CASE OF IEREMEIOV v. ROMANIA (No. 2)

Reclamantul s-a născut în 1967 și trăiește în Timișoara. În timpul materialului el a fost jurnalist la ziarul Ziua de Vest din Timișoara. La 23 iunie 2000, după alegerile locale, ziarul Ziua de Vest a publicat un articol al reclamantului care l-a acuzat pe A.V.I., nou ales primar al Buziașului, de a colabora cu Securitatea (serviciul de informații în perioada comunistă). Articolul, prezentat pe pagina a treia a ziarului, a fost anunțat pe pagina de față prin titlul: “Mayor cu dosar” (Primar cu dosar). Părțile relevante ale articolului se citesc după cum urmează: „Securitatea cetățenilor deasupra securității de stat Primarul nou ales, [A.V.I.], este suspectat că a colaborat cu Securitate Primul scandal privind dosarele Securitate este pe cale de a izbucni în orașul Buziaș. Primarul ales, [A.V.I.] este suspectat de unii cetățeni – al căror nume nu va fi făcut public pentru motive evidente – de a fi colaborat cu Securitatea. Pe baza informațiilor din interiorul Serviciului Secret Roman, sursele noastre au declarat că [A.V.I.] a fost sub supraveghere până în 1989 ca un chouvinist iredentist, ceea ce a făcut imposibil pentru el să obțină un post de predare de istorie în Buziaș... În aceeași perioadă [A.V.I.] a fost convinsă să colaboreze cu Securitatea, și un dosar care se presupune că există în această chestiune ... înainte de alegerile locale, [A.V.I.] a depus o declarație scrisă la Biroul Electoral ... declarând că el nu a fost parte din fostul Securitate. El ne-a informat ieri că ceea ce a scris în această declarație a fost adevărat și că nu a colaborat niciodată cu poliția secretă înainte de 1990.” 9. La 21 august 2000 A.V.I. a depus o plângere penală pentru insult și difamare împotriva reclamantului la Tribunalul de District Timișoara. De asemenea, plângerea sa includea compania care a publicat ziarul. 10. Curtea de District a auzit mărturii de la doi martori care au confirmat că au spus reclamantului despre zvonurile referitoare la colaborarea victimei cu Securitatea. 11. La 31 octombrie 2000, reclamantul a dat o declarație instanței. El a implorat nevinovat și a invocat în apărarea sa cu privire la dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de a furniza informații despre cifrele publice. 12. La 20 februarie 2001, Curtea de District a pronunțat hotărârea în acest caz, considerând că reclamantul nu a comis difamare, deoarece nu a făcut referire la nici o infracțiune specifică, presupusă de victimă. Acesta a constatat că expresii utilizate de reclamant, inclusiv titlul de pe prima pagină, au insultat în mod evident victima. Cu toate acestea, Curtea de District a remarcat că reclamantul nu a descris niciunul dintre zvonurile ca fiind de fapt și că a prezentat, de asemenea, punctul de vedere al victimei în articolul respectiv. Acesta a mai considerat că un anumit grad de agresivitate a fost comun în jurnalism și că, prin urmare, deși faptele îndeplinesc criteriile juridice pentru a constitui și consecințele lor nu erau suficient de severe pentru a intra în sfera dreptului penal. Curtea de district a achitat reclamantul de difamație și insultă și a impus o amendă administrativă de 500.000 lei români (ROL). Curtea a constatat, de asemenea, că condițiile au fost îndeplinite pentru răspunderea civilă a reclamantului și pentru cea a societății care publică ziarul, în ceea ce privește prejudiciul cauzat victimei. Astfel, a ordonat reclamantului și societății să plătească ROL 3.000.000 către A.V.I. ca compensare pentru prejudiciu moral. În cele din urmă, reclamantul a fost ordonat să plătească ROL 350.000 către stat în taxe de judecată. 13. Toate părțile au apelat. Victima a contestat achitarea și a căutat să crească valoarea daunelor. Compania publicând ziarul susține că prejudiciul nu a fost demonstrat de victima. Reclamantul a susținut că cerințele juridice nu au fost îndeplinite nici pentru existența infracțiunii de difamare sau pentru existența insultului. 14. La 27 aprilie 2001, reprezentanții părților au prezentat, oral, motivele de recurs în fața Curții de județ Timiș. Reclamantul a fost invitat să se pronunțe doar înainte de sfârșitul audierii (ultimul cuvânt al inculpatului). În adresa sa, el a solicitat respingerea apelului A.V.I. 15. Hotărârea finală a fost adoptată în aceeași zi. Curtea de județ a permis recursul depus de A.V.I. Acesta a fost achiziționat în declarația de fapte stabilită de Curtea de District, dar a considerat că instanța de primă instanță nu le-a interpretat corect. Acesta a constatat că expresii utilizate de reclamant, în special, „s-a suspectat că primarul a colaborat cu Securitate”, „a fost convins să colaboreze cu Securitate, și un dosar care se presupune că există în această chestiune” și „a fost sub supraveghere ca șovinist irredentist”, au fost manifeste difamătoare și, dacă ar fi adevărat, ar expune victima la opprobrium public cel puțin. Acesta a considerat că intenția reclamantului de a denigra a fost dovedită și că el nu a fost, prin urmare, acoperit de Constituția și Convenția, care a garantat dreptul la libertate de exprimare numai atunci când a fost exercitat de bună credință. Cu toate acestea, pentru și consecințele lor nu au fost suficient de severe pentru a intra în sfera dreptului penal. Prin urmare, aceasta a achitat reclamantul pe ambele conturi și i-a impus o amendă administrativă a ROL 1.000.000. 16. Curtea a considerat, de asemenea, că prejudiciul suportat de victimă nu a fost evaluat corect de Curtea de District și a sporit suma care trebuie plătită de către reclamant și de societatea de ziar ROL 20.000.000. ROL 5.000.000 pentru costuri, care urmează să fie plătite în comun de către reclamant și societatea. În cele din urmă, instanța a ordonat reclamantului să plătească ROL 500.000 către stat pentru taxe de judecată. 17. La 3 octombrie 2001, reclamantul a plătit amendă administrativă. 18. Dispozițiile relevante ale Codurilor Civile și Penale privind insultul și difamarea și răspunderea pentru plata daunelor în vigoare în timpul material sunt descrise în Barb c. România, nr. 5945/03, §§ 19-20, 7 octombrie 2008. 19. Codul penal a fost modificat în repetate rânduri și în 2006 articolele privind insultul și difamarea au fost abrogate (pentru detalii, a se vedea Cuc Pascu c. România, nr. Cu toate acestea, în hotărârea nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională îndepărtarea din Codul Penal al articolelor privind insulta și difamarea. 21. Legea nr. 356/2006 a modificat Codul Penal și a obligat instanța de recurs să audă acuzatul în cazul în care tribunalul de primă instanță l-a achitat. În prezent, în cazul în care o instanță de recurs anulează o hotărâre dată de o instanță de primă instanță, aceasta trebuie să decidă că dovezile sunt aduse și să stabilească o dată la care va lua declarații de la acuzat dacă aceasta din urmă nu a fost auzită sau dacă a fost achitat de instanța de primă instanță (art. 38514 § 11 și 38516, astfel cum a fost modificat).