau să comunice cu ei în particular în timpul vizitelor lor la el în detenție. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că sănătatea sa s-a deteriorat din cauza tratamentului inadecvat pe care l-a primit în detenție. El plânge, de asemenea, invocând art. 3 din Convenție, că din 10 Iulie 2010 condițiile de detenție au fost inadecvate. El plânge, de asemenea, că condamnarea sa pe viață este în sine contrară articolului 3 din Convenție. El se plânge în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că în timpul vizitelor familiale nu este autorizat să comunice cu familia sa în privat sau să aibă orice contact fizic cu ele. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special, statul a respectat obligația sa de a proteja sănătatea reclamantului în detenție, în conformitate cu art. 3 din Convenție? Condițiile materiale ale detenției reclamantului începând cu 10 iulie 2010 au constituit o încălcare a articolului 3 din Convenție? A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului în temeiul articolului § 1 din Convenție în ceea ce privește respectarea vieții private și de familie din cauza limitărilor privind vizitele familiale în timpul detenției sale post-convicției? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2? Reclamantul poate pretinde că este victimă de încălcarea articolelor 3 din Convenție în măsura în care aplicarea sa se referă la incompatibilitatea condamnării vieții sale cu art. 3 din Convenția? Reclamantul a fost privat de orice posibilitate de eliberare și, prin urmare, poate fi supusă pedepsei inumane, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere faptul că el nu va fi eligibil la eliberare eliberată cu eliberare condiționată; sau poate fi caracterizată pedeapsa de viață impusă ca de jure și de facto reductibilă, în sensul jurisprudenței Curții în Vinter și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 66069/09, 130/10 și 3896/10, ECHR 2013 (extrageri) și László Magyar v. Ungaria , nr. 73593/10, §§ 46-58, 20 mai 2014? Faptul că reclamantul nu va fi eligibil niciodată pentru eliberare pe eliberare condiționată constituie o problemă sistemică incompatibilă cu Convenția (art. 46)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă