CASE OF COJOCARU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
CASE OF COJOCARU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1971 și trăiește în Pașcani. Reclamantul este un jurnalist și editor șef al revistei săptămânale locale, Orizontul. Reclamantul a scris un articol despre R.N., primarul Pașcani, care a apărut în ediția din 15-21 februarie 2005 a acestei reviste în titlul „Resignare a onoarei”, înscris zece puncte care susțin demisia primarului. Articolul conținea referințe la activitățile primarului, cu formulare cum ar fi „20 de ani de dictatură locală”; „R.N.] la vârful piramidei răului”; “în Pașcani, numai cei care se abonează la [R.N.] sistemul mafiei pot face încă afaceri”; “am fost guvernați de peste 20 de ani de un fost comunist care încă are reflexele unui secretar-șef al județului”; și [R.N.] nu reprezintă interesele [comunității locale]”. Pe aceeași pagină, reclamantul a scris o știre despre o investigație a activităților primarului. El a citat o declarație a unui politician despre o investigație în curs de desfășurare a activităților primarului de către consiliul de standarde prefecturale. Acest articol conține, de asemenea, o declarație a unui alt politician și punctul de vedere al primarului asupra anchetei. La 14 martie 2005, R.N. A depus o plângere penală la Curtea de districtul Pașcani, acuzând reclamantul de insultă și difamare. El a solicitat, de asemenea, daune civile. 10. La 19 decembrie 2005, Curtea a condamnat reclamantul de difamare și a ordonat să plătească o amendă penală de 10 000 000 de lei români (ROL) și să plătească R.N., împreună cu societatea publică, ROL 30 000 000 000 în compensare pentru prejudiciu moral. 11. Curtea a remarcat că reclamantul a prezentat documente oficiale care dovedesc că au existat nereguli în activitățile administrației publice, dar a considerat că această dovadă nu este doar suficientă pentru a justifica aceste declarații de fapt. Curtea a reiterat faptul că un jurnalist a avut o obligație generală de a acționa cu bună credință: „Deși au fost găsite nereguli în activitatea Agenției Pașcani pentru administrarea piețelor, acest fapt nu a permis numai reclamantului să scrie că victima a fost un „Mafioso care a primit mită de la oamenii de afaceri” pentru a crea facilități pentru ei, deoarece nu există dovezi care să susțină aceste declarații. Potrivit Codului de etică a presei, dreptul la libertatea de exprimare are sarcini și responsabilități, jurnaliștii care au obligația de a acționa cu bună credință, pentru a furniza informații exacte și credibile.” În stabilirea sentinței, instanța a luat în considerare dosarul penal al reclamantului, așa cum a fost condamnat anterior pentru insult și difamare. 12. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept, argumentând, în special, că declarația care i-a adus condamnarea nu este o imputare a unei infracțiuni, așa cum este necesar pentru existența calomniei. În plus, el a subliniat că el nu a scris sentința citată de Curtea de District, și anume că primarul este un Mafioso care a primit mită de la antreprenori locali. 13. Într-o decizie finală din 27 aprilie 2006, Curtea județului Iași a susținut decizia anterioară. Curtea de recurs a confirmat concluzia instanței de judecată și a explicat că expresia „subscrie la ... un sistem similar cu mafia” a fost difamatarea victimei. De asemenea, a reiterat obligația jurnalistului de a acționa cu bună credință și a considerat că, în absența afirmațiilor sale la ceea ce este necesar pentru a informa publicul, reclamantul a emis hotărâri de valoare întenționate să difame primarul. De asemenea, a remarcat că reclamantul nu a respectat avertismentele furnizate prin condamnare anterioară pentru fapte similare și a persistat în comportamentul său penal.