BRUYEVA AND OTHERS v. RUSSIA

Cererea nr. 6182/07 Raisa Vasilyevna BRUYEVA împotriva Rusiei și a altor trei cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 27 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, Având în vedere declarațiile prezentate de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista cazurilor și acceptarea termenilor acestora, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții sunt resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt tabulate mai jos. Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost părți la proceduri civile care au avut loc în instanțe de jurisdicție obișnuită în diferite regiuni ale Rusiei. Aceste litigii se referă la diferite chestiuni civile, cum ar fi ocuparea forței de muncă, locuințe, proprietăți și probleme monetare. În toate cazurile de mai sus, instanța internă a luat perioade lungi de timp pentru a examina cererile reclamanților cuprinse între cinci și zece ani. Reclamanții s-au plâns, în special, cu privire la durata procedurii în cazurile lor. În diferite date, Guvernul a prezentat declarații unilaterale care vizează soluționarea acestei chestiuni. Prin aceste declarații, autoritățile ruse au recunoscut că durata procedurii în cazurile reclamanților nu a respectat cerința de „tempo rațional” prevăzută la art. 6 din Convenție. De asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților ex grația sumele tabulate mai jos, care ar constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale. Având în vedere similaritatea dintre principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 37 din Convenție, aceasta poate, în orice etapă a procedurii, scoate o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. Având în vedere acordul reclamanților cu termenii declarațiilor guvernamentale, Curtea consideră că art. 37 § (b) este aplicabil în cazul în cauză în ceea ce privește plângerile privind durata procedurii. În plus, termenii declarațiilor sunt în conformitate cu practica Curții în cazuri similare. În sfârșit, Curtea consideră că examinarea suplimentară a cererilor din această parte nu este necesară prin respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, în ceea ce privește plângerile privind durata procedurii, că o parte a cererilor ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. Reclamarea lipsei unui remediu intern eficace Unele solicitanți se plângeau în conformitate cu art. 13 din Convenție că nu aveau la dispoziție un remediu intern eficace în ceea ce privește o lungime excesivă de proceduri. Guvernul nu a specificat poziția lor în legătură cu această plângere. Curtea ia în considerare existența unui nou remediu împotriva lungimii excesive a procedurilor introduse de legile federale nr. 68-FZ și nr. 69-FZ la 4 mai 2010, în urma hotărârii pilot adoptate în cazul Burdov c. Rusia (n. 2) (n. 33509/04, CEDH 2009). La 23 septembrie 2010, Curtea a hotărât că toate noile cazuri introduse după Burdov hotărârea pilot și care intră în domeniul de aplicare al noului remediu intern au trebuit să fie prezentate în primul rând instanțelor naționale (a se vedea Fakhretdinov și alții De asemenea, Curtea a afirmat că poziția sa poate fi revizuită în viitor, în special în funcție de capacitatea instanțelor interne de a stabili practici coerente în temeiul noului drept, în conformitate cu cerințele Convenției (ibid. § 33). În cele din urmă, Curtea constată că toate reclamanții au fost în principiu permiși să solicite compensații în temeiul dispozițiilor tranzitorii din noua lege și că, în orice caz, vor primi compensații pecuniare în ceea ce privește plângerile lor, în conformitate cu declarațiile guvernului examinate mai sus. Având în vedere aceste circumstanțe speciale, Curtea nu consideră necesară continuarea unei examinări separate a plângerilor în temeiul articolului 13 din Convenție în prezent (a se vedea Zemlyanskiy și alții c. Rusia (dec.), nr. 18969/06 și al., 13 martie 2012, și Pobudilina și alții c. Rusia (dec.), nr. 7142/05 și al., 29 martie 2011). Alte plângeri Unii solicitanți au formulat plângeri accesorii care se referă la articolele variate ale Convenției. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că cererile din această parte sunt întemeiate în mod evident și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ §§ a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat; să atace cererile în ceea ce privește durata procedurilor din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție; hotărăște că nu este necesară examinarea separată a plângerilor de lipsa unui remediu eficace; declara restul cererilor inadmisibil. Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al Registrului Apendice Apendice Apendice Nu se află la reclamant Data nașterii Locația de reședință oferită (euros) 6182/07 15/12/2006 Raisa Vasilievna BRUYEVA 14/06/1950 St Petersburg 2.500 9801/07 31/01/2007 Galina Nikolayevna PISKUN 26/04/1959 St Petersburg Yelena Aleksandrovna PISKUN 13/04/1978 St Petersburg Tatyana Aleksandrovna PISKUN 02/08/1983 St Petersburg 4000 pentru fiecare 11784/07 05/02/2007 Aleksandr Vladimirovich RUKAVITSYN 09/07/1964 Omsk Vladimir Yakovlevich RUKAVITSYN 17/11/1939 Omsk Irina Viktorovna KOLESNIKOVA 11/12/1969 Omsk reprezentat de Aleksandr Nikolayevich KHARITONOV 2.500 pentru fiecare 37887/07 14/07 2007 Arkadiy Valerievich RYABICHENKO 15/11/1986 Kaliningrad 3.000

