CtEDO 27.01.2015 Auto

SGAIBĂ v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
27.01.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SGAIBĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Ion Sgaibă, este un cetățen român care s-a născut în 1942 și locuiește în Poiana, districtul administrativ Turburea. Solicitarea sa a fost depusă la 31 ianuarie 2005. Solicitarea reclamantului de autorreprezentare a fost acordată. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 2003, reclamantul a depus o plângere împotriva Autorității de Pensiuni din Gorj („Autoritatea de Pensiune”), plângându-se cu privire la modul în care pensia sa a fost calculată cu efect începând cu decembrie 2002. El a afirmat că aceaceasta a fost calculată prin înmulțirea nivelului mediu anual al punctelor (punctajul mediu anual) determinat pentru fiecare persoană pensionată de către punctul de pensie (punct de pensie) care a fost stabilit prin decizia guvernamentală. El s-a bazat pe următoarele două argumente: în primul rând, faptul că nivelul mediu al punctelor utilizate pentru calcularea pensiei sale cu efect în decembrie 2002 a fost scăzut progresiv, deoarece a fost stabilit pentru prima dată la 1 aprilie 2001, și, în al doilea rând, că au existat erori în calculul pensiei sale, ceea ce înseamnă că sumele care au fost plătite efectiv în perioadele din iunie până în decembrie 2001, martie până în decembrie 2002 și martie până în mai 2003 au fost mai mici decât sumele obținute prin multiplicarea celor două cifre relevante împreună, luand chiar valoarea stabilită de Autoritatea de Pensiuni. El a susținut, de asemenea, că reducerea nivelului mediu anual al punctelor este discriminatoriu, deoarece a afectat numai persoanele care s-au retras între 1 ianuarie 1999 și 31 martie 2001. Într-o hotărâre din 23 mai 2003, Curtea județului Gorj („Curtea județului”) și-a respins plângerea, susținând că, chiar dacă nivelul mediu de punct a fost redus în ianuarie 2003, acest lucru nu a cauzat nicio diferență în ceea ce privește pensia efectivă plătită între decembrie 2002 și ianuarie 2003, și că afirmațiile sale au fost, prin urmare, nefondate. Reclamantul a depus un recurs, argumentând că afirmațiile sale nu au fost examinate în mod corespunzător. Acesta a susținut că Curtea județului nu și-a considerat afirmația că reducerea nivelului mediu a punctului a fost discriminatorie și nu a răspuns la afirmația sa că pensia care a fost plătită de fapt pentru unele perioade nu a corespuns cu sumele produse prin înmulțirea celor două cifre relevante, chiar și prin luarea în valoarea stabilită de Autoritatea de Pensiuni. În decizia finală din 19 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, care a fost comitetul de trei judecători, și anume E.C., D.U. și D.S., a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat, susținând că pensia reclamantului a fost calculată prin referință la pensia la care are dreptul la 31 decembrie 2002 și deduce din ea contribuția sa obligatorie la fondul de asigurări de sănătate. Reclamantul a depus un recurs extraordinar, susținând că instanța de apel nu a examinat toate argumentele sale. Într-o decizie finală din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova, în calitate de comitet de trei judecători, inclusiv D.S. și D.U., a permis recursul extraordinar. Acesta a susținut că unul dintre argumentele reclamantului cu privire la modul în care a fost calculată drepturile sale de pensie nu au fost examinate în mod corespunzător. Curtea de Apel Craiova a păstrat cazul pentru o proaspătă determinare a recursului obișnuit și a stabilit data pentru prima audiere la 24 februarie 2004. 10. Reexaminarea recursului obișnuit a durat între 24 februarie și 15 iunie 2004. Curtea a organizat mai multe audieri în calitate de comitet de trei judecători, inclusiv D.S. și D.U. Reclamantul a participat la toate audierile. 11. Într-o hotărâre finală depusă la 15 iunie 2004 și a servit la reclamant la 28 august 2004, instanța de apel a respins apelul reclamantului ca nefondat. Acesta a susținut că pensia reclamantului a fost calculată corect în conformitate cu legea aplicabilă și a declarat că drepturile de pensie ale reclamantului nu au fost afectate după recalcularea nivelului mediu anual al punctelor. Curtea de apel a remarcat, de asemenea, că reclamantul a introdus o procedură paralelă pentru calculul drepturilor de pensie și, prin urmare, suma pensiei sale a fost deja stabilită printr-o decizie finală a Curții de județ Gorj, pronunțată la 30 mai 2003. 12. Reclamantul a depus un alt recurs extraordinar, susținând că doi dintre judecători care au luat în considerare recursul său nu au fost imparțiale, deoarece au stat în cauză într-o ocazie anterioară, și că noua decizie din 15 iunie 2004 a contrazis decizia finală din 27 ianuarie 2004, care a constatat că există de fapt o discrepanță între pensia care i-a fost plătită de fapt și cea care ar fi rezultat dintr-un calcul adecvat. De asemenea, el se plângea că instanța de apel a respins raportul experților financiari fără a aborda contradicțiile dintre raportul respectiv și noua decizie privind pensia. 13. În decizia finală din 9 noiembrie 2004, instanța de apel a respins recursul extraordinar, susținând că toate motivele de recurs ale reclamantului au fost examinate în mod corespunzător. 14. art. 24 din Codul României privind Procedura Civilă (CCP), astfel cum este în vigoare la momentul material, cu condiția ca un judecător care a decis deja un caz să nu poată sta pe comitetul decizionar același caz în orice nou set de proceduri care urmează anulării unei decizii anterioare. 15. În conformitate cu art. 29 din CCP, părțile la procedură civilă sunt obligate să informeze instanța imediat cu privire la orice fapt care discalifica un judecător să se ocupe de cazul lor. 16. Normele privind schimbarea locului de proces au fost stabilite în articolele 37-40 din CCP. 17. art. 317 din CCP prevede că un recurs extraordinar asupra punctelor de drept împotriva deciziilor finale ale unei instanțe de recurs în cazurile în care recursul a fost hotărât de un judecător disqualificat, sau compoziția instanței era incorectă, este disponibil numai dacă părțile nu ar fi putut invoca aceste motive într-un recurs obișnuit.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă