- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 februarie 2015
- Stat pârât
- BGR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu material — sumă acordată
Nedelcheva și alții împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ A CUZIEI DE NEDELCHEVA ȘI ALE ALȚII v. BULGARIA (Declarația nr. 5516/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 3 februarie 2015 FINAL 03/05/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nedelcheva și alții v. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), ședința în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 13 ianuarie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nu.
5516/05) împotriva Republicii Bulgaria au depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de opt resortisanți bulgari, dna Kera Genova Nedelcheva, dl Geno Moskov Dzhingov, dna Minka Moskova Halvadzhieva, dna Frosina Dimitrova Gineva, dna Magda Dimitrova Despotova, dna Raycho Ginev Kostov, dna Ginka Dimitrova Georgieva și dna Todorka Dimitrova Dimitrova, („candidații”), la 14 ianuarie 2005. Reclamanții au fost reprezentați de dna S. Margaritova-Vuchkova, avocat care practică la Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției.
Într-o hotărâre pronunțată la 28 mai 2013 („hotărârea principală”), Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special din cauza faptului că autoritățile nu s-au conformat cu o hotărâre finală de atribuire a acțiunilor reclamanților într-o societate numită Duni AD, în compensare pentru terenurile agricole deținute în strămoși ai lor (a se vedea Nedelcheva și alții c. Bulgaria c. , nr. 5516/05, §§ 64-70, 28 mai 2013). Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, deoarece Curtea a considerat posibil ca Statul pârât și reclamanții să ajungă la un acord, aceasta a rezervat această întrebare și a invitat părțile să-l informeze, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a hotărârii principale, de orice acord între acestea (ibid., § 93 și punctul 4 din dispozițiile operative).
La 27 noiembrie 2013, Guvernul a notificat Curtea că părțile aveau negocierile de acord prietenos. În altă scrisoare din 24 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că, în urma unui acord preliminar cu reclamanții, au transferat lor o parte din acțiuni, și anume 17,700 acțiuni (din 56.997 acțiuni datorii), cu efect la 18 noiembrie 2013. Cu toate acestea, la 18 iulie 2014, Guvernul a informat Curtea că negocierile de soluționare prietenoasă au eșuat. În urma faptului că Curtea a invitat părțile să își prezinte observațiile cu privire la satisfacția echitabilă a cazului. Reclamanții au prezentat cererile de satisfacție echitabilă la 4 septembrie 2014. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la aceste afirmații.
art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții nu au contestat faptul că au primit deja 17.700 de acțiuni și au susținut valoarea nominală a celor 39.297 acțiuni rămase datorată, și anume 39.297 lev-uri bulgare (BGN), echivalentul de aproximativ 20.050 euro (EUR). 11. Reclamanții au solicitat, de asemenea, dobândă cu privire la suma de mai sus, pentru perioada de 29 ianuarie 2009, data la care au prezentat Ministerului Economiei hotărârile interne care le-au atribuit acțiuni (a se vedea § 31 din hotărârea principală), până la 3 septembrie 2014. Reclamanții au calculat valoarea dobânzilor datorate astfel la BGN 23,293,70, echivalentul de aproximativ 11.885 EUR.
12. După cum s-a remarcat deja, Guvernul nu a formulat comentarii. 13. Curtea constată că reclamanții își primesc încă valoarea nominală a acțiunilor din cauza lor justificate. Aceasta remarcă că chiar înainte de adoptarea hotărârii principale, autoritățile naționale au considerat această posibilitate un mijloc „acceptabil” pentru a-și îndeplini obligația (a se vedea § 90 din hotărârea principală). În consecință, Curtea atribuie reclamanților suma solicitată în temeiul acestui șef, și anume 20 050 EUR. 14. Pe de altă parte, Curtea nu apreciază justificarea acordării reclamanților suma suplimentară solicitată de către ei în compensație pentru întârzierea executării hotărârii interne în favoarea lor.
Reclamanții au solicitat 490 EUR pentru activitatea reprezentantului lor juridic în urma hotărârii principale – pentru participarea ei la negocierile de stabilire prietenoasă cu Guvernul și pentru pregătirea cererilor în temeiul articolului 41 din Convenție. În sprijinul acestei afirmații, reclamanții au prezentat un interval de timp. Acestea au solicitat transferul direct în contul bancar al reprezentantului lor, dna Margatitova-Vuchkova. Reclamanții au solicitat un alt BGN 111, echivalentul de 57 EUR, plătit de către ei pentru traducere și postare în cadrul procedurii în temeiul articolului 41. Guvernul nu a făcut comentarii. 17. Curtea consideră că suma solicitată pentru activitatea efectuată de avocatul reclamantului este rezonabilă și o acordă în întregime.
Astfel cum solicită reclamanții, această sumă va fi transferată direct în contul bancar al dnei Margaritova Vuchkova. 18. În ceea ce privește restul cererii pentru costuri și cheltuieli, Curtea atribuie reclamanților suma stabilită de chitanța și facturile prezentate de acestea, și anume 54 EUR. Dobânzile implicite 19. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în majorări bulgare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 20 050 EUR (20 000 și 50 de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) 544 EUR (5 sute patruzeci și patruzeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, 490 EUR (4 sute și nouăzeci de euro) din care trebuie transferat direct în contul bancar al reprezentantului juridic al reclamanților; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; restul cererilor reclamanților pentru o satisfacție echitabilă.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 februarie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Guido Raimondi Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF NEDELCHEVA AND OTHERS v. BULGARIA (Application no. 5516/05) JUDGMENT (Just satisfaction) STRASBOURG 3 February 2015 FINAL 03/05/2015 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Nedelcheva and Others v. Bulgaria, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Guido Raimondi, President, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 13 January 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 5516/05) against the Republic of Bulgaria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by eight Bulgarian nationals, Ms Kera Genova Nedelcheva, Mr Geno Moskov Dzhingov, Ms Minka Moskova Halvadzhieva, Ms Frosina Dimitrova Gineva, Ms Magda Dimitrova Despotova, Mr Raycho Ginev Kostov, Ms Ginka Dimitrova Georgieva and Ms Todorka Dimitrova Dimitrova, (“the applicants”), on 14 January 2005.
The applicants were represented by Ms S. Margaritova-Vuchkova, a lawyer practising in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice.
In a judgment delivered on 28 May 2013 (“the principal judgment”), the Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1, in particular on the ground that the authorities had failed to comply with a final court judgment awarding the applicants shares in a company named Duni AD, in compensation for agricultural land formerly owned by ancestors of theirs (see Nedelcheva and Others v. Bulgaria , no. 5516/05, §§ 64-70, 28 May 2013).
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, as the Court considered it possible that the respondent State and the applicants could reach an agreement, it reserved the said question and invited the parties to inform it, within three months of the principal judgment’s entry into force, of any agreement between them (ibid., § 93, and point 4 of the operative provisions).
On 27 November 2013 the Government notified the Court that the parties had held friendly-settlement negotiations. In another letter dated 24 January 2014 the Government informed the Court that following a preliminary agreement with the applicants they had transferred to them part of the shares, namely 17,700 shares (out of 56,997 shares due), with effect as of 18 November 2013.
However, on 18 July 2014 the Government informed the Court that the friendly-settlement negotiations had failed. Following that the Court invited the parties to submit their observations on the just satisfaction in the case.
The applicants submitted their just-satisfaction claims on 4 September 2014.
The Government did not comment on these claims. THE LAW
Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicants did not contest the fact that they had already received 17,700 shares. They claimed the face value of the remaining 39,297 shares due, namely 39,297 Bulgarian levs (BGN), the equivalent of approximately 20,050 euros (EUR).
The applicants also claimed interest on the above sum, for the period from 29 January 2009, the date on which they had submitted to the Ministry of Economics the domestic judgments awarding them shares (see § 31 of the principal judgment), to 3 September 2014. The applicants calculated the amount of interest thus due at BGN 23,293.70, the equivalent of approximately EUR 11,885.
As already noted, the Government did not comment.
The Court finds the applicants’ claim to receive the face value of the shares still due to them justified. It notes that even before the adoption of the principal judgment the national authorities considered this possibility an “acceptable” means to discharge their obligation (see § 90 of the principal judgment). Accordingly, the Court awards the applicants the sum claimed under this head, namely EUR 20,050.
On the other hand, the Court sees no justification to award the applicants the additional sum claimed by them in compensation for the delay in the enforcement of the domestic judgment in their favour. It notes that in the principal judgment (see its § 92) it already awarded the applicants compensation for the excessive delays in the restitution procedures initiated by them. B. Costs and expenses
The applicants claimed EUR 490 for the work of their legal representative following the principal judgement – for her participation in the friendly-settlement negotiations with the Government and for the preparation of their claims under Article 41 of the Convention. In support of this claim the applicants submitted a time-sheet. They requested that any sum awarded under this head be transferred directly into the bank account of their representative, Ms Margatitova-Vuchkova. The applicants claimed another BGN 111, the equivalent of EUR 57, paid by them for translation and postage for the proceedings under Article 41. They presented receipts and invoices for BGN 106.50, the equivalent of EUR 54.
The Government did not comment.
The Court considers the sum claimed for the work performed by the applicants’ lawyer reasonable, and awards it in full. As requested by the applicants, that sum is to be transferred directly into Ms Margaritova ‑ Vuchkova’s bank account.
As concerns the remainder of the claim for costs and expenses, the Court awards the applicants the amount established by the receipts and invoices presented by them, namely EUR 54. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Holds , (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into Bulgarian levs at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 20,050 (twenty thousand and fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage; (ii) EUR 544 (five hundred and forty-four euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses, EUR 490 (four hundred and ninety euros) of which is to be transferred directly into the bank account of the applicants’ legal representative; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 2. Dismisses , the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 3 February 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Guido Raimondi Deputy Registrar President