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6182/07

Raisa Vasilyevna BRUYEVA against Russia

and 3 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27

January 2015 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ acceptance of their terms,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants are Russian nationals whose names and dates of birth are tabulated below. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicants were parties to civil proceedings that took place in courts of ordinary jurisdiction in various regions of Russia. These disputes concerned various civil matters such as labour, housing, property and monetary issues. In all of the above cases the domestic courts took lengthy periods of time to examine the applicants’ claims ranging between five and ten years.

The applicants complained, in particular, about the length of the proceedings in their cases.

On various dates the Government submitted unilateral declarations aimed at resolving this issue. By these declarations the Russian authorities acknowledged that the length of the proceedings in the applicants’ cases had not complied with the “reasonable time” requirement set down in Article

6 of the Convention. They also declared that they were ready to pay the applicants

ex gratia

the sums tabulated below, which would constitute the final resolution of the cases.

The applicants agreed to the terms of the Government’s declarations.

THE LAW

A.

Joinder of the applications

Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.

B.

Complaints about the length of proceedings

The Court reiterates that under Article 37 of the Convention it may at any stage of the proceedings strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusions specified in paragraph 1

(a), (b), or (c) of that Article.

In the light of the applicants’ agreement with the terms of the Government’s declarations, the Court considers that Article

37 §

1

(b) is applicable in the present case in so far as the complaints about the length of proceedings are concerned. Further, the terms of the declarations are in line with the Court’s practice in similar cases. Finally, the Court considers that further examination of the applications in this part is not required by respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, in so far as the complaints about the length of proceedings are concerned, that part of applications should be struck out of the list in accordance with Article

37 § 1 (b) of the Convention.

C.

Complaint of lack of an effective domestic remedy

Some applicants complained under Article 13 of the Convention that they did not have at their disposal an effective domestic remedy in respect of excessive length of proceedings.

The Government did not specify their position in relation to this complaint.

The Court takes cognisance of the existence of a new remedy against excessive length of proceedings introduced by federal laws №

68-FZ and №

69-FZ on 4 May 2010 in the wake of the pilot judgment adopted in the case of

Burdov v. Russia (no. 2)

(no.

33509/04, ECHR 2009).

On 23 September 2010 the Court decided that all new cases introduced after the

Burdov

pilot judgment and falling within the scope of the new domestic remedy had to be submitted in the first place to the national courts (see

Fakhretdinov and Others

, cited above, § 32). The Court also stated that its position may be subject to review in the future, depending in particular on the domestic courts’ capacity to establish consistent practice under the new law in line with the Convention requirements (ibid. § 33).

Finally, the Court notes that all the applicants were in principle enabled to claim compensation under the transitional provisions of the new law and that they will in any event receive pecuniary compensation in respect of their grievances in accordance with the Government’s declarations examined above.

Having regard to these special circumstances, the Court does not find it necessary to continue a separate examination of the complaints under Article

13 of the Convention in the present cases (see,

Zemlyanskiy and Others v.

Russia

(dec.),

nos. 18969/06 et al., 13 March 2012, and

Pobudilina and Others v.

Russia

(dec.), nos. 7142/05 et al., 29 March 2011).

D.

Other complaints

Some applicants made accessory complaints referring to assorted Articles of the Convention. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that the applications in this part are manifestly ill

‑

founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§

3

(a) and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations;

Decides

to strike the applications in respect of the length of proceedings out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (b) of the Convention;

Decides

that there is no need for separate examination of the complaints of lack of an effective remedy;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 February 2015.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President

Appendix

No

Application No

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Compensation offered (euros)

6182/07

15/12/2006

Raisa Vasilyevna BRUYEVA

14/06/1950

St Petersburg

2,500

9801/07

31/01/2007

Galina Nikolayevna PISKUN

26/04/1959

St Petersburg

Yelena Aleksandrovna PISKUN

13/04/1978

St Petersburg

Tatyana Aleksandrovna PISKUN

02/08/1983

St Petersburg

4,000 to each

11784/07

05/02/2007

Aleksandr Vladimirovich RUKAVITSYN

09/07/1964

Omsk

Vladimir Yakovlevich RUKAVITSYN

17/11/1939

Omsk

Irina Viktorovna KOLESNIKOVA

11/12/1969

Omsk

Represented by

:

Aleksandr Nikolayevich KHARITONOV

2,500 to each

37887/07

14/07/2007

Arkadiy Valeryevich RYABICHENKO

15/11/1986

Kaliningrad

3,000