CtEDO 26.01.2015 Auto

OLIVIERI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.01.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OLIVIERI c. ITALIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 ianuarie 2015 Secțiunea a patra Cerere nr. 17708/12 Giuseppe OLIVIERI împotriva Italiei și alte trei cereri (a se vedea lista din anexă) Lista părților reclamante figurează în anexă. Toate acestea au fost reprezentate de Maestrul G. Romano, avocat în Benevent. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 august 1990, patru angajați ai municipiului Benevent au depus o acțiune la Tribunalul Administrativ Regional ( (a se vedea tabelul din anexă) pentru a obține rectificarea calculelor referitoare la locul de muncă și condamnarea colectivității locale la plata diferențelor de retribuție. Fiecare a prezentat o cerere de fixare a încuietorii (istanza di fissić dell La 26 februarie 2008, grefa TAR a însemnat fiecărui solicitant, în conformitate cu art. 9 alineatul (2) din Legea nr. 205/2000, un aviz privind obligația de a prezenta o nouă cerere de fixare a cauzei, sub pedeapsa expirării acțiunii. În perioada iulie-septembrie 2008, reclamanții au depus o nouă cerere de fixare a instanței. În același timp, reclamanții, pe baza Legii nr. 8 din Legea nr. 8 din care se face referire, au introdus o acțiune în fața tribunalului din Napoli pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii administrative. Instanța de apel din Napoli, între februarie și aprilie 2009 (a se vedea tabelul din anexă), a declarat recursurile inadmisibile. Aceasta a constatat că, în cursul procedurii administrative, în termen de un an de la depunerea unei cereri de fixare în regim de urgență a instanței judecătorești (istanza di tlievo), noua condiție de admisibilitate a căilor de atac în temeiul Decretului-lege nr. 112/2008. La 4 noiembrie 2011, Curtea de Casație a respins recursurile recurentelor (a se vedea tabelul din anexă). Dreptul și practica internă relevantă în ceea ce privește obligațiile părților la o procedură în fața Tribunalului Administrativ Regional Procedura în fața TAR este reglementată de Legea nr. 1034 din 6 decembrie 1971. În cauzele în fața instanțelor administrative regionale, până la data adoptării unei legi speciale privind procedura, se respectă normele de procedură ale secțiunilor jurisdicționale ale Consiliului de Stat (...) Normele astfel aplicabile pun în sarcina reclamantului depunerea, în termen de doi ani de la introducerea acțiunii, a unei cereri de fixare în culpă, sub pedeapsa expirării [art. 40 din Decretul regal nr. 1054 din 26 iunie] a unei cereri de fixare în culpă [art. 40 din Decretul regal nr. 1054] 1924) În urma depunerii acestei cereri, judecătorul sesizat are competența și obligația de a stabili încuviințarea. De asemenea, el poate, din oficiu sau la cererea părților care intenționează să stabilească de urgență data landului (istanza di prelievo), să acorde prioritate unei căi de atac, anticipând data la care a fost pronunțată sentința (art. 51 din Decretul regal nr. 642 din 17 august 1907). Pentru acțiunile pe o perioadă mai mare de 10 ani, reclamanții care au primit un aviz din partea grefei trebuie să depună o nouă cerere de fixare a instanței de judecată, sub pedeapsa expirării [art. 9 din Legea nr. 205 din 21 iulie 2000]. În Hotărârea nr. 28507/05 din 15 decembrie 2005, Curtea de Casație Plenară (sezioni unite) a precizat că: (...) în sistemul în vigoare înainte de Legea nr. 205/2000 (...) procesul administrativ nu punea în sarcina reclamantului, după depunerea acțiunii, decât (...) prezentarea, în termen de doi ani de la depunerea acțiunii (...), a unei cereri de fixare a landului; în urma depunerii acestei cereri, desfășurarea procesului era supusă autorității judecătorului din proprie inițiativă. Prin urmare, depunerea cererii prevăzute la art. 54 al doilea paragraf din Decretul regal nr. 642/1907 (istanza di prelievo ), nu constituie o obligație de a face, scopul său exclusiv fiind acela de a ridica urgenta recursului în vederea obținerii unei investiții în avans, prin care să se desprindă ordinea în care este înscris rolul cererilor de fixare a instanței (...). În ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru încălcarea dreptului la o durată rezonabilă a procesului administrativ Dreptul și practica internă relevantă referitoare, în general, la Legea 89 din 24 martie 2001 - JO L 89, 23.3.2001, p. 23-31, CEDO 2006-V. În ceea ce privește aplicarea acestor norme pe durata procedurilor administrative, Curtea de Casație Plenară, în Hotărârea nr. 28507/05, a subliniat că: În conformitate cu abordarea exprimată în repetate rânduri în jurisprudența Curții de la Strasbourg, [Curtea de Casație] a revenit deja asupra interpretării până în prezent dominantă și a afirmat că încălcarea dreptului la o durată rezonabilă a procedurilor judiciare trebuie examinată ținând seama de perioada de timp care a trecut de la introducerea procedurii. Acest lucru se aplică, de asemenea, în procedurile în fața judecătorului administrativ, lipsa sau depunerea cu întârziere a cererii de fixare urgentă a datei la care a avut loc rejudecarea. Această interpretare (...) trebuie confirmată, având în vedere că (...) existența unui instrument de accelerare a procesului nu suspendă și nu aduce atingere obligației statului de a se pronunța asupra cererii, nici nu trebuie să se acorde părții solicitante o răspundere pentru depășirea termenului rezonabil în soluționarea cauzei, comportamentul părții neputând intra în cont decât în aprecierea prejudiciului suferit. Ulterior, Decretul-lege nr. 112 din 25 iunie 2008, care a intrat în vigoare în aceeași zi și a fost convertit prin Legea nr. 133 din 6 august 2008 (fără nicio modificare substanțială în această privință), a prevăzut că: 89 din 24 martie 2001) într-un proces în fața instanței administrative nu poate fi introdus în cazul în care, în procesul în cauză, a fost depusă o cerere în sensul articolului 51 al doilea paragraf din Decretul regal nr. 642 din 17 august 1907 (istanza di prelievo), nu a fost depusă. ), ca urmare a avizului că grefa de la TAR înseamnă partea solicitantă, art. 9 alineatul (2) din Legea nr. 205/2000 prevede că: (...). Este responsabilitatea organismului de notificare a părților constituite, după zece ani de la data la care au fost introduse acțiunile, un aviz privind obligația părților solicitante de a prezenta o nouă cerere de fixare a cauzei ( istanza di fissazione udienza ) cu semnătura părților în termen de șase luni de la data notificării aceluiași aviz. Acțiunile pentru care nu a fost prezentată noua cerere de fixare a instanței de judecată, la expirarea termenului prevăzut, se confruntă cu expirarea prevăzută la art. 26 ultimul paragraf din Legea nr. 1034 din 6 decembrie 1971, introdus prin articolul GRIFS alineatul (1) din prezentul articol Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii administrative din care au fost parte. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de necunoașterea dreptului la o instanță. Durata procedurii judiciare administrative principale urmată în speță a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil Pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii judiciare administrative, prevăzută la art. 54 alineatul (2) din Decretul-lege nr. 112/2008, reclamanții au avut la dispoziție, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula o cale de atac eficientă în temeiul căreia ar fi putut formula o cale de atac pe durata excesivă a procedurii Anexă Data de introducere Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Procedura administrativă TAR Campania Durata procedurii de procedură precum Pinto 17708/12 02/03/2012 Giuseppe OLIVIERI 06/11/1926 Benevent Acțiune introdusă la 23 august 1990 (RG n 5434/90) Avizul modulului TAR: 26/02/2008 Cerere de fixare în culpă: 30/07/2008 Audiere: 20/11/2008 Hotărârea din 5/12/2008 (n 21017/08) Durata : 18 ani și 3 luni a fost introdus la 12/09/2008 Decizia instanței de apel din Napoli (RG nr. 5498/08) din 16/04/2009 Curtea de Casație (hotărârea nr. 22926/11) din 4/11/2011 17717/12 02/03/2012 Maria VarRICCHIO 20/09/1941 Benevent acțiune introdusă la 23 august 1990 (RG n 5432/90) Avizul Tar: 26/02/2008 Cerere de fixare a ședinței: 12/09/2008 Audiere: 5/03/2009 Hotărârea din 13/03/2009 (n 1433/2009) : 18 ani și 6 luni Maria Concetta RUSSO 29/06/1962 Benevent acțiune introdus la 23 august 1990 (RG n 5508/90) Avizul TAR - Cerere de fixare: 11/07/2008 Audiere: 20/11/2008 Hotărârea din 5/12/2008 (n 21038/2008) Durata : 18 și 3 luni Maria Antonietta GRASSO 11/04/1947 Benevent Acțiune introdusă la 23 august 1990 (RG n 5431/90) Avizul TAR : 26/02/2008 Cerere de fixare: 12/09/2008 Audiere: 27/02/2009 Hotărârea din 13/3/2009 (n 1432/2009) Durata: 18 ani și 6 luni

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-03-27
0,94
AGUZZI ET AUTRES c. ITALIE
existence du préjudice relatif à la durée excessive en cas de déclaration de péremption de l’instance, en application des articles 81 et 82 du décret législatif n o 104 du 2 juillet 2010 introduisant le code de procédure administrative. Ell
CtEDO 2019-12-05
0,94
AFFAIRE SCERVINO ET SCAGLIONI c. ITALIE
résident à Florence. 5. Le 14 juillet 1998, ils attaquèrent devant le tribunal administratif régional (« le TAR ») de Toscane l’arrêté qui avait été pris par la municipalité de Sesto Fiorentino et qui ordonnait la démolition d’une série d’o
CtEDO 2026-01-22
0,93
AFFAIRE DAL CANTO c. ITALIE
l’arrêt Cocchiarella c. Italie ([GC], n o 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006-V). 6. En ce qui concerne son application à la durée des procédures juridictionnelles administratives, le droit et la pratique internes pertinents figurent dans l’arrêt
CtEDO 2024-09-26
0,93
AFFAIRE RAPUCCI c. ITALIE
GC], n o 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006-V). 6. En ce qui concerne son application à la durée des procédures juridictionnelles administratives, le droit et la pratique internes pertinents figurent dans l’arrêt Olivieri et autres c. Italie (n
CtEDO 2008-11-13
0,93
AFFAIRE DI VICO c. ITALIE
Le 24 mai 2004, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, elle a en outre décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le fond de l’affaire. EN FAIT I. LE
Sursă