- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 februarie 2015
- Stat pârât
- BIH
- Concluzia
- Inadmisibil
Aleksić împotriva Bosniei și Herțegovinei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Tihomir Aleksić, este un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, care s-a născut în 1946 și trăiește în Belgrad. Guvernul Bosniei și Herțegovinei a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić. Guvernul sârb, informat de dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 1 din Convenția și art. 44 din Regulamentul de procedură), a indicat că nu doresc să exercite acest drept. Reclamantul a fost ofițer al JNA, forțele armate ale fostei Republici Socialiste Federale Iugoslavie („SFRY”). Prezentul caz se referă la încercarea sa de a-și reuși apartamentul de pre-război din Sarajevo.
Contextul detaliat privind apartamentele de proprietate socială, apartamentele militare și implicarea forțelor armate străine în războiul din 1992-1995 în Bosnia din Herțegovina este furnizat în δokić c. Bosnia și Herțegovina, nr. 6518/04, §§ 5-17, 27 mai 2010 și Mago și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 12959/05, 19724/05, 47860/06, 8367/08, 9872/09 și 11706/09, §§ 5-8, 3 mai 2012. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1984, reclamantul a fost alocat un drept de ocupare la un apartament militar din Sarajevo. La 31 martie 1992, el a cumpărat acest apartament în conformitate cu legea privind apartamentele militare din 1990 și a plătit prețul de achiziție complet în valoare de 710.117 dinari iugoslavi (aproximativ 8.354 mărci germane (DEM) la momentul respectiv).
Când JNA a retras oficial din Bosnia și Herțegovina la 19 mai 1992, reclamantul și-a continuat cariera militară în forțele VJ și a părăsit Sarajevo. Serviciul său militar a fost încheiat în 1998. La 2 februarie 1997, Ministerul Apărării Federației Bosniei și Herțegovinei a alocat apartamentul H.G., membru al Armatei Republicii Bosnia și Herțegovina. 10. La 15 septembrie 1998, reclamantul a solicitat restituirea apartamentului său din Sarajevo. La 2 martie 2000, cererea sa a fost respinsă în temeiul articolului 3a din Legea de restituție a apartamentelor 1998. La 8 decembrie 2000, Ministerul competent al Cantonului Sarajevo a susținut această decizie.
11. La 28 mai 2002, Comisia de restituire, înființată prin anexa 7 la Hotărârea-cadru general pentru pace în Bosnia și Herțegovina din 1995 („Hotărârea de Pace din Dayton”), înainte de care reclamantul a urmărit proceduri paralele, a susținut că nu a fost nici un refugiat, nici o persoană strămutată în sensul anexei 7 și a refuzat jurisdicția. La 2 septembrie 2003, comisia de restituire a respins cererea reclamantului de reconsiderare a cererii sale. 12. La 31 iulie 2000, reclamantul s-a plâns la Camera Drepturilor Omului (un organism intern al drepturilor omului înființat în temeiul anexei 6 la Hotărârea de Pace de la Dayton) cu privire la incapacitatea de a-și retrage apartamentul anterior războiului.
13. La 6 iunie 2005, Comisia pentru Drepturile Omului (succesorul juridic al Camerei Drepturilor Omului) a respins plângerea reclamantului în ceea ce privește procedurile dinainte de organismele administrative competente din motive neepuizate (reclamantul nu a informat Comisia cu privire la deciziile din 2 martie 2000 și 8 decembrie 2000; a se vedea punctul 10 de mai sus). Declararea privind deciziile comisioanei de restituire a fost respinsă ca fiind incompatibilă ratione personae. Comisia a susținut că, în conformitate cu anexa 7, Federația Bosnia-Herzegovina (contra care reclamantul a abordat apelul său) nu a putut fi responsabilă pentru deciziile comisioanelor de restituire, deoarece nu a avut competența de a le examina.
14. La 21 noiembrie 2005, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții Municipale de la Sarajevo („Curtea Municipală”) care urmărește stabilirea valabilității unui contract de achiziție din 31 martie 1992 și înregistrarea titlului său în apartamentul în registrul terenurilor. La 2 aprilie 2008, Curtea Municipală a concluzionat că acțiunea a fost retrasă deoarece reclamantul nu a participat la o audiere programată fără justificare. 15. La 25 martie 2011, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Serbia a informat Guvernul Bosniei și Herțegovinei că reclamantul nu a fost încă alocat un apartament militar în Serbia, dar că dreptul său la o astfel de alocare a fost stabilit de organismul competent al Ministerului Sârb al Apărării.
16. La 22 decembrie 1995, toate contractele de achiziție încheiate în temeiul Legii privind apartamentele militare din 1990 au fost anulate (Zakon o preuzimanju sredstava bivše Socijalističke Federative Republike Jugoslavije u svojinu Republike Bosne i Hercegovine, Gazette Oficiale a Republicii Bosnia-Herzegovina nr. 6/92, 13/94, 50/95 și 296). După aceea, legislația care reglementează această chestiune, Legea de privatizare a apartamentelor din 1997 (Zakon o prodaji stanova na kojima postoji stanarsko pravo, Gazette Oficiale a Federației Bosnia-Herzegovina nr. 27/97, 11/98, 22/99, 27/99, 7/00, 32/01, 61/01, 15/02, 54/04, 36/06, 51/07, 72/08 și 23/09) și Legea de restituție a apartamentelor din 1998 (Zakon o preganku primjene Zakona o navuštenim stanovima, Gazette Oficiale a Federației Bosnia-Herzegovina nos.
11/98, 38/98, 12/99, 18/99, 27/99, 43/99, 31/01, 56/01, 15/02, 24/03, 29/03 și 81/09), au suferit numeroase modificări și toate aceste contracte au fost declarate legal valabile. 17. Cu toate acestea, două categorii de cumpărători nu au dreptul să își recapete apartamentele și să își înregistreze titlul (a se vedea art. 39e din Legea privind privatizarea apartamentelor 1997 și secțiunea 3a din Legea privind restabilirea apartamentelor 1998). Prima categorie se referă la cei care au servit în forțele armate străine după războiul din 1992-1995. A doua se referă la cei care au achiziționat ocupare sau drepturi echivalente la un apartament militar într-un stat succesor al SFRY.
Cu toate acestea, acum au dreptul la compensare în temeiul articolului 39e din Legea privind privatizarea apartamentelor din 1997. Deși compensația a fost inițial prevăzută ca restituire a sumei plătite pentru apartamentele în 1991/92 plus dobânzi la rata aplicabilă depozitelor overnight, la 30 martie 2012, Curtea Constituțională (decizie nr. U 15/11) a declarat că această metodă de determinare a cuantumului compensației neconstituționale și a ordonat Parlamentului Federației Bosniei și Herțegovine să-l modifice în conformitate cu „okić” (citat mai sus, §§ 63 și 72). 18. Pentru o analiză mai detaliată a legislației și practicilor interne relevante și a documentelor internaționale relevante, a se vedea „Okić” (citată mai sus, §§ 35-45) și Mago și alții (citată mai sus, §§ 53-69).
Legislația sârbă relevantă 19. Nu mai a fost posibilă achiziționarea de drepturi de ocupare în Serbia din 1992 (a se vedea art. 30 alin. (1) din Legea privind locuința 1992, Zakon o stanovanju, Gazette Oficiale a Serbiei nos. 50/92, 76/92, 84/92, 33/93, 53/93, 67/93, 46/94, 47/94, 48/94, 44/95, 49/95, 16/97, 46/98, 26/01, 101/05 și 99/11).
În schimb, membrii actuali și pensionați ai forțelor armate și personalului actual și pensionat al Ministerului Apărării au acum dreptul la drepturi de indemnizare echivalente de durată nelimitată asupra apartamentelor militare sau, în caz de lipsă de apartamente adecvate, împrumuturi ipotecare cofinanțate de stat, cu condiția ca ei sau soții sau copiii lor să nu dispună de drepturi de ocupare sau de drept echivalent la un apartament în orice dintre fostele Republice ale SFRY (Ordinamentul privind locuința militară 1994, Pravilnik o načinu i kriterijumima za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Saveznom ministarstvu za odbranu i Vojsci Jugoslavije, Jugoslavije, Gaznal Oficial al Republicii Federale a Iugoslaviei nos.
30/94, 39/94 și 6/96; Ordinul privind locuința militară 1995, Pravilnik o načinu i kriterijumima zavanje stanova u zakup i dodeljivanje stambenih zajmova za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Vojsci Jugoslavije, Gazette Oficial a Republicii Federale a Iugoslaviei nos. 5/95, 18/96, 56/96, 58/96, 42/97 și 9/00; Ordinul privind locuința militară 2002, Pravilnik o načinu, kriterijuma i merilima zavanje stanova u zakup i dodeljivanje stambenih zajmova za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Ministarstvu odbrane i Vojsci Srbije i Crne Gore, publicat într-un gazet intern al Ministerului Apărării nos. 20/02, 36/03, 34/04 și 29/05; Ordinul privind locuința militară 2005, Pravilnik o rešavanju stambenih pitanja u Ministarstvu odbrane, publicat într-un gazet intern al Ministerului Apărării nos.
38/05, 16/08, 26/08 și 39/08; și Ordonanțele pentru pensionari militari 1994 și 2010, Pravilnik o rešavanju stambenih potreba korisnika vojnih penzija, publicate într-un gazet intern al Ministerului Apărării nos. 31/94, 19/95, 26/96, 1/97 și 45/08 și Pravilnik o rešavanju stambenih potreba korisnika vojnih pensija, publicat într-un gazet intern al Ministerului Apărării nr. 34/10).
Prin urmare, cei care au ocupat apartamente militare în Bosnia și Herțegovina înainte de război au fost obligați, de regulă, să renunțe la drepturile acestor apartamente pentru a se califica pentru un apartament militar sau un împrumut în Serbia sau Muntenegru (vezi pct. 6-7 și 87 din Ordinul privind locuința militară 1994; pct. 7-8 și 74 din Ordinul privind pensiunile militare 1994; și pct. 6-7 și 85 din Ordinul privind locuința militară 1995). 20. Secțiunea 39 alineatul (2) din Legea privind locuința din 1992 prevede că titularul unui drept de locație de durată nelimitată în ceea ce privește un apartament poate cumpăra acel apartament în aceleași condiții ca un titular al dreptului de ocupare.
1. The applicant, Mr Tihomir Aleksić, is a citizen of Bosnia and Herzegovina, who in born in 1946 and lives in Belgrade.
The Government of Bosnia and Herzegovina were represented by their Agent, Ms M. Mijić.
The Serbian Government, having been informed of their right to intervene in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention and Rule 44 of the Rules of Court), indicated that they did not wish to exercise that right.
The applicant was an officer of the JNA, the armed forces of the former Socialist Federal Republic of Yugoslavia (“the SFRY”). The present case concerns his attempt to repossess his pre-war flat in Sarajevo.
The detailed background concerning socially owned flats, military flats and the involvement of foreign armed forces in the 1992-95 war in Bosnia in Herzegovina is provided in Đokić v. Bosnia and Herzegovina, no. 6518/04, §§ 5-17, 27 May 2010 and Mago and Others v. Bosnia and Herzegovina, nos. 12959/05, 19724/05, 47860/06, 8367/08, 9872/09 and 11706/09, §§ 5-8, 3 May 2012. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In 1984 the applicant was allocated an occupancy right to a military flat in Sarajevo.
On 31 March 1992 he bought that flat under the terms of the Military Flats Act 1990 and paid the full purchase price in the amount of 710,117 Yugoslav dinars (approximately 8,354 German marks (DEM) at the time).
When the JNA formally withdrew from Bosnia and Herzegovina on 19 May 1992, the applicant continued his military career in the VJ forces and left Sarajevo. His military service was terminated in 1998.
On 2 February 1997 the Ministry of Defence of the Federation of Bosnia and Herzegovina allocated the flat to H.G., a member of the Army of the Republic of Bosnia and Herzegovina.
On 15 September 1998 the applicant applied for the restitution of his flat in Sarajevo. On 2 March 2000 his application was rejected pursuant to section 3a of the Restitution of Flats Act 1998. On 8 December 2000 the competent Ministry of the Sarajevo Canton upheld that decision.
On 28 May 2002 the restitution commission, set up by Annex 7 to the 1995 General Framework Agreement for Peace in Bosnia and Herzegovina (“the Dayton Peace Agreement”), before which the applicant pursued parallel proceedings, held that he was neither a refugee nor a displaced person within the meaning of Annex 7 and declined jurisdiction. On 2 September 2003 the restitution commission rejected the applicant’s request for reconsideration of his claim.
On 31 July 2000 the applicant complained to the Human Rights Chamber (a domestic human-rights body set up under Annex 6 to the Dayton Peace Agreement) about the inability to repossess his pre-war flat.
On 6 June 2005 the Human Rights Commission (the legal successor of the Human Rights Chamber) rejected the applicant’s complaint as regards the proceedings before the competent administrative bodies on non-exhaustion grounds (the applicant had failed to inform the Commission about the decisions of 2 March 2000 and 8 December 2000; see paragraph 10 above). The complaint concerning the decisions of the restitution commission was rejected as incompatible ratione personae. The Commission held that, in accordance with Annex 7, the Federation of Bosnia and Herzegovina (against which the applicant had addressed his appeal) could not be held responsible for the decisions of the restitution commission because it had not had jurisdiction to examine them.
On 21 November 2005 the applicant initiated proceedings before the Sarajevo Municipal Court (“the Municipal Court”) seeking to establish the validity of a purchase contract of 31 March 1992 and to register his title to the flat in the land register. On 2 April 2008 the Municipal Court concluded that the action had been withdrawn because the applicant had failed to attend a scheduled hearing without justification.
On 25 March 2011 the Ministry of Foreign Affairs of the Republic of Serbia informed the Government of Bosnia and Herzegovina that the applicant had not yet been allocated a military flat in Serbia, but that his right to such allocation had been established by the competent body of the Serbian Ministry of Defence.
On 22 December 1995 all purchase contracts concluded under the Military Flats Act 1990 were declared void (Zakon o preuzimanju sredstava bivše Socijalističke Federative Republike Jugoslavije u svojinu Republike Bosne i Hercegovine, Official Gazette of the Republic of Bosnia and Herzegovina nos. 6/92, 13/94, 50/95 and 2/96). Thereafter, the legislation regulating this matter, the Privatisation of Flats Act 1997 (Zakon o prodaji stanova na kojima postoji stanarsko pravo, Official Gazette of the Federation of Bosnia and Herzegovina nos. 27/97, 11/98, 22/99, 27/99, 7/00, 32/01, 61/01, 15/02, 54/04, 36/06, 51/07, 72/08 and 23/09) and the Restitution of Flats Act 1998 (Zakon o prestanku primjene Zakona o napuštenim stanovima, Official Gazette of the Federation of Bosnia and Herzegovina nos. 11/98, 38/98, 12/99, 18/99, 27/99, 43/99, 31/01, 56/01, 15/02, 24/03, 29/03 and 81/09), underwent numerous changes and all such contracts were declared legally valid.
Nevertheless, two categories of buyers are not entitled to repossess their flats and to register their title to them (see section 39e of the Privatisation of Flats Act 1997 and section 3a of the Restitution of Flats Act 1998). The first category concerns those who served in foreign armed forces after the 1992-95 war. The second concerns those who acquired occupancy or equivalent rights to a military flat in a successor State of the SFRY. However, they are now entitled to compensation under section 39e of the Privatisation of Flats Act 1997. Although the compensation was initially envisaged as the refund of the amount paid for the flats in 1991/92 plus interest at the rate applicable to overnight deposits, on 30 March 2012 the Constitutional Court (decision no. U 15/11) declared that method of determining the amount of compensation unconstitutional and ordered the Parliament of the Federation of Bosnia and Herzegovina to amend it in line with Đokić (cited above, §§ 63 and 72).
For a more detailed analysis of the relevant domestic law and practice and of the relevant international documents, see Đokić (cited above, §§ 35-45) and Mago and Others (cited above, §§ 53-69). D. Relevant Serbian legislation
It has no longer been possible to acquire occupancy rights in Serbia since 1992 (see section 30(1) of the Housing Act 1992, Zakon o stanovanju, Official Gazette of Serbia nos. 50/92, 76/92, 84/92, 33/93, 53/93, 67/93, 46/94, 47/94, 48/94, 44/95, 49/95, 16/97, 46/98, 26/01, 101/05 and 99/11). Instead, current and retired members of the armed forces and current and retired staff of the Ministry of Defence are now entitled to equivalent tenancy rights of unlimited duration on military flats or, in case of a lack of suitable flats, mortgage loans co-financed by the State on condition that they or their spouses or children do not have occupancy or equivalent rights to a flat in any of the former Republics of the SFRY (the Military Housing Ordinance 1994, Pravilnik o načinu i kriterijumima za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Saveznom ministarstvu za odbranu i Vojsci Jugoslavije, Official Gazette of the Federal Republic of Yugoslavia nos. 30/94, 39/94 and 6/96; the Military Housing Ordinance 1995, Pravilnik o načinu i kriterijumima za davanje stanova u zakup i dodeljivanje stambenih zajmova za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Vojsci Jugoslavije, Official Gazette of the Federal Republic of Yugoslavia nos. 5/95, 18/96, 56/96, 58/96, 42/97 and 9/00; the Military Housing Ordinance 2002, Pravilnik o načinu, kriterijumima i merilima za davanje stanova u zakup i dodeljivanje stambenih zajmova za rešavanje stambenih pitanja zaposlenih u Ministarstvu odbrane i Vojsci Srbije i Crne Gore, published in an internal gazette of the Ministry of Defence nos. 20/02, 36/03, 34/04 and 29/05; the Military Housing Ordinance 2005, Pravilnik o rešavanju stambenih pitanja u Ministarstvu odbrane, published in an internal gazette of the Ministry of Defence nos. 38/05, 16/08, 26/08 and 39/08; and the Military Pensioners Ordinances 1994 and 2010, Pravilnik o rešavanju stambenih potreba korisnika vojnih penzija, published in an internal gazette of the Ministry of Defence nos. 31/94, 19/95, 26/96, 1/97 and 45/08 and Pravilnik o rešavanju stambenih potreba korisnika vojnih penzija, published in an internal gazette of the Ministry of Defence no. 34/10). Therefore, those who occupied military flats in Bosnia and Herzegovina before the war have as a rule been required to give up their rights to those flats in order to qualify for a military flat or a loan in Serbia or Montenegro (see sections 6-7 and 87 of the Military Housing Ordinance 1994; sections 7-8 and 74 of the Military Pensioners Ordinance 1994; and sections 6-7 and 85 of the Military Housing Ordinance 1995).
Section 39(2) of the Housing Act 1992 provides that the holder of a tenancy right of unlimited duration in respect of a flat may purchase that flat under the same conditions as an occupancy right holder